Întrebarea nu mai este dacă președintele Donald Trump a pierdut controlul asupra discursului despre noul său război din Iran. Ci dacă a pierdut controlul asupra războiului în sine.
Războaiele, odată începute, își creează propriul impuls insidios, care poate depăși mesajul politic al Casei Albe. Iar dacă acesta sfidează capacitatea unui președinte de a le determina direcția, apar nisipuri mișcătoare în câmpul politic.
După debutul fulminant al conflictului cu asasinarea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, echipa lui Trump putea spera să se afle într-o situație mai bună după trei săptămâni. În schimb, calea de ieșire rămâne acum imposibil de găsit, se arată într-o analiză CNN.
În timp ce Statele Unite și Israelul au provocat, fără îndoială, distrugeri uriașe complexului industrial militar al Teheranului și mașinilor de represiune, Iranul a preluat inițiativa, extinzând impactul războiului. Închiderea Strâmtorii Ormuz, o rută vitală de transport al petrolului, amenință să paralizeze economia globală.
Însă lucrurile s-ar putea înrăutăți, subliniază sursa citată.
Lumea începe să pună întrebări
Instalațiile regionale de petrol și gaze din regiunea Golfului sunt atacate. Trump a insistat joi că nu știa că Israelul plănuia să atace câmpul de gaze South Pars al Iranului. Surse CNN i-au contrazis afirmația, de altfel greu de înțeles, având în vedere strânsă coordonare dintre SUA și Israel. Președintele a spus apoi că i-a spus prim-ministrului Benjamin Netanyahu să „nu facă asta”.
Dar episodul nu a făcut decât să exacerbeze îngrijorarea criticilor MAGA că Israelul, și nu Statele Unite, conduce războiul.
Statele din Golf, vizate zile în șir de rachete și drone, sunt frustrate de faptul că miracolul economic redat de peisajele lor urbane futuriste se află în pericol din cauza unui război pe care l-a început aliatul lor american și pe care ele nu l-au dorit.
Administrația Trump, care nu și-a clarificat niciodată povestea cu amenințarea nucleară iraniană, folosită ca justificare pentru război, nu a oferit până acum niciun plan pentru ceea ce Trump vrea să spună atunci când spune că acesta se va încheia „în curând”. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a avertizat joi că nu există termene clare pentru o ieșire din conflict. „În cele din urmă, va fi la latitudinea președintelui să spunem: «Hei, am realizat ceea ce trebuie în numele poporului american pentru a ne asigura securitatea.»”
Însă membrii Congresului, cărora administrația urmează să le solicite până la 200 de miliarde de dolari pentru a finanța mai mult războiul și, eventual, chiar mai mult, vor cere mai multe răspunsuri.
„Oamenii din Alaska mă întreabă cât timp va continua asta? Vor fi soldați pe teren, cât va costa asta?”, a declarat senatoarea Lisa Murkowski pentru CNN. Aceste întrebări sunt deosebit de acute în Alaska, care are una dintre cele mai mari concentrații de soldați și veterani în serviciu activ.
Minuscula majoritate republicană e pe cale să se confrunte cu cel mai mare test al său și cu această întrebare: Dacă republicanii disidenți MAGA se vor împotrivi, îl vor ajuta democrații cu adevărat pe Trump să-și finanțeze războiul într-un an electoral de la mijlocul mandatului? Iată răspunsul președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson: „Vom afla”.
Iranul pierde, dar tot câștigă
Între timp, Trump rămâne pe poziția lui trufașă. „Am distrus aproape tot ce era de distrus”, a declarat el joi în Biroul Oval.
Și Hegseth i-a mustrat pe reporterii care „cred că, după doar 19 zile de la începutul acestui conflict, ne îndreptăm cumva spre un abis fără sfârșit, un război veșnic sau o mlaștină”.
Până la un punct, are dreptate, notează CNN. Mii de misiuni și atacuri cu rachete americane și israeliene au adus cu siguranță o victorie operațională. Capacitatea Iranului de a-și amenința regiunea trebuie să fi devenit acum doar o părticică din ceea ce era. Dar a slăbit fatal loviturile puternice fundamentul politic al regimului de la Teheran? Directorul Serviciului Național de Informații, Tulsi Gabbard, a declarat miercuri că acesta a fost degradat, dar „pare a fi intact”.
Poate că Iranul pierde războiul lui Trump. Dar își câștigă propriul război.
Un regim brutal care a ucis mii de oameni are un singur scop: propria supraviețuire. Aceasta înseamnă creșterea prețului economic pentru restul lumii - și, prin urmare, a presiunii politice asupra lui Trump.
Trump se apropie de cea mai grea alegere
S-a demonstrat deja că oprirea traficului de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz este o armă puternică. E ciudat, așadar, că administrația nu a anticipat utilizarea sa. „(Nu) trebuie să vă faceți griji pentru asta”, a spus Hegseth acum șapte zile despre această cale navigabilă vitală.
Experții maritimi avertizează că redeschiderea strâmtorii va fi periculoasă. Bombardamentul aerian are efect limitat. O forță terestră substanțială ar putea fi necesară pentru a elimina locurile de lansare a dronelor și rachetelor din terenul muntos care mărginește Strâmtoarea. Prin urmare, Trump se apropie de o alegere fatidică cu care s-a confruntat aproape fiecare comandant suprem modern: pentru a ieși dintr-un război, trebuie mai întâi să escaladeze conflictul?
„Nu voi trimite trupe nicăieri. Dacă aș trimite cu siguranță nu v-aș spune, dar nu voi trimite trupe”, a declarat președintele reporterilor joi.
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a sugerat ridicarea sancțiunilor asupra petrolului iranian aflat deja pe mare, în încercarea de a reduce prețurile petrolului. Asta ar însemna că SUA i-ar permite inamicului său o modalitate de a-și finanța efortul de război.
Chiar dacă e o cacealma pentru a calma piețele petroliere, administrația Trump vorbește, totuși, despre o criză în creștere rapidă.
Unde-i planul?
Se pare că nu există un plan.
„Nu cred că avem habar care este obiectivul nostru în acest moment. Se pare că se schimbă pe zi ce trece și, știți, pur și simplu nu s-a prevăzut că acesta va fi un război prelungit, când de fapt ar fi trebuit să fie”, a declarat, pentru CNN, Nate Swanson, care a fost director pentru Iran în Consiliul Național de Securitate în administrația Biden și a făcut parte din echipa de negocieri a lui Trump pentru Iran la începutul anului 2025.
Washingtonul pariază de zile întregi pe momentul în care Trump va declara victoria și va aduce trupele acasă. Dar conflictul în spirală înseamnă că s-ar putea să nu mai aibă această opțiune.
„Nimeni nu poate oferi perfecțiunea în timp de război”, a spus Hegseth joi.
După ce începe un nou război, Trump nu controlează cât va dura, unde se va răspândi, cât va costa și cât de mult va complica viața americanilor obosiți de inflație. Și este în pericol să-i definească a doua președinție, conchide CNN.
T.D.