100.000 de turiști pe an într-un sat cu doar 17 locuitori. Exasperați de aglomerație, unii vor să renunțe la statutul UNESCO

100.000 de turiști pe an într-un sat cu doar 17 locuitori. Exasperați de aglomerație, unii vor să renunțe la statutul UNESCO
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Pentru mulți, includerea pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO este o recunoaștere la care doar visează. Pentru o parte dintre locuitorii satului slovac Vlkolínec, însă, aceasta a devenit o povară.

Micul sat din nordul Carpaților Occidentali, inclus în patrimoniul UNESCO din 1993, atrage în fiecare an aproximativ 100.000 de turiști, deși are doar 17 locuitori permanenți. Unii dintre aceștia spun că și-au pierdut liniștea și chiar cer retragerea statutului care a făcut localitatea celebră, relatează rfi.

„Am trăi mai bine dacă UNESCO ne-ar scoate de pe listă”, spune Anton Sabucha, în vârstă de 68 de ani, cel mai vârstnic locuitor al satului. În fața casei sale a montat o barieră și mai multe pancarte pe care scrie „Proprietate privată”, „Acces interzis” și „Nu fotografiați”.

Quiet Life in a Hidden European Village | Countryside Mountain Walk in Vlkolínec, Slovakia

„Nu suntem într-o grădină zoologică”

Vlkolínec este renumit pentru cele aproximativ 45 de case tradiționale din lemn, biserica și clopotnița sa din secolul al XVIII-lea, păstrate aproape neschimbate de sute de ani.

Turiștii vizitează centrul UNESCO, participă la demonstrații de meșteșuguri tradiționale, festivaluri ale recoltei și reconstituiri ale nunților populare. Numai că, spune Sabucha, multe dintre aceste activități nu au făcut niciodată parte din tradițiile satului.

„Le arată ceva ce nu mai există aici”, afirmă acesta, acuzând autoritățile că transformă localitatea într-un decor pentru turiști și estompează granița dintre patrimoniu autentic și parc tematic.

Potrivit localnicilor, unii vizitatori intră în curți, privesc pe ferestre sau fotografiază gospodăriile fără să ceară permisiunea.

Infrastructura nu face față

Nu toți locuitorii susțin renunțarea la statutul UNESCO, însă mulți reclamă lipsa infrastructurii necesare pentru un asemenea flux de vizitatori.

Jan Ondrik, președintele asociației civice Vlkolínec, spune că satul are nevoie de o parcare mai mare, de un drum de acces modernizat și de mai multe toalete publice. În lipsa acestora, unii turiști ajung să își facă nevoile chiar în grădinile oamenilor.

„Localnicii au impresia că municipalitatea face mai multe pentru turiști decât pentru cei care locuiesc aici”, afirmă acesta.

Autoritățile resping criticile

Municipalitatea Ružomberok, de care aparține Vlkolínec, respinge acuzațiile. „Nu este un muzeu în aer liber. Este un sat viu”, spune Miroslav Parobek, șeful departamentului de cultură și turism.

El precizează că locuitorii primesc anual câte 400 de euro drept compensație pentru disconfortul provocat de turism și că administrația încearcă să obțină finanțare externă pentru restaurarea unor clădiri istorice, amenajarea unor toalete suplimentare și construirea unei parcări în afara satului.

Chiar și unii turiști admit că situația este dificilă. „Cred că suntem prea mulți”, spune Kristina Ziahlhofstetter, o vizitatoare din Germania, mărturisind că nu și-ar dori oameni care să îi treacă zilnic prin curte sau să îi fotografieze casa.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google