Deși mesajele lui Călin Georgescu, pline de elemente legionare, erau cunoscute, nimeni nu a luat măsuri legale împotriva lui, avertizează istoricul austriac Oliver Jens Schmitt. Georgescu, pur și simplu, a fost subestimat.
- Cine e Călin Georgescu, marea surpriză a alegerilor: TikTok-ul îl ține în cursa pentru președinție
- Fenomenul Georgescu. Mâna ieșită din pâclă care ne strânge de gât pe toți
- Rezultate alegeri prezidențiale – oficial
- Presa externă e șocată după prezidențiale: Cutremur electoral în România. Un candidat prorus produce cea mai mare surpriză
Instituții importante ale statului propagă de ani de zile un tip mai moderat de naționalism - conducerea Academiei Române și majoritatea membrilor Sfântului Sinod al BOR - pregătind terenul pentru un Codreanu renăscut.
Având în vedere succesul lui Georgescu, o investigare este sarcina presei critice, dar mai ales a acelor forțe politice care nu împărtășesc cursul deschis pro-rus al lui Georgescu. Parlamentul ar avea obligația de a controla serviciile secrete și nu invers.
Oliver Jens Schmitt a vorbit despre Călin Georgescu și ascensiunea lui în medii neolegionare încă de acum doi ani, tot într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Oliver Jens Schmitt, ați avertizat asupra lui Călin Georgescu încă din 2022 și iată-l acum unul dintre personajele politice ale alegerilor prezidențiale din România. Ce v-a atras atenția asupra lui?
Călin Georgescu a fost extrem de activ pe social media de ani de zile și a ajuns la un public larg. De asemenea, el face campanie de mult timp și a vizitat multe orașe mici din provincie.
Spre deosebire de George Simion, care nu s-a putut desprinde niciodată de o aură de neseriozitate și șmecherie, și de doamna Șoșoacă, a cărei autoprezentare este grotescă și vulgară, el a acordat importanță unei - presupuse - respectabilități.
S-a înconjurat de intelectuali precum fostul vicepreședinte al Academiei Victor Voicu și de figuri cunoscute din tabăra naționalistă precum Dan Puric sau Dorel Vişan. Și-a cultivat propria retorică, lentă și contondentă, după modelul lui Codreanu. Limbajul său este plin de elemente legionare.
Aproape nimeni nu l-a luat în serios. Şi nimeni nu a luat măsuri legale împotriva lui, deși nu și-a ascuns niciodată admirația pentru Legiune și pentru Ion Antonescu.
Așa cum presa și multe elite au subestimat cândva AUR, Georgescu pur și simplu a fost subestimat. Georgescu este un indicator al măsurii în care propaganda legionară a pătruns încet în mainstream-ul din România.
Instituții importante ale statului propagă de ani de zile un tip mai moderat de naționalism, mă gândesc la conducerea Academiei Române și la majoritatea membrilor Sfântului Sinod al BOR, plus o lume paralelă de social media anti-occidentale. Toate acestea au pregătit terenul pentru un om care se vede ca un fel de Codreanu renăscut.
Care credeți ca a fost rolul lui în această campanie? Este de sine-stătător sau creația unor tehnologi politici?
Doamna Șoșoacă a fost exclusă din procesul electoral într-un mod discutabil, evident cu scopul de a-l întări pe George Simion pentru ca acesta să ajungă în turul doi al alegerilor și să-l înfrunte pe Marcel Ciolacu. Îmi vine în minte o comparație cu constelația Vadim Tudor versus Iliescu. Acest calcul nu a funcționat, Simion fiind depășit de un candidat și mai extremist, de extremă dreaptă.
De la ultimul raport important realizat de Recorder, știm din gura unor politicieni importanți că serviciile secrete exercită o influență masivă asupra politicii românești.
La întrebarea dumneavoastră nu se poate răspunde de la distanță și numai cu informații disponibile public.
Având în vedere succesul lui Georgescu, o investigare este sarcina presei critice, dar mai ales a acelor forțe politice care nu împărtășesc cursul deschis pro-rus al lui Georgescu. Parlamentul ar avea obligația de a controla serviciile secrete, și nu invers.
Având în vedere succesul forțelor pro-ruse, se pune întrebarea cine are interesul să îndepărteze România de ancorarea sa în Occident - și, de asemenea, unde ar trebui să se orienteze România. În acest context, nu trebuie uitat că Ion Iliescu, părintele politic al PSD, a semnat un Tratat de colaborare, bună vecinătate și prietenie cu Uniunea Sovietică încă din 1991.
În ce măsură împarte cu George Simion, candidatul AUR, curentul extremist? Ce-i deosebește?
Georgescu este mai radical și mai coerent ideologic decât Simion. El vrea să fie perceput ca un lider serios, calm, hotărât, plin de o misiune aproape divină. Simion, pe de altă parte, pare neserios, gălăgios, vulgar și needucat.
Georgescu a studiat limbajul și ideologia legionară și o imită. La Simion, înțelegerea legionarismului este epuizată în imitarea nunții lui Codreanu. Cei care gândesc în termeni legionari vor opta pentru Georgescu, pentru că Simion reprezintă exact tipul de politician pe care nucleul radical al legionarilor îl disprețuia, un populist care face promisiuni irealizabile și înșală oamenii.
Georgescu este și el înșelător, dar o face mult mai abil - în spatele măștii patriotului cu o misiune divină se ascunde cel care este probabil cel mai de succes agent de influență al lui Putin în România.
Iar într-o campanie electorală în care candidații au fost dezamăgitori din punct de vedere programatic și intelectual, Georgescu și-a făcut măcar clară poziția ideologică.
Forțele proeuropene, în schimb, au fost slabe programatic și incapabile să îi facă pe cetățeni să realizeze situația dramatică în care se află Europa și România.
Un președinte pro-rus al celei de-a șasea țări ca mărime din UE, cel mai important stat NATO de la Marea Neagră (Turcia nu mai este un aliat de nădejde) ar reprezenta un triumf extraordinar pentru Putin, dar pentru România ar anula multe, dacă nu chiar toate, din progresele înregistrate în ultimii 35 de ani.
Cum arată aceste alegeri românești, în perspectiva campaniilor de destabilizare pe care Rusia le intensifică?
Alegerile permit ca influența Rusiei să fie măsurată în cifre. Cel puțin 30% dintre români votează deschis pentru politicieni pro-ruși. România nu este singură, ci aparține unui număr de țări precum Germania, Franța sau Austria, unde forțele pro-ruse devin din ce în ce mai puternice.
Astăzi, FPÖ pro-rus din Austria a câștigat alegerile regionale din Stiria. Și în Austria, partidele democratice nu îndrăznesc să spună deschis că partidele pro-ruse comit trădare. Din motive tactice, dar și din lașitate și incompetență analitică, ele tac. Acesta este și cazul în România.
În întreaga Europă, asistăm la o scădere dramatică a nivelului intelectual al partidelor democratice - iar România nu face excepție.
Cei care își urmăresc doar propria carieră devin orbi la marile probleme ale zilei. Iar în vremurile noastre, nu doar marile întrebări trebuie rezolvate de politicieni, ci ne confruntăm și cu pericole mari și elementare - războiul pe care Rusia îl duce împotriva Europei cu ajutorul Chinei, Iranului și Coreei de Nord.
România este efectiv un stat în prima linie. Dar elitele politice ignoră acest lucru. Este îndoielnic dacă candidații vor fi mai concreți în programele lor în cel de-al doilea tur de scrutin.