Dacă războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului s-ar opri în acest moment, bilanțul politic este deja conturat: premierul israelian Benjamin Netanyahu iese întărit, în timp ce președintele american Donald Trump se confruntă cu consecințe economice și strategice dificile, iar statele din Golf riscă să suporte cele mai mari costuri, arată o analiză Reuters.
Pentru Netanyahu, conflictul a redesenat agenda internă a Israelului, mutând atenția de la războiul din Gaza către Iran – un subiect care generează un consens mult mai larg în societatea israeliană și îi consolidează profilul de lider în materie de securitate.
„Există un câștigător clar și un învins clar”
Fostul negociator american pentru Orientul Mijlociu Aaron David Miller afirmă că bilanțul este deja vizibil. El arată că Netanyahu este „de departe câștigătorul principal”, demonstrând capacitatea militară a Israelului, în timp ce statele din Golf sunt „de departe cei mai mari perdanți”.
În ceea ce-l privește pe Trump, Miller subliniază că nu există „nicio ieșire care să-i permită să declare victoria și să se retragă”.
Trump, fără strategie de ieșire
Președintele american a intrat în conflict cerând capitularea necondiționată a Iranului, însă calculele inițiale nu s-au confirmat.
Analistul Karim Sadjadpour explică diferența de așteptări: Trump părea să caute un interlocutor maleabil, dar s-a confruntat cu un regim rigid și sfidător. El spune că liderul american „se aștepta să găsească o Delcy Rodríguez iraniană”, dar în schimb „a găsit un Kim Jong Un iranian”.
În prezent, Trump are în față trei opțiuni nefavorabile: să continue loviturile, să declare o victorie și să spere într-o retragere a Iranului sau să escaladeze conflictul - însă niciuna nu oferă o soluție clară.
Israelul vede un „război de necesitate”
Spre deosebire de Washington, în Israel conflictul este perceput ca inevitabil.
Analistul Natan Sacks subliniază că războiul nu este văzut ca o alegere, ci ca o necesitate strategică. El arată că, chiar și în absența unei schimbări de regim la Teheran, „slăbirea Iranului și a axei pe care o conduce este un obiectiv uriaș pentru Netanyahu”.
Oficialii israelieni spun că ofensiva a fost împărțită: Israelul a vizat în principal vestul și nordul Iranului, inclusiv rachetele balistice și infrastructura nucleară, în timp ce SUA s-au concentrat pe est și sud, inclusiv zona strâmtorii Ormuz, pentru a lovi capacitățile navale iraniene.
Eliminarea liderilor iranieni nu schimbă cursul războiului
Israelul a condus și o campanie de eliminare a unor oficiali de rang înalt din Iran, inclusiv a șefului securității Ali Larijani și a ministrului informațiilor Esmail Khatib.
Ministrul apărării Israel Katz a declarat că armata are autorizația de a lovi orice oficial iranian de rang înalt pe care îl identifică, fără a mai solicita aprobări suplimentare.
Cu toate acestea, aceste succese tactice nu au adus conflictul mai aproape de final.
Statele din Golf, „cei mai mari perdanți”
Efectele războiului sunt resimțite cel mai puternic în statele din Golf.
Pe fondul atacurilor iraniene și al perturbării traficului prin strâmtoarea Ormuz - o rută prin care tranzitează aproximativ o cincime din petrolul mondial - aceste state sunt expuse direct riscurilor economice și de securitate.
Aaron David Miller avertizează că este pusă în joc însăși stabilitatea regiunii și modelul său de dezvoltare.
Israelul și SUA văd diferit riscul
Analiza Reuters subliniază o diferență majoră între cei doi aliați.
Israelul pare mai dispus să tolereze instabilitatea din Iran, calculând că impactul regional ar fi limitat, mai ales după slăbirea Hamas și Hezbollah în ultimii ani.
În schimb, SUA și partenerii din Golf sunt mult mai vulnerabili la atacuri asupra infrastructurii energetice și la creșteri ale prețurilor petrolului.
Fostul oficial militar israelian Assaf Orion spune că unele state din regiune se întreabă dacă Israelul nu urmărește, implicit, destabilizarea Iranului, fiind mai puțin afectat de consecințe.
Tensiuni între aliați
Diferențele de interese au devenit vizibile după atacul israelian asupra câmpului de gaze South Pars, pe care Iranul îl împarte cu Qatarul.
Trump a reacționat public, afirmând că SUA „nu știau nimic despre acest atac specific” și subliniind că Qatarul nu a fost implicat.
Declarația evidențiază echilibrul delicat pe care Washingtonul încearcă să îl mențină între sprijinul pentru Israel și relațiile cu statele arabe din Golf.
O victorie posibilă, dar riscantă pentru Netanyahu
Deși războiul îi consolidează imaginea de lider în domeniul securității, beneficiile politice nu sunt garantate.
Sondajele arată că alianța sa nu ar obține majoritatea în Knesset înaintea alegerilor de la finalul anului.
Fostul consilier Aviv Bushinsky afirmă că rezultatul final va fi judecat în termeni simpli: fie regimul iranian cade, fie nu.
Dacă sistemul condus de Ali Khamenei supraviețuiește, chiar și slăbit, succesul militar ar putea fi reinterpretat ca o ambiție excesivă, iar amenințările din Gaza și Liban ar reveni în prim-plan.