Cartea „Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918-2023”, apărută la editura Humanitas, scrisă de istoricul austriac Oliver Jens Schmitt, a fost criticată dur de purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.
Istoricul şi-a construit „pur ideologic iluzia de a închide între coperţi istoria BOR, carte promovată denigrator, deci profund dezonorant de editor”, este caracterizarea făcută de portavocea BOR.
Bănescu adaugă: "Titlul cărţii e transparent şi spune totul. Nu doar tot ce ar vrea autorul, ci inclusiv ceea ce nu vrea: volumul e un rechizitoriu sumar construit de un „procuror” al cărui scop aprioric, exclusiv şi impur este condamnarea, nu elucidarea.
Din acest motiv cartea nu poate prezenta o istorie obiectivă a BOR în perioada menţionată, ci doar un colaj de informaţii decupate din anumite documente, acuzaţii şi judecăţi morale care, în prezenţa obiectivităţii, s-ar fi oprit onest la persoane real vinovate de compromisuri, analizându-le situaţia în context, şi nu s-ar fi extins prin nedreaptă, absurdă generalizare la nivelul unei întregi instituţii compuse din oameni cu scăderi, merite, culpe şi responsabilităţi profund diferite.
Oameni, nu îngeri.
Istoria unei Biserici dintr-o ţară în care nu ai trăit, ca şi o istorie a totalitarismului despre care doar ai auzit şi citit, nu poate fi descifrată, înţeleasă şi scrisă obiectiv doar în urma lecturării unor fragmente subiectiv alese din lunga şi întortocheata frază a realei istorii pe care vrei să o descrii şi să o publici cu orice preţ şi scop perfid".
"Generalizarea rămâne mereu un păcat strigător la cerul logicii, o siluire a acesteia, iar inculparea in corpore prin generalizare a unei instituţii fundamentale pentru un popor o ieftină şi dezonorantă manipulare", mai spune Vasile Bănescu, citat de News.ro.
El îl acuză pe autor că a propus un titlu "ticluit ideologic care include denigrator şi generalizator o întreagă instituţie din care fac parte în mod covârşitor, ca pretutindeni, oameni obişnuiţi ce au trăit şi trăiesc mereu departe de complicitatea cu politicul totalitar sau doar cinic şi vulgar" şi se întreabă: "Oare tot colaboratori ai regimurilor de sinistră amintire au fost şi miile de clerici ortodocşi arestaţi, mutilaţi şi decimaţi în închisori? Tot colaboratori au fost 99% dintre slujitorii Bisericii care erau defăimaţi public ca retrograzi, suspecţi sau ostili „orânduirii socialiste”?
Oare supravieţuitorii închisorilor comuniste, clerici sau nu, au invocat altceva decât credinţa în Dumnezeu care i-a sprijinit la graniţa dintre viaţă şi moarte când erau torturaţi de ideologii criminali, ai căror urmaşi scuipă azi în varianta totalitarismului soft pe istoria unei întregi Biserici în absenţa căreia nu putem vorbi despre cultura şi spiritualitatea românească?".
Purtătorul de cuvânt al BOR se mai întreabă şi "cu ce autoritate morală lapidează Biserica Ortodoxă Română cineva vizibil aliniat ideologic sau cineva desfigurat de narcisism, anticlericalism şi fobie la Biserică?".
Şi concluzionează: "Adevărul nu este o „minciună albă” atribuită relativ recent şi în mod inept lui Iisus, ci o Persoană vie care iubeşte, eliberează, iartă, mântuieşte. Abia când înţelegi asta poţi ieşi din ridicolul absolut al judecării creştinismului şi Bisericii exclusiv cu instrumentar filosofic, ideologic sau contabil editorial. Acesta din urmă poate fi profitabil, dar niciodată onorabil".
Cartea istoricului Oliver Jens Schmitt nu este una de teologie, nici de interpretare religioasă și în niciun caz nu este o lucrare despre credință, ci despre mult mai prozaica și totuși mai ambigua istorie instituțională a Bisericii Ortodoxe Române, din perspectiva relației cu statul. Așadar, o istorie care începe în 1918, odată cu unirea, și care urmărește felul în care Biserica a interacționat cu puterea politică, nu cu societatea, nu cu enoriașii, scrie Magda Grădinaru, într-un articol în care a analizat volumul atât de hulit de BOR.
"Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au fost copii ai timpului lor la fel de mult ca politicienii sau intelectualii de frunte. Dar despre BOR se ştiu foarte puţine lucruri. Fără deschiderea completă a arhivelor bisericeşti pentru toţi istoricii şi fără reliberalizarea arhivelor de stat, trecutul BOR va continua să fie o problemă spinoasă în istoria României.
Ca şi armata, serviciile secrete sau academia, Biserica se fereşte de orice dezbatere în privinţa propriului trecut, şi mai cu seamă în privinţa acelui trecut care o face contemporană cu patru regimuri politice dictatoriale: carlist, legionar, antonescian, comunist.
Ca istoric, am ales, fireşte, o abordare istoriografică mai degrabă decât teologică şi am urmărit Biserica Ortodoxă Română în contextul dezvoltării statului român şi a societăţii româneşti de la 1918 încoace.
E o carte care se referă la BOR ca instituţie, care urmăreşte detaliile împletirii dintre BOR şi politică şi înfăţişează luptele pentru putere din Biserică. Accentul cade în aceste pagini pe relaţia Biserică-stat-naţiune, pe analiza acestei legături care continuă sa exercite o influenţă însemnată asupra ţării şi a cetăţenilor săi", îşi prezintă cartea Oliver Jens Schmitt.
Iată şi interviul acordat în exclusivitate SpotMedia.ro: