La opt zile după valul uriaș de apă, gheață și stânci care a măturat o parte din Himalaya, imaginile din valea râului Trishuli arată dimensiunea dezastrului: sate întregi au dispărut, drumurile și podurile au fost luate de ape, iar în unele locuri nu a mai rămas nicio clădire în picioare.
Echipele de salvare continuă să caute mii de oameni, dar speranțele de a mai găsi supraviețuitori scad de la o zi la alta. În același timp, accesul în unele dintre cele mai afectate zone este atât de dificil, încât ajutoarele pot ajunge doar cu elicopterele, dronele sau cu ajutorul cărăușilor.
Bilanțul provizoriu al catastrofei din Nepal și Tibet a ajuns la 1.280 de morți și 5.624 de dispăruți, potrivit autorităților citate de Reuters și AFP. Dintre victime, 1.259 au fost înregistrate în Nepal și 21 în Tibet, iar printre cei dispăruți se află aproximativ 800 de cetățeni străini – turiști, pelerini sau muncitori.
Aproape 85.000 de oameni au fost afectați și au rămas fără locuințe în Nepal.
Un val de apă, gheață și stânci
Dezastrul s-a produs pe 26 august, după prăbușirea unui ghețar de pe Langtang Lirung, la aproximativ 5.200 de metri altitudine. Masa de gheață și rocă a coborât spre văi și s-a transformat într-un uriaș torent de apă, noroi și resturi.
Ministrul nepalez de Externe, Shisir Khanal, a descris ceea ce s-a întâmplat drept un „tsunami himalayan”. „Amploarea dezastrului, amploarea distrugerilor sunt pur și simplu inimaginabile”, a declarat Lila Pieters Yahia, coordonatoarea agențiilor ONU din Kathmandu.
Viitura a măturat case, poduri și drumuri și a lovit puternic infrastructura hidroenergetică a Nepalului. Centrale aflate în funcțiune sau în construcție au fost îngropate sub cantități uriașe de noroi și resturi.
Reuters relatează că, văzută din elicopter, o mare parte a văii Trishuli pare acum o întindere cenușie, aproape pustie. În unele zone, noroiul s-a întărit ca betonul, iar în altele pământul este încă atât de instabil încât îngreunează deplasarea salvatorilor.
Urmele lăsate pe versanții munților indică faptul că, în unele puncte, viitura ar fi putut ajunge până la 500 de metri deasupra nivelului normal al râului.
„Nu mai avem nimic”
Pentru zecile de mii de oameni care au supraviețuit începe acum o altă luptă.
În localitățile izolate, alimentele, apa și echipamentele pot fi transportate doar cu elicopterele sau dronele, iar uneori cu ajutorul cărăușilor. Podurile și drumurile distruse au lăsat comunități întregi aproape rupte de restul țării.
„Nu mai avem nimic”, a povestit pentru AFP Pabitra Lamsal, o femeie de 45 de ani din Nuwakot, a cărei casă a fost distrusă. Familia ei, formată din nouă persoane, a reușit să închirieze două camere, dar nu are nici măcar o sobă pe care să gătească.
Autoritățile au amenajat tabere și centre de urgență, însă condițiile rămân dificile.
Nepalul „a mobilizat toate resursele posibile”, a transmis Ministerul de Externe de la Kathmandu, dar amploarea catastrofei depășește capacitatea țării și este nevoie de sprijin internațional.
900 de oameni căutați la hidrocentrale
Una dintre cele mai dificile operațiuni se desfășoară la hidrocentralele lovite de viitură.
Aproximativ 900 de angajați și muncitori sunt încă dați dispăruți în zona a șase proiecte hidroenergetice. Salvatorii încearcă să pătrundă în tuneluri îngropate sau blocate de noroi, apă și resturi, în speranța că unele persoane ar fi putut găsi refugiu în interior.
Operațiunea este extrem de complicată. În unele locuri sunt folosite excavatoare și explozii controlate pentru îndepărtarea stâncilor și a molozului.
Peste 500 de ingineri coordonează pe WhatsApp căutările din tuneluri
În cursa contra cronometru pentru găsirea eventualilor supraviețuitori, salvatorii au primit un ajutor mai puțin obișnuit: un grup de WhatsApp cu peste 500 de ingineri și specialiști în hidroenergie.
Grupul exista înainte de catastrofă, dar după viitura din 26 august a devenit un instrument important pentru echipele care încearcă să pătrundă în rețeaua de tuneluri a centralelor devastate, relatează Reuters. Inginerii furnizează în timp real planuri ale instalațiilor, schițe ale galeriilor și informații despre căile de acces, multe dintre ele acum îngropate sub noroi și stânci.
La centrala Chilime, de exemplu, un oficial guvernamental a cerut pe grup planurile instalației. În câteva minute, unul dintre specialiști a trimis schițele centralei și detalii despre tunelurile de acces.
La centrala Chilime, Asociația Producătorilor Independenți de Energie din Nepal estima luni că cel puțin opt persoane ar putea fi blocate în tuneluri. La Rasuwagadhi, aflată mai la sud, alte 46 de persoane ar putea fi prinse într-o cameră subterană, unde ar avea acces la apă și alimente, potrivit unui oficial al Autorității pentru Electricitate din Nepal.
Operațiunile sunt extrem de dificile, pentru că viitura a schimbat terenul și a umplut tunelurile cu noroi, bolovani și resturi.
Pe grupul de WhatsApp sunt distribuite și numele și numerele de telefon ale muncitorilor dispăruți, pentru ca autoritățile din telecomunicații să încerce să stabilească ultima poziție înregistrată a telefoanelor lor. Până acum, însă, nimeni nu a fost găsit în viață în tunelurile centralelor cercetate.
După opt zile, însă, speranțele sunt tot mai mici.
Familiile celor dispăruți merg din spital în spital și la biroul poliției turistice din Kathmandu pentru a căuta informații. Sute de persoane au oferit probe ADN, necesare pentru identificarea cadavrelor recuperate din noroi.
„Nu mai sper să existe supraviețuitori”, a declarat pentru AFP americanul Sanjeev Rai, a cărui soție se afla într-un pelerinaj în regiune. Acum speră ca testele ADN să permită identificarea ei.
Familiile care au primit deja confirmarea morții celor dragi au început ceremoniile de incinerare potrivit tradiției hinduse.
Un sat a dispărut. La frontieră nu mai există nici podul, nici clădirile
Dimensiunea dezastrului este poate cel mai vizibilă la Syabrubesi, localitate cunoscută până acum ca punct de plecare pentru turiștii care porneau spre traseele din Himalaya.
Casele și pensiunile au fost înlocuite de o întindere de noroi cenușiu, din care mai ies doar câteva clădiri.
La punctul de frontieră Gyirong, dintre Nepal și Tibet, imaginile surprinse de camerele de supraveghere înaintea dezastrului arătau oameni încercând să fugă cu doar câteva secunde înainte ca torentul să ajungă peste ei.
Când un fotograf Reuters a ajuns ulterior în zonă, nu mai exista aproape nimic: nici clădirile punctului de frontieră, nici poarta, nici podul.
Pe partea chineză, informațiile sunt mult mai greu de obținut. Autoritățile controlează strict relatările despre dezastru, în timp ce rudele celor dispăruți încearcă să obțină informații prin intermediul rețelelor sociale.
Un avertisment pentru Himalaya
Premierul Nepalului, Balendra Shah, a legat amploarea dezastrului de încălzirea globală și a numit catastrofa un „avertisment serios” pentru regiunea Himalaya.
Oamenii de știință avertizează de ani întregi că încălzirea accelerată a regiunii determină retragerea ghețarilor și crește riscul unor viituri devastatoare.
Un oficial ONU avertiza zilele trecute că riscul unor asemenea dezastre va continua să crească. Un studiu realizat în 2020 identificase deja 47 de lacuri glaciare considerate potențial periculoase în Nepal, China și India.
Dezastrul din 26 august arată cât de repede se poate transforma acest risc într-o catastrofă: în câteva minute, o vale locuită, cu sate, drumuri, poduri și centrale electrice, a fost transformată într-o întindere de noroi și resturi.
G.P.
Trump vrea ca Europa să ramburseze ajutorul pe care SUA l-au dat Ucrainei: Vom cere acești bani, chiar și cu întârziere
Un interlop suedez implicat în atacuri armate la comandă a fost prins în România: Rapperul Haval Khalil se ascundea de trei ani în Otopeni
Horoscop zilnic: 2 septembrie
Dorit de FCSB, Denis Drăguș e așteptat să semneze cu altă echipă: "Negocieri finale"
