Închiderea conturilor de Twitter folosite de încă președintele Trump nu cred că este un act de cenzură. Este o poveste despre limitele dreptului de liberă exprimare, dar și despre dependența lumii actuale de rețelele de socializare, o dependență care a generat o putere pe măsură.
Dreptul la liberă exprimare este unul dintre drepturile fundamentale ale lumii democratice. Fără acest drept lumea democratică nu poate fi concepută.
Însă orice drept, indiferent cum se numește el, este garantat doar dacă este exercitat cu bună credință. Nu face excepție cel privind libera exprimare.
Cu alte cuvinte, chiar dacă greșești în ceea ce susții, libertatea de exprimare te apăra cât timp o faci cu bună credință, cât timp scopul pe care îl urmărești nu este unul malefic, cât timp nu minți, nu calomniezi, nu instigi, fapte care desigur nu pot fi comise decât cu intenție.
Iar Donald Trump cred că tocmai această prezumție de bună credință a pierdut-o.
Pentru că Donald Trump s-a folosit de Twitter pentru a disemina informații false, infirmate de toți procurorii și toate instanțele din SUA care au fost sesizate cu suspiciuni de fraudă, informații care nu se bazează pe niciun fel de dovezi. Pentru că Donald Trump a instigat la violență, la insurecție, după cum îl acuză acum Congresul.
Este până la urmă un caz emblematic, care cred că trebuia să apară.
Lui Donald Trump nu i-au fost cenzurate opinii. Donald Trump a fost împiedicat să mai transmită informații nedovedite și să mai instige la violențe, fapte care de la nivelul de vizibilitate și autoritate al unui președinte al SUA generează efecte extrem de grave.
Și cred că intoxicările cu informații false și instigările la violență trebuie sancționate și oprite. Oprirea lor nu reprezintă o cenzură, ci o menținere a dreptului la liberă exprimare în matca bunei credințe, dincolo de care nu poate exista decât psihoză, isterie și primitivism.
Nu este cenzură a opri folosirea intenționată, cu rea credință a liberei exprimări. Și cât timp criteriile vor fi clare, nu cred că se creează vreun precedent negativ de care să ne temem. În lipsa criteriilor, nici măcar nu era nevoie de precedent pentru a încălca libera exprimare.
Doar că, așa cum a ajuns el, Donald Trump este și un produs al rețelelor de socializare, care prea mult timp i-au permis exact acele atitudini sancționate acum. Este o dublă măsură clară care decredibilizează într-o oarecare măsură demersul igienic de acum.
De ce au fost rețelele de socializare un vehicul atât de important în acensiunea lui Donald Trump?
Pentru că societatea actuală a dezvoltat o foarte periculoasă dependență de ele. Și nu mă refer doar la această perioadă atipică de pandemie. Dependența aceasta s-a instalat cu mult timp înainte și într-o oarecare măsură a distrus și țesutul social.
Pentru că, dincolo de aparenta conectivitate, explozia rețelelor de socializare a dus la alienare, la contacte sociale supeficiale, la pierderea exercițiului comunicării reale.
Ne plângem de puterea rețelelor de socializare? Ne sperie dimensiunea ei? Da, deși nu e cazul lui D. Trump, la un moment dat ea poate deveni abuzivă și strivitoare. Dar această putere are exact dimensiunea pe care i-o dăm fiecare dintre noi, strop cu strop.
Dacă rețelele acestea devin niște monștri, sunt monștri creați de noi.
