Scandalul diversității și nediscriminării pe criterii de orientare sexuală pornit de cultele religioase dă măsura disfunctionalității societății. Spiritele au fost încinse de trei articole din proiectul legii învățământului preuniversitar.
-Art 2, al1. lit b care include diversitatea între valorile care stau la baza învățământului preuniversitar, diversitate definită ca ”respectarea și valorizarea diferitelor perspective culturale, etnice, identitare, a sensibilității și a empatiei, alături de întărirea și pozitivarea imaginii de sine individuale și colective”.
-Art 224, lit e care include printre obligațiile personalului didactic ”promovarea diversității, ca resursă de învățare, pentru a genera elevilor atitudini incluzive și tolerante”;
-Articolul 11 care interzice „discriminarea pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare dar și prozelitismul religios”.
Împotriva lor, cultele religioase din România s-au unit în premieră absolută, neatinsă vreodată în numele altor chestiuni de principiu. Cer eliminarea lor pe motiv că diversitatea ar fi o chestiune de ideologie.
Este probabil cea mai îngustă și primitivă înțelegere a diversității posibilă, redusă la diversitatea sexuală. Diversitatea înseamnă cu mult mai mult decât atât, este tot ceea ce ne face diferiți, cu credințele și tradițiile noastre adesea diferite. Doar în lagărul ceaușist trebuia să fim toți la fel, să gândim și să simțim la fel.
Da, și diversitatea sexuală este o formă a diversității și, chiar dacă nu ești de acord cu ea, ceea ce, culmea, face parte perfect tot din diversitate, nu ai niciun drept să o reprimi și este o prostie să crezi că reprimând-o o vei strivi. Diversitatea sexuală a rezistat și pe vremea când era infracțiune.
Că avem nevoie să înțelegem toate aceste lucruri, să ne acceptam așa cum suntem, că este nevoie de empatie și toleranță, nu cred că mai trebuie argumentat. Empatie și toleranță nu înseamnă propagandă agresivă. Aceasta este indezirabilă, indiferent dacă este proLGBTQ, religioasă sau de orice natură.
Iar în ceea ce privește discriminarea pe criterii sexuale, să înțeleg că un copil nu trebuie discriminat pentru că e musulman, rrom sau sărac, dar poate fi discriminat la liber dacă e homosexual?
Aici nu e vorba despre ideologie, e vorba despre libertate individuală, despre libertatea de exprimare.
Cu siguranță cei care consideră că homosexualitatea este un păcat, conservatorii, au dreptul, inclusiv în numele diversității, să respingă la nivel personal această după ei opțiune, după alții dat. Dar nu au niciun drept să își impună punctul de vedere altora.
Iar copiii trebuie să știe, să înțeleagă, să fie educați, altfel, ce să vezi?, efectul poate fi chiar de bumerang, pentru că fructul oprit e cel mai dulce. Nu vor afla la școală, vor afla din alte părți, poate distorsionat, poate incomplet, ceea ce îi va face cu mult mai vulnerabili inclusiv la propaganda agresivă.
Chiar își imaginează cineva că lipsa de educație sexuală, ascunderea și reprimarea diversității la școală vor provoca altceva decât ipocrizie și traume, violență și tranșee? Ele unesc fără precedent cultele din România?
Dar, dincolo de argumentația pe fond, ceea ce nu înțeleg eu este ce caută Biserica în politica de educație a statului laic?
Cultele au tot dreptul să-și facă regulile la ele în ogradă, ține, ce să vezi, inclusiv de diversitate, dar nu au absolut niciun drept să sară gardul în politicile statului. Și totuși o fac, nu doar încercând să impună revenirea la mentalitățile Evului Mediu, dar și religia ca materie opțională la Bacalaureat.
Art 32 al 7 din Constituție prevede: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.”
Ce înseamnă învățământ religios? Potrivit cursului de drept constituțional al prof. univ. dr. Simina Tănăsescu, textul constituțional trebuie înțeles pe două paliere.
Pe de-o parte, dreptul cultelor de a-și organiza propriile școli confesionale, pe de altă parte, obligația statului de a organiza și garanta studiul religiei în școlile de stat, dar cu respectarea art 29 din Constituție. Acesta prevede că libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă.
Deci, inclusiv conform Deciziei CCR 669/2014, în școlile de stat tot ce înseamnă studiul religiei nu poate fi decât opțional. Dar care religie?
Creștin-ortodoxă, ea este predată în 99% din școli. Ce facem cu musulmanii, cu penticostalii, cu adventiștii, cu mozaicii etc? Lor nu trebuie să le fie garantat învățământul religios conform art 32 și 29 din Constituție?
Niciunde în Europa nu se studiază la școală dogma. Acolo unde religia este disciplină de studiu, ceea ce se învață este istoria, filosofia religiilor. Conținutul dogmatic nu își are loc în școală.
De ce se simt cultele îndreptățite să dicteze politica statului, din care fac parte și agnostici, și atei și art 29 din Constituție? Pentru că li s-a permis.
Noi nu avem liberalism și nici social democrație. Partidele care ar trebui să fie prin ABC-ul ideologic susținătoarele diversității și nediscriminării sunt primele care se disociază de minoritățile sexuale, de educația sexuală, stau în primul rând la toate adunările religioase, trag de toate colivele care le ies în cale.
Liberalul Ciucă nu vrea rotativa de Înălțare. Socialiștii au organizat referendum pentru familia tradițională. Fostul ministru de Externe, social democratul Titus Corlățean, punea prăbușirea băncii americane SVB pe seama LGBTQ: „Așa se întâmplă când te preocupă LGBT, nu mai ești atent la evoluția băncii”. O absolută oroare politică din partea unui social democrat.
Biserica este un vector electoral esențial, mai ales când prea multe nu ai de oferit în politică, și pe susținerea ei se bat aproape toate partidele. Și cum AUR amenință să ocupe zona ortodoxă radicală, recuperarea mă tem că se va face cu cedări majore.