În mod vizibil, președintele nu are nici înțelegerea sistemului de educație, nici disponibilitatea la dialog cerute de o astfel de criză. Rămân pe masă furia profesorilor, pe de o parte, și cea a părinților, pe de altă parte, în condițiile în care Guvernul a căutat în zadar o soluție salvatoare la Cotroceni.
Cu greu te-ai putea gândi, văzând aceste reacții, că președintele a fost profesor, remarcă analistul politic Radu Magdin, cu care am discutat, la cald, despre costurile politice ale unei greve care a blocat rocada.
Avem doi premieri, unul care stă să plece, altul care stă să vină și totuși rocada PNL/PSD, Ciucă/Ciolacu, este momentan suspendată. Mai este posibilă rocada simplă, așa cum a fost ea anunțată la începutul acestei guvernări?
Chiar dacă avem o întârziere, probabilitatea este destul de mare ca rocada să aibă loc în perioada imediat următoare. Eu cred ca pe 15 iunie Ciolacu va fi premier.
De realizarea rocadei depind credibilitatea și stabilitatea guvernării înainte și după alegerile parlamentare din 2024.
Nici cei din PSD, nici cei din PNL nu-și permit o rocadă ratată, atât din rațiuni interne de partid, cât și pentru că riscă decredibilizarea la nivelul publicului.
Oficial, rocada a fost blocată de greva din Educație. Cum a fost gestionată aceasta politic? A fost vorba doar despre o proastă negociere cu sindicatele?
În ultimii ani, subiectul Educației a fost externalizat de către Guvern. Președintele a vrut să-și finalizeze proiectul politic "România Educată" și și-a numit până și un consilier prezidențial ministru.
Suntem în această situație pentru că partidele - și în special PNL - nu au avut curajul să-și asume tema Educației și să vină cu soluții pentru problemele reale din sistem. În mod vizibil, președintele nu are nici înțelegerea sistemului de educație, nici disponibilitatea la dialog cerute de o astfel de criză.
Sper să existe mai multă asumare în Educație din partea partidelor și să nu se mai caute soluții salvatoare de la Cotroceni, pentru că riscăm să așteptăm în zadar.
A scăpat greva de sub controlul sindicatelor și al Guvernului?
Guvernul a acționat prea timid, liderii sindicatelor nu au citit nici ei prea bine furia legitimă din sistem.
Este clar că liderii de sindicat au fost prinși în offside, că s-au trezit într-o situație pe care nu prea o pot gestiona și în care legitimitatea lor este serios pusă sub semnul întrebării.
Credibilitatea liderilor de sindicat în rândul celor din Educație va influența negativ ajungerea la un compromis.
Președintele Klaus Iohannis a bifat o implicare în negocierea Guvern/profesori, dar mai degrabă formală. E gata să gireze un acord între acestea. Putea președintele să facă altfel sau mai mult?
Din păcate, am văzut foarte multă aroganță, suficiență și lipsă de empatie în declarațiile publice ale președintelui. Cu greu te-ai putea gândi, văzând aceste reacții, că președintele a fost profesor.
Președintele a fost mai preocupat de proiectul său politic, de moștenirea politică și de rotativă decât de înțelegerea problemelor din Educație și de medierea unui dialog între stat și societate. În loc să stingă focul, președintele l-a întețit.
Cine plătește politic costurile acestei crize?
Cele două partide de la guvernare nu se simt foarte bine.
Avem atât furia profesorilor, cât și îngrijorarea în creștere a părinților. Narativul stabilității guvernamentale se cam face țăndări, pentru că, iată, de două săptămâni, nu avem o rezolvare pentru o criză majoră.
Este aici o mare oportunitate pentru partidele de opoziție, vom vedea cine va beneficia de pe urma acestui exercițiu ratat de guvernare.