Ultima zi de preşedinte. Ce lasă Donald Trump Americii şi cât va dura vindecarea - Interviu video cu Andrew Solomon

Trump folosește social media pentru a incita la violență, iar în violențele din Capitoliu au murit oameni. Din câte știu eu, Osama bin Laden nu era interesat de Twitter, dar dacă ar fi avut cont, mi s-ar fi părut normal să i-l fi închis după 9/11.
Ultima zi de preşedinte. Ce lasă Donald Trump Americii şi cât va dura vindecarea - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span> cu Andrew Solomon

Cu conturile de Twitter și Facebook suspendate, o decizie mai degrabă de afaceri, decât de etică, Donald Trump e președintele care le-a spus oamenilor că merită mai mult și că e simplu să obțină: disprețuind adevărul, presa și minoritățile.

A lucrat cu furiile, resentimentele și fricile unor oameni pe care i-a asmuțit contra altora, lăsând în urmă o Americă în care ura a dus la violențe și divizare. Este analiza moștenirii pe care Trump o lasă, făcută de Andrew Solomon, într-un interviu eveniment acordat SpotMedia.ro.

Andrew Solomon este doctor în psihologie şi predă psihologie clinică la Columbia University Medical Center. Cartea sa Demonul Amiezii: Anatomia unei depresii (în limba română, la Editura Humanitas) a câştigat în 2001 Premiul Naţional al Cărţii, în 2002 a figurat printre finalistele pentru Premiul Pulitzer, fiind inclusă în lista publicaţiei The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului.

A fost președintele PEN America, organizație care militează pentru libertatea de exprimare și, astfel, vocea lui e legitimă atunci când vorbeste despre decizia Facebook și Twitter de a-l interzice pe Trump pe rețele.

Ultima parte a interviului (de la minutul 22.28 în interviul video) se referă la consecințele pe care pandemia le are asupra vieților oamenilor, la New York-ul gol, la depresie si soluții pentru a-i face față.

Andrew Solomon, mulțumesc pentru acest dialog, trebuie să spun că noi am făcut câteva interviuri de-a lungul timpului și am vorbit și despre pericolul liderilor populiști, de tipul lui Donald Trump. Iată că Donald Trump a ajuns la final de mandat. Vă propun să începem de aici. Care e moștenirea pe care Donald Trump o lasă Americii? Mă refer mai ales la cea socială.

O moștenire plină de otravă, cu mișcări extremiste care există peste tot în SUA, iar președinția Trump i-a făcut să fie mai vocali, mai gălăgioși, i-a făcut să creadă că au dreptul să se exprime într-un mod dezgustător, a creat aceste tendințe periculoase în viața publică.

Când a fost ales, lumea îl trata pe Trump ca pe un bufon populist, doar că și Hitler a fost așa la început. Iar de atunci, și nu folosesc cu ușurință cuvintele acestea, Trump a adus mult rău în SUA, i-a încurajat pe rasiști să fie mândri de rasismul lor, cred că viziunea sa despre America era cea în care clasa muncitoare albă va continua să fie într-o poziție superioară față de alte etnii care lucrau la fel de greu.

Cred că și-a dorit să se îndepărteze de orice formă de toleranță, astfel încât oamenii să poată pune vina pe umerii altor grupuri sociale, să creadă că motivul pentru care nu câștigă mai bine este că există imigranți sau că banii se risipesc pe cauze legate de corectitudinea politică, egalitate rasială, reprezentare egală a minorităților, sau din cauza homosexualilor sau evreilor.

Momentul în care mi-a devenit clară direcția în care se îndrepta a fost cel al demonstrațiilor din Charlottesville, din 2017, când a spus că acolo erau oameni buni în ambele părți. Nu erau oameni buni în ambele părți, erau cei pașnici, care voiau democrație și justiție în SUA și erau cei violenți, al căror scop era să distrugă acele valori fundamentale ale democrației americane. Din acel moment, el nu a făcut decât să exacerbeze toată acea ură incipientă care exista în oamenii din electoratul său populist.

Trump a mai creat ceva foarte periculos, o propagandă care ignoră complet adevărul, așa că oamenii care credeau mai înainte știrile din media, de pildă, au ajuns să creadă contrariul.

Dacă lui Trump nu-i convenea ceva, pur și simplu spunea că nu e adevărat. Iar atunci când voia să-i convingă de ceva, pur si simplu, spunea că acel lucru este adevărul. Iar efectul, intenționat sau nu, nu știu dacă el conștientiza asta, nu era să distrugă încrederea oamenilor într-un adevăr anume, ci orice fel de încredere în toată mass-media, să convingă mulți oameni că trebuie să creadă doar ce scrie el pe Twitter sau pe orice social media.

Iar tot ce scriau acei reporteri profesioniști, meticuloși din mass-media e de fapt parte a unei mari conspirații.

Apoteoza a fost atinsă odată cu atacul asupra Capitolului de săptămâna trecută, ultima oară când s-a întâmplat asta fiind în războiul din 1812. Noi am fost destul de norocoși, neavând prea multe războaie pe teritoriul american, am avut atacurile din 9/11 asupra Pentagonului si World Trade Center, au existat oameni care au vrut să facă rău Americii, însă sistemele statului au funcționat și i-au oprit.

Nu au fost însă prea mulți americani dintre cei care să-și dorească să facă astfel de distrugeri.

În America, poți câștiga alegeri și atunci ești foarte fericit și abia aștepți să poți arăta ce poți face mai departe, sau le pierzi, și atunci pleci și te îngrijești să faci tot ce se poate pentru a-l ajuta pe cel care vine după tine.

Când Trump a câștigat împotriva lui Hillary, soții Obama l-au invitat la cină la Casa Albă și Obama a stat de vorbă cu el despre toate provocările care-l așteptau odată instalat în funcție.

Există și o carte, publicată acum câțiva ani, cu notițele pe care președinții SUA le-au făcut pentru succesorii lor, și toate spun că este cea mai grozavă slujbă din lume și le dau sfaturi și le urează mult succes.

Trump a încercat să submineze alegerile care s-au încheiat și a avut efect asupra oamenilor, mulți cred acum că Joe Biden nu a fost ales în mod corect. Și aceștia vor fi foarte reticenți la a-l urma, iar asta înseamnă distrugerea încrederii.

Asta e cea mai de bază regulă democratică: ai alegeri, oamenii se exprimă, iar dacă nu există probe reale că voturile au fost fraudate, toată lumea acceptă rezultatul și are loc o tranziție pașnică de putere.

Este pentru prima dată în istoria SUA când nu există transfer pașnic al puterii, iar Trump este al doilea președinte din istoria SUA care nu este prezent la inaugurarea următorului președinte.

Regulile sunt foarte clare, însă eu spun deseori, mai ales lumii liberale din New York, povestea acelor prinți și prințese din Sankt Petersburg care stăteau și-și beau liniștiți ceaiul în palatele lor, convinși că sistemul funcționează, iar a doua zi se ascundeau sub poduri, căutând adăpost și mâncare. Sistemul pre-revoluționar rusesc era destul de șubred, dar toate sistemele de putere sunt până la urmă șubrede.

Democrația americană pre-Trump era însă un sistem destul de bun și funcțional, însă acum nu știu ce va fi pe mai departe.

Rezultatul alegerilor a arătat o țară decupată în două jumătăți aproape perfecte. E o interpretare facilă? Care sunt nuanțele aici? Cât de pixelată e America și mai ales cât de incompatibile sunt cele două Americi? Ce le desparte iremediabil?

Mai întâi de toate, nu a fost o victorie covârșitoare a democraților, însă alegerile au fost câștigate cu o marja substanțială. Nu doar cu câteva voturi pe ici pe colo. Sistemul de electori, pe care eu îl consider învechit și generator de confuzii, poate face să pară un rezultat strâns, însă votul popular a fost câștigat clar.

Dacă te uiți în istoria alegerilor americane, niciodată până acum cele două partide nu au fost mai departe unul de celălalt. Înainte oamenii spuneau: eu votez cu democrații de obicei, dar acum sunt niște republicani moderați care-mi plac, poate acum votez cu ei. Acum însă oamenii știu că acei moderați poate mai există, dar nu-i mai simt deloc apropiați. Există o ruptură dramatică.

Eu unul nu mă mai pot imagina votând pentru republicani, am 57 de ani și până acum câțiva ani nu aș fi spus asta.

Polarizarea este extremă, deși nu e o situație singulară în SUA. Vedem autoritarism și în Brazilia, în Turcia, în Ungaria. Amenințări există și în Marea Britanie sau în Franța, Polonia, unde este un dezastru.   

În plus, situația asta cu COVID a exacerbat peste tot probleme care existau deja, le-a făcut mult mai acute. Există o amenințare mortală, iar oamenii când sunt disperați acționează în moduri extreme. Nu-l invidiez pe Joe Biden, mă bucur că a câștigat, însă lucrurile sunt foarte încurcate.

În parte cred că este o problemă a mass-media, eu mă uit la CNN, citesc New York Times și Washington Post, iar ce scrie acolo nu are nicio legătură cu felul în care apar știrile pe Fox News și pe alte canale media, unele extremiste.

Trăim parcă în realități diferite, eu și cei care se uită la QANon și cred că democrații au rețele de pedofilie și fac ritualuri satanice.

Una e să spui că nu ești de acord cu politicile democraților, spre exemplu, eu cred puternic în dreptul la avort al femeilor, dar înțeleg că alții au alt punct de vedere.

Numai că acum nu mai e vorba de opinii, ci de realități complet diferite, nu mai e vorba de a vedea cum să rezolvăm anumite probleme reale, ci trebuie mai întâi să cădem de acord asupra ce este real. Va fi o muncă foarte grea.

Aș vrea să reluăm puțin filmul. Cum s-a ajuns la Donald Trump? Cum a fost posibil un astfel de lider politic și cât de posibil mai e un viitor Trump? Și mai apoi cine l-a făcut pe Trump atât de puternic: societatea, intelectualii, politicenii, social media?

Toți aceștia și mai mult decât atât. El a pornit ca un star TV, avea foarte multă vizibilitate, dar mai sunt și alte motive, legate de administrația precedentă, de Obama.

Cred că acolo a început Trump să joace cartea rasistă, când a început toată teoria conspirației legată de certificatul de naștere al lui Obama, cum că acesta nu ar fi cetățean american și nu s-a născut în SUA. Atunci părea un excentric care face afirmații ridicole, mie mi se părea dezgustător, dar nu bănuiam că ar putea fi așa periculos precum s-a dovedit a fi.

Compoziția socială a SUA se schimbă dramatic și rapid, din tot felul de rațiuni demografice, populația albă se va afla în minoritate prin 2035 sau chiar înainte. Așa că dacă ești alb, creștin heterosexual, perspectiva unui conducător care să fie asemenea ție e pe cale de dispariție, iar acești oamenii se simt trădați, se tem, pot deveni rasiști.

Trump este expert în a manipula anxietățile oamenilor – l-am văzut la mitingurile lui, cum îi incită, cum le spune că ei merită mai mult, că alții vin să-ți ia ce meriți.

Obama a ales să se comporte onorabil și cinstit, spunându-le oamenilor adevăruri care nu le conveneau. Trump vine și le spune oamenilor ce vor ei să audă. Nu sunt adevăruri, el știe asta, dar le spune oricum.

America este o societate mult mai puțin flexibilă, oamenii sunt mult mai ușor blocați în clasa socială în care s-au născut, este mult mai greu ca cineva să răzbată de jos până în vârf.

Bunicul meu, imigrant din România, când a ajuns în SUA, nu avea practic nimic, însă eu am dus o viață fără griji. Genul ăsta de mobilitate socială a cam dispărut în America, oamenii sunt îngrijorați de perspectivele copiilor lor, că ei vor avea o viață chiar mai grea decât a lor.

Ei nu sunt dispuși să audă argumente legate de economie, de suprapopulare, de resurse limitate, iar Trump vine și le spune că ei merită mai mult și el îi va opri pe cei care vor să le ia ce merită și ca le va da înapoi. Mesajul ăsta prinde foarte bine și l-a propulsat.

Mai apoi, cred că faptul că am avut un președinte de culoare timp de opt ani a deranjat pe mult mai mulți decât credeam noi. A fost un președinte care s-a comportat foarte bine cu tot felul de minorități, cu grupurile dezavantajate, deși nu s-a descurcat, ce-i drept, prea bine cu imigranții.

Și oamenii au spus: uite, ăsta creează tot felul de avantaje pentru tot felul de oameni, pentru transsexuali, de exemplu, iar mie salariul mi se micșorează. Evident, salariile au scăzut de fapt dintr-o multitudine de alte cauze, din cauza automatizării de exemplu, însă oamenii erau foarte frustrați și mânioși, iar Trump a știut să-i manipuleze.

Aș vrea să vorbim puțin despre decizia Facebook și Twitter de a-i bloca conturile lui Trump. Este vorba despre persoana lui Donald Trump sau e aici o problemă legată de libertatea de expresie?

Cum știți, am fost președintele organizației PEN America, care militează pentru libertatea de expresie.

Mai întâi de toate, Twitter și Facebook sunt companii private. Dacă eu scot un ziar, pot să nu public opiniile oamenilor cu care nu sunt de acord. Dincolo de asta, a fost un caz la Curtea Supremă, când marele judecător Oliver Wendell Holmes, în 1919, a spus că libertatea de opinie nu înseamnă că ești liber să strigi aiurea “arde” în mijlocul unui teatru plin de oameni.

Trump folosește social media pentru a incita la violență, iar în violențele din Capitoliu au murit oameni. Din câte știu eu, Osama bin Laden nu era interesat de Twitter, dar dacă ar fi avut cont, mi s-ar fi părut normal să i-l fi închis după 9/11.

Oricum, Donald Trump mai are suficiente platforme pentru a se exprima și mai sunt foarte mulți care-l ascultă.

M-ați întrebat în ce măsură e vorba de Trump și în ce măsură de libertatea de expresie. Cred că e vorba mai degrabă de prețul acțiunilor la bursă ale companiilor de social media.

Acţiunile Twitter au scăzut puternic, după ce compania a suspendat definitiv contul lui Trump

Dacă Facebook și Twitter nu făceau asta, cred că mulți oameni nu ar mai fi folosit platformele lor, în semn de protest. Așa că nu a fost niciun fel de idealism în ce au făcut, ci o mișcare tactică, una rațională. Și eu aș fi fost unul dintre cei care, dacă vedeau că aceste companii nu-și asumă niciun fel de răspundere pentru lucrurile oribile care s-au întâmplat ca urmare a acestor platforme, și-ar fi închis conturile.

O criză de felul celei cauzate de COVID-19 poate alimenta discursurile populiste. Cât de periculos e populismul astăzi și cât de credibilă e, pentru oameni, alternativa? Mă gândesc că e mai simplu, când ești vulnerabil, să crezi în lideri care promit salvarea sau care îți arată dușmanul, țapul ispășitor.

A găsi un țap ispășitor a fost o strategie folosită de multe generații. Toate aceste elemente de strategie clasice ale populismului sunt adaptate.

Dar cred că sunt și foarte greu de controlat și aici e un răspuns parțial și la întrebarea ta anterioară. Chiar și acum, când e atât de răspândit în viețile noastre, Internetul e ceva încă relativ nou. Când s-a inventat tiparul și s-a schimbat modul de transmitere a informațiilor, rezultatul au fost războaiele religioase în Europa ce au durat sute de ani.

Când a apărut radioul, naziștii l-au folosit intens pentru propagandă. De câte ori avem un nou mijloc de comunicare, unii se vor gândi imediat cum să îl folosească în interes propriu, iar publicul general nu va înțelege întotdeauna cum să-l folosească, care ar trebui să fie regulile sau în general să-i găsească un sens, decât mult mai târziu. La începutul Internetului, oamenii erau extrem de neîncrezători să-l folosească.

Oamenii se simt în nesiguranță când se vorbește despre lucrurile noi. Se vorbește despre încălzire globală, care cine știe unde va duce, sau dacă va mai fi suficientă hrană și suficientă apă pentru toți, dacă vor mai fi suficiente joburi, uite cum populația lumii crește exponențial și tot așa mai departe. Probleme care par uriașe.

Și vine un lider populist și spune: știți, eu pot rezolva toate aceste probleme. El va fi foarte seducător, numai că rămân două chestiuni aici: problemele sunt de fapt cât se poate de reale, iar el de fapt nu le poate rezolva.

Mi-aș dori și eu să cred că Joe Biden va rezolva toate problemele, dar nu cred că se pot rezolva decât în mică parte și cu efort imens de cooperare, uneori internațională. Dar dacă ar veni unul și l-aș crede că rezolvă totul, cine știe? Poate aș fi tentat să renunț la libertățile mele de dragul de a vedea asta.

Dincolo de criza aceasta politică, America este, și ea, lovită de o pandemie care i-a afectat pe oameni în diferite feluri. Ce urmează după pandemie? Cum va arata viața post-pandemie?

Cât mi-aș dori să am un răspuns clar la asta, mă tot întreb și eu cum va fi viața după pandemie. Pot doar să dau răspunsuri la scară micro: în New York, erau 300.000 de oameni care lucrau în restaurante și alimentație publică. Restaurantele au fost închise, unii patroni au încercat să-și susțină financiar angajații la început, acum au și ei dificultăți.

Pentru angajați e o perioadă dramatică, nu au alte joburi pe care să poată sau să știe să le facă, mulți nu au cine știe ce educație, alții lucrau part-time să se susțină la școală sau pentru a face actorie. Nici actori nu mai sunt acum în New York, cu toate teatrele închise.

Devastarea pe care a adus-o pandemia este enormă și este revoltător că a afectat cel mai rău pe cei din păturile de jos ale societății. Pentru unul ca mine, a însemnat că am stat să mai scriu la cărțile mele, fiul meu face școală online, soțul meu are mai mult timp pentru copil. Mi-e dor să-mi văd prietenii, dar nu pot spune ca impactul asupra vieții mele a fost la fel de negativ ca la alții.

Un număr enorm de oameni, mulți fără educație, neinformați și fără mijloace, și-au pierdut viața. Dacă eu vreau să mă testez, știu cum să fac programare și mă duc și mă testez. Mulți însă nu au apucat să ajungă la medic, nu știau ce trebuie să facă, iar dacă vă uitați pe hartă unde au murit cei mai mulți, vedeți că majoritatea sunt din comunități sărace.

În România poți să te testezi contra cost, cum am făcut mulți. E mult mai greu pentru cei care nu-și pot permite costul unui test. La fel, mulți copii nu au acces la Internet și nu pot beneficia de educația online.

La fel și în SUA. Plus că educația online nu e la fel cu cea din școală, și uneori, stând seara la masă cu fiul meu, îmi amintesc cum se predau anumite lucruri pe vremea mea și încerc să-l ajut. Dar oamenii care nu au educație, ei cum ar putea să-și ajute copiii?

Efectul asupra oamenilor este teribil. În plus, se vede din statistici că numărul deceselor din rândul populației non-albe este aproape dublu.

Îmi spuneați, într-un interviu trecut, că pentru dumneavoastră călătoria este opusul depresiei. Oamenii nu au călătorit prea mult anul trecut. Mai există vreo altă pavăză împotriva depresiei?

Nici nu pot spune cât de mult îmi lipsesc călătoriile, mă duceam să-mi văd prietenii, aveam pe unii care veneau la mine, chiar și din România, dar anul ăsta, din păcate, nu au mai fost.

Antidotul la depresie, acum, în mijlocul pandemiei, este activismul. Oamenii pe care-i știu au făcut asta, eu însumi am donat, de pildă, mai mulți bani către campania asta electorală decât mi-ar fi trecut prin cap vreodată că am s-o fac, pentru că am simțit nevoia să fac asta. M-am implicat și într-un proiect de trimis cărți poștale oamenilor pentru a-i încuraja să voteze. Nu spunându-le cum să voteze, ci să o facă.

Am scris mult.

Există și metode clasice, medicație, psihoterapie. În tot ce s-a întâmplat în SUA în această perioadă, au fost puține măsuri care să se adreseze sănătății psihice a populației.

Când a izbucnit pandemia în Wuhan, autoritățile chinezești au trimis cadre medicale din domeniul afecțiunilor psihice direct în focar. Există o literatură întreagă de specialitate, dinainte de această pandemie, care spune ce s-a întâmplat în alte cazuri, cu focare de epidemie mai mici, de Ebola, de exemplu.

Costurile legate de bolile psihice sunt enorme când apar astfel de epidemii și trebuie activată o rețea de medici și asistenți care să fie disponibili  să ofere suport oamenilor afectați. Nu s-a întâmplat asta acum.

În plus, deseori trebuie de cântărit care dintre probleme, fizice sau mentale, sunt mai grave, iar decizia trebuie să fie să le rezolvi pe cele psihice.

Ce faci în situația când, pe de o parte, ți se cere să stai complet izolat, pe de altă parte, ai un prieten care stă singur de 9 luni deja și înnebunește treptat din cauza asta?

Am primit o scrisoare recent de la cineva care povestea cum avea o prietenă care suporta foarte greu izolarea, căzuse în depresie, și oricât încercase să stea constant de vorbă sau să-i scrie mailuri, prietena ei a încetat să-i răspundă, aflând apoi că s-a sinucis.

Se întâmplă lucruri teribile și trebuie să faci ceva. Noi am hotărât să chemăm la casa de la țară prieteni cu copii, pentru că George, fiul meu, resimțea acut lipsa altor copii și eram îngrijorați. Și am zis: Ok, ar fi mai sigur, așa cum ne avertizează autoritățile, să nu primim pe nimeni, dar costul de sănătate psihică ar fi prea mare.

Trebuie să găsești cele mai bune moduri de a păstra contactul cu alți oameni, chiar și atunci când este aproape interzis.

Citeşte şi alte articole semnate de Magda Grădinaru


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇