Tot mai mulți tineri sunt interesați de mersul la sală și de antrenamentele cu greutăți, pe care le consideră o modalitate mai bună decât alte exerciții pentru a-și dezvolta forța, a-și îmbunătăți aspectul fizic și a-și menține sănătatea.
De peste două secole, oamenii dezbat care sunt cele mai bune forme de exercițiu fizic.
Dacă tendințele actuale din fitness pun accent mai ales pe îmbunătățirea aspectului fizic și a condiției fizice generale, de-a lungul timpului sănătatea a fost rareori singurul motiv pentru care anumite forme de antrenament au devenit populare, scriu Claire Warden, profesoară de performanță și cultură fizică la Universitatea Loughborough, și Conor Heffernan, lector în sociologia sportului la Universitatea Ulster, într-un articol publicat de The Conversation.
Napoleon și originile gimnasticii
În 1806, Napoleon Bonaparte a invadat Prusia și, fără să intenționeze asta, a contribuit la apariția industriei moderne a fitness-ului.
Considerând că prusacii pierduseră pentru că erau mai slabi din punct de vedere fizic decât francezii, Friedrich Ludwig Jahn a deschis în 1811, în Berlin, un spațiu de gimnastică în aer liber, unde tinerii alergau, săreau, se cățărau pe frânghii, se luptau și executau sărituri peste obstacole. Tot aici foloseau două aparate despre care se crede că au fost inventate de Jahn: barele paralele și bara fixă.
Ulterior, sistemul promovat de Jahn, pornind de la ideea că o națiune puternică avea nevoie de soldați puternici din punct de vedere fizic, s-a răspândit și în alte țări.
Nașterea culturismului
În epoca victoriană, spectacolele susținute de bărbați cu o forță ieșită din comun erau foarte populare. Printre vedetele vremii se număra Charles „Samson” Sampson, care își demonstra forța rupând lanțuri cu pieptul.
În 1889, un alt personaj a atras atenția publicului: Eugen Sandow, un bărbat cu mustață și un corp suplu, bine definit și musculos, care a răspuns unei provocări lansate de Sampson pe scena unui teatru din Londra.
Spre deosebire de oamenii puternici ai epocii, Sandow impresiona nu doar prin forță, ci și prin fizicul său. A devenit un simbol al corpului masculin ideal, fiind descris de un specialist în educație fizică de la Universitatea Harvard drept „cel mai bun exemplu de bărbăție”.
În 1901, a organizat la Londra prima competiție importantă de culturism și a construit o afacere internațională dedicată fitness-ului.
Mii de oameni îi urmau programele de antrenament și îi citeau revista. Cei care ridicau gantere și haltere pentru a-și modela corpul se considerau adepți ai „culturii fizice”. Antrenamentul nu urmărea doar menținerea sănătății, ci și îmbunătățirea aspectului fizic, a performanței profesionale și a relațiilor personale.
După exemplul lui Sandow și al altor promotori ai culturii fizice, oamenii au început să se antreneze nu doar pentru sănătate, ci și pentru a deveni angajați mai eficienți, parteneri de viață mai buni sau persoane mai atrăgătoare și mai energice, încheie cei doi autori.
C.S.
