În ultimii ani, socotind de la izbucnirea pandemiei încoace, încrederea europenilor în viitor a fost zdruncinată de evenimente cu un impact profund. Dar asta nu înseamnă că în 2024 nu există motive de optimism.
José Manuel Barroso, fostul premier portughez și fostul șef al Comisiei European, spunea în 2014 că europenii iubesc „strălucirea intelectuală a pesimismului”.
Cuvintele sale evocau înclinația tradițională către pesimism a locuitorilor continentului. E suficient să luăm în considerare anul 2019, care, privind retrospectiv, poate fi considerat unul relativ pozitiv pentru europeni - a fost un an post-criză financiară, anul de dinaintea pandemiei de COVID-19 și dinaintea războiului din Ucraina. Și cu toate acestea, în 2019 un sondaj global YouGov-Cambridge Globalism Project arăta că europenii erau cei mai posomorâți cetățeni din lumea dezvoltată, se arată într-o analiză publicată de The Guardian.
În 2023 am avut destule motive de pesimism. Până acum, acest deceniu a fost plin de tragedii, incertitudine, sărăcie persistenă și autoritarism crescând, chiar și în cele mai stabile democrații. Ucraina continuă să fie asaltată de moarte și distrugere, în timp ce sprijinul militar și economic se diminuează, iar agresiunea lui Putin nu încetează. În Orientul Mijlociu războiul atinge cote inimaginabile, iar antisemitismul și islamofobia au reizbucnit în Europa, amintind de vemuri întunecate dintr-un trecut nu foarte îndepărtat. Mii de oameni au murit încercând să ajungă pe pământul Europei. Performanțele educaționale de pe întreg continentul au fost în scădere anul trecut, capitol la care România are o mare problemă, iar vremea extremă a făcut ravagii și chiar și dieta mediteraneană are de suferit de pe urma crizei climatice.
Dar asta nu înseamnă că nu sunt motive de speranță în Europa în 2024, scrie María Ramírez, jurnalistă spaniolă la elDiario.es.
Mizele mari pe plan politic
Noul an va aduce începerea discuțiilor de aderare la UE pentru Ucraina și Republica Moldova. E ultimul lor licăr de speranță pentru stabilitate și, poate, pentru pace. Negocierile formale vor dura ceva timp, dar faptul că s-a deschis această cale reprezintă un succes în materie de dezvoltare și integrare.
La a 25-a aniversare a încheierii războiului din Kosovo, există și o oportunitate de a accelera perspectiva aderării la UE pentru Balcanii de Vest, unde negocierile au stagnat zeci de ani pe fondul tensiunilor în creștere.
Procesul decizional intern al UE va avea nevoie de reforme pentru a evita impasul continuu pe măsură ce blocul ia proporții, dar perspectiva unei comunități europene mai mari și mai pașnice este o veste bună, indiferent de nenumăratele nopți lungi de negocieri la care ne putem aștepta.
Chiar dacă Ungaria rămâne generatoare de îngrijorare constantă, întrucât regimul lui Viktor Orban devine mai puternic și sufocă instituțiile democratice și presa liberă, o nouă forță a binelui se naște în Polonia lui Donald Tusk, țară care a dat o lecție europenilor cinici despre modul în care generațiile mai tinere pot riposta atunci când libertățile civile sunt în pericol.
Toți ochii vor ațintiți asupra alegerilor europene din iunie 2024. Dar nu trebuie să uităm că acesta în sine este unul dintre cele mai mari exerciții de democrație din lume. Potrivit unui sondaj UE, se remarcă un interes mai mare decât cel de la ultimele alegeri europene, din 2019.
Optimismul poate veni și din micile reușite
Pe lângă veștile bune de ordin politic, vom avea motive de satisfacție și pe plan social și economic. În 2024 vor fi mai multe călătorii cu trenul în Europa, acest mijloc de transport devenind un simbol al dezvoltării sustenabile, al oportunităților și al schimburilor culturale. Va fi mai multă concurență pe rutele feroviare din Europa, vor fi și noi servicii care vor face legătura între Paris și Berlin, Munchen și Varșovia și, posibil, Milano și Ljubljana.
Jocurile Olimpice găzduite de Paris vor fi un test pentru infrastructura capitalei Franței, dar și o ocazie de a face orașul iubirii și al luminii mai prietenos cu mediul. Iar sportul are această putere de a aduce oamenii împreună, de a-i uni, într-o necesară sărbătorire a perseverenței și excelenței umane.
Și mai sunt și alte motive de bucurie. Un nou parc cu 30.000 de copaci care va fi creat în orașul belgian Antwerp. Proiecte de refacere a pădurilor în Germania, Spania, Suedia, Portugalia și Croația. Linii noi de tramvai în Tallin, Florența și Barcelona. Un nou muzeu dedicat femeilor artiste va fi deschis în sudul Franței. Centenarul morții scriitorului Frank Kafka va fi o ocazie de a-i omagia opera, atât de actuală în lumea de azi. Și, în sfârșit, vom avea un model unic de încărcător pentru telefoane care ne va ajuta să economisim bani și să reducem cantitatea de deșeuri.
Poate că un încărcător unic, un muzeu sau un parc nou par niște reușite mărunte în cadrul larg dominat de război și populism, dar ele demonstrează cum progresul continuă să existe, indiferent de criza pe care o aducem asupra noastră prin acțiune sau inacțiune.
Anul nou este, evident, o convenție, dar poate fi și unul pe care noi toți să-l idenficăm ca o oportunitate pentru un nou și mai bun început. Poate în 2024 cei care împărțim acest continent vom aborda provocările care ne vor ieși în cale cu o perspectivă mai puțin sumbră. La urma urmei, și speranța are strălucirea ei, conchide jurnalista spaniolă.
T.D.