Cu fiecare vară care vine, canicula devine pentru orașe o problemă de sănătate publică, transport, locuire și supraviețuire urbană. De aceea, unele administrații europene au început să schimbe concret felul în care funcționează orașul vara: deschid clădiri publice ca refugii climatice, transformă curțile școlilor în spații verzi, montează fântâni și pulverizatoare de apă, creează rute pietonale mai răcoroase, verifică persoanele vulnerabile și regândesc străzile pentru a avea mai multă umbră.
Până de curând, o zi de 38–40 de grade era tratată ca o situație excepțională: avertizare meteo, recomandări să bem mai multă apă, să nu ieșim la prânz și să așteptăm să treacă valul. Dar orașele europene care s-au lovit deja de canicule severe au înțeles că acest răspuns nu mai este suficient. Dacă valurile de căldură devin mai dese, mai lungi și apar mai devreme în sezon, orașul trebuie să funcționeze altfel.
Iar adaptarea nu înseamnă doar aer condiționat. Înseamnă umbră, apă, spații publice deschise, clădiri care nu se supraîncălzesc, grijă pentru bătrâni și copii, transport public protejat, cartiere mai verzi și reguli noi pentru zilele în care orașul devine periculos.
Barcelona: adăposturi climatice la câteva minute de casă
Una dintre soluții vine din Barcelona: rețeaua de adăposturi climatice. Ideea este simplă și foarte practică: în zilele de caniculă, oamenii trebuie să aibă unde să se retragă aproape de casă, fără să plătească, fără consum obligatoriu, fără să depindă de malluri sau de propriul aer condiționat.
Aceste spații pot fi biblioteci, școli, centre civice, muzee, parcuri, grădini sau alte clădiri publice unde temperatura este mai suportabilă, există apă, toalete, loc de stat jos și personal care știe ce are de făcut.
Barcelona, scrie Catalan News, a pornit în 2020 cu 70 de astfel de spații, iar în vara aceasta a anunțat peste 500 de adăposturi climatice, deschise între 15 iunie și 15 septembrie. În forma lor cea mai simplă, ele oferă exact ce are nevoie un om într-o zi de caniculă: un loc unde poate sta, se poate răcori, poate bea apă și poate lua o pauză.
The Guardian scrie că modelul Barcelonei s-a extins în Spania și apoi în alte orașe europene, de la Paris la Amsterdam și Viena. În Barcelona, peste 90% dintre rezidenții vulnerabili în vârstă locuiesc la cel mult 10 minute de mers pe jos de un adăpost climatic, deși accesul scade în august, când unele spații se închid exact în perioada în care ar fi cel mai necesare.
Ce poate fi adaptat rapid: orașele nu trebuie să construiască imediat clădiri noi. Pot porni de la ce există deja: biblioteci, școli, centre de cartier, săli de sport, muzee, sedii administrative, spații ale primăriilor. Important este ca ele să fie mapate, semnalizate, ținute deschise în intervalele critice și cunoscute de public.
Pentru București, întrebarea ar fi foarte concretă: unde poate merge gratuit, în 10 minute de mers pe jos, un vârstnic din Rahova, Militari, Colentina sau Berceni într-o zi cu peste 40°C?
Paris: curțile școlilor transformate din asfalt încins în „insule răcoroase”
Parisul a mers pe o altă soluție: dacă școlile au curți mari, dar acestea sunt acoperite de betoane, ele pot deveni cuptoare vara. Dar aceleași curți pot fi transformate în spații verzi, permeabile, umbrite, folosite nu doar de elevi, ci și de cartier în perioadele de caniculă.
Programul OASIS Schoolyards transformă curțile școlilor în spații mai răcoroase, cu mai multă vegetație, materiale care absorb mai puțină căldură, sol permeabil și zone de umbră. Agenția Europeană de Mediu descrie programul ca pe o măsură de adaptare la valurile de căldură prin creșterea spațiilor verzi în oraș.
Modelul este important pentru că rezolvă două nevoi: copiii au nevoie de școli mai suportabile vara, iar cartierele au nevoie de spații de refugiu. Rețeaua Resilient Cities descrie aceste curți OASIS ca spații comunitare în care oamenii pot învăța, se pot întâlni, se pot juca și se pot răcori.
Un detaliu esențial este că nu orice material „rece” funcționează la fel. Studii făcute pe curțile școlilor OASIS din Paris au analizat materiale alternative la asfalt, inclusiv soluții verzi, bio, reciclate sau reflectorizante. Rezultatele arată că materialele verzi și bio au performat bine pentru reducerea efectului de insulă de căldură și a stresului termic, în timp ce unele suprafețe foarte reflectorizante pot reduce încălzirea urbană, dar pot crește disconfortul pietonilor prin radiația reflectată în timpul zilei.
Ce poate fi adaptat rapid: curțile de școală sunt una dintre cele mai mari rezerve de spațiu public din orașe. În loc să rămână suprafețe dure, încuiate după ore, ele pot deveni spații de cartier: cu arbori, pergole, pământ permeabil, apă, bănci și acces controlat în perioadele de risc.
Pentru România, asta ar însemna o schimbare de logică: școala nu mai este doar clădire educațională, ci și infrastructură climatică de cartier.
Paris și alte orașe: verificarea persoanelor vulnerabile, nu doar avertizări generale
Un mesaj trimis populației - „evitați deplasările la prânz, consumați apă” - este util, dar nu ajunge la toată lumea în același fel. Cei mai vulnerabili sunt adesea exact oamenii care nu se pot proteja singuri: vârstnici care locuiesc singuri, persoane bolnave, oameni dependenți de îngrijire, familii cu venituri mici, persoane fără locuință, copii mici.
De aceea, unele orașe tratează canicula ca pe o urgență socială. The Guardian dă exemplul Parisului și al unor sisteme din Danemarca, unde persoanele vulnerabile pot fi verificate prin apeluri telefonice în perioadele de caniculă. Ideea nu este complicată: cineva sună, întreabă dacă persoana are apă, dacă are nevoie de ajutor, dacă locuința este suportabilă, dacă există un risc medical.
Acesta este unul dintre cele mai puțin spectaculoase, dar probabil cele mai importante instrumente de adaptare. Pentru că o mare parte din decesele legate de căldură nu apar în spațiul public, ci în locuințe supraîncălzite, la persoane izolate.
Ce poate fi adaptat rapid: primăriile pot crea registre voluntare pentru persoane vulnerabile, cu sprijinul medicilor de familie, al direcțiilor de asistență socială, al ONG-urilor și al administratorilor de bloc. În zilele de cod roșu sau portocaliu, oamenii pot fi contactați, iar cazurile urgente pot fi direcționate spre servicii sociale sau medicale.
Pentru un oraș mare, asta înseamnă că adaptarea climatică nu se face doar cu copaci și asfalt mai bun, ci și cu liste, telefoane, voluntari, asistenți sociali și proceduri clare.
Viena: apă în oraș, fântâni, pulverizatoare și aplicații pentru locuri răcoroase
Viena este un exemplu bun pentru o adaptare foarte vizibilă a spațiului public la noile condiții climatice: apă, fântâni, pulverizatoare, locuri de răcorire și informații ușor de găsit.
Orașul are fântâni publice, instalații cu vapori de apă și coloane de pulverizare atașate hidranților, care eliberează automat ceață răcoritoare în cele mai fierbinți ore ale zilei. Potrivit informațiilor turistice oficiale ale Vienei, orașul are 75 de fântâni de tip „Brunnhilden”, activate prin apăsarea unui buton, și 100 de coloane „Sommerspritzer”, montate pe hidranți.
Planul de acțiune pentru caniculă al Vienei include și măsuri precum mai multe fântâni cu apă potabilă, spații răcoroase în biserici, centre comerciale, școli sau universități și dezvoltarea unor „cool spots” - mici oaze urbane unde oamenii pot sta în zilele foarte calde.
În plus, Viena are și o aplicație, Cooles Wien, care îi ajută pe locuitori să găsească fântâni, dușuri cu pulverizare, piscine, lacuri, locuri de joacă cu apă și alte spații de răcorire.
Ce poate fi adaptat rapid: orașele pot începe cu o hartă publică, ușor de folosit, cu toate locurile unde oamenii pot găsi apă, umbră și răcoare. Nu este suficient să existe câteva fântâni; oamenii trebuie să știe unde sunt, dacă funcționează și cum ajung la ele.
Pentru București, un astfel de instrument ar putea arăta simplu: harta cișmelelor funcționale, a parcurilor cu umbră, a bibliotecilor și clădirilor publice deschise, a centrelor pentru vârstnici, a punctelor de prim ajutor și a stațiilor de transport protejate.
Atena: orașul care tratează canicula ca pe un risc de management
Atena este unul dintre orașele europene care a mers cel mai departe în instituționalizarea răspunsului la caniculă. A avut primul Chief Heat Officer din Europa - o funcție creată tocmai pentru a coordona politicile de adaptare la temperaturi extreme. Încă din 2021 că Atena a creat acest rol pentru a proteja oamenii de temperaturile tot mai ridicate și pentru a adapta orașul la valuri de căldură mai frecvente.
Atena folosește și instrumente foarte practice: aplicații cu rute mai răcoroase, hărți ale locurilor unde oamenii se pot răcori, informații despre riscul personal în zilele foarte calde și proiecte precum parcuri de mici dimensiuni sau renovarea unor infrastructuri istorice pentru a aduce apă și răcoare în oraș. Euronews scrie și despre aplicația „cool routes”, noile pocket parks și renovarea unui vechi apeduct roman ca parte a răspunsului Atenei la caniculă.
Site-ul municipal CoolAthens indică locuri apropiate pentru răcorire, cele mai răcoroase rute către o destinație și informații despre nivelul poluării aerului, prin aplicația EXTREMA Global, dezvoltată împreună cu Observatorul Național din Atena.
Ce poate fi adaptat rapid: în zilele de caniculă, orașul nu trebuie să ofere doar avertizări generale, ci și informații personalizate și utile: pe unde mergi ca să stai mai mult la umbră, unde e cea mai apropiată apă, ce traseu e mai puțin expus, ce cartiere sunt mai vulnerabile.
Aici tehnologia nu este un moft. O hartă bună poate însemna pentru un vârstnic diferența dintre un drum riscant și unul suportabil.
Ce înseamnă, concret, un oraș adaptat la caniculă
Un oraș pregătit pentru noua climă nu este cel care anunță coduri meteo și apoi așteaptă ambulanțele. Este orașul în care, într-o zi de caniculă severă:
- un vârstnic știe unde poate merge gratuit să se răcorească;
- o mamă cu copil mic găsește umbră și apă pe traseul spre casă;
- curtea școlii nu este o zonă încinsă de asfalt;
- stația de autobuz nu este o capcană în soare;
- muncitorii în aer liber au program adaptat și pauze reale;
- spitalele și centrele sociale știu din timp ce persoane sunt vulnerabile;
- orașul are o hartă funcțională a locurilor răcoroase;
- cartierele cele mai fierbinți primesc primele intervenții;
- fiecare reabilitare de clădire ia în calcul nu doar frigul de iarnă, ci și supraîncălzirea de vară.
Aceasta este diferența dintre reacție și adaptare.
Ce arată exemplele din Barcelona, Paris, Viena sau Atena este că adaptarea la căldură nu înseamnă o singură soluție miraculoasă. Nu există un răspuns unic. Există, în schimb, o sumă de măsuri foarte concrete: spații publice deschise, apă, umbră, curți de școli transformate, clădiri regândite, aplicații utile, grijă pentru vulnerabili și planuri clare pentru zilele extreme.
Pentru România, lecția este că verile viitorului vor cere orașe mai bine pregătite. Iar pregătirea începe cu o întrebare simplă, pe care fiecare primărie ar trebui să și-o pună înainte de următorul val de căldură: unde se poate răcori, în siguranță și gratuit, un om care nu are aer condiționat, mașină sau bani de stat la mall? (S.S.)
Blocajul politic amplifică tensiunile din PNL: Sighiartău deschide tema alegerilor anticipate, Tișe îl acuză pe Bolojan de trădare
Aeroporturile din Roma amenință că suspendă noul sistem de pașapoarte al UE pentru a evita un „dezastru” în această vară
Decizia luată de selecționerul Argentinei în privința lui Leo Messi
Horoscop zilnic: 26 iunie
