Cine are puterea: De ce decizia Facebook și Twitter nu e (numai) despre Trump și nici (numai) despre libertatea de exprimare

Cine are puterea: De ce decizia Facebook și Twitter nu e (numai) despre Trump și nici (numai) despre libertatea de exprimare

Donald Trump este, în mare măsură, creația social media, care i-au dat politicianului excentric o formă potrivită pentru a-și pune în scenă schematizările și felul maniheist de a vedea lumea.

Dar decizia marilor magnați ai rețelelor sociale, Facebook și Twitter, de a-i suspenda conturile nu este nici una reparatorie și nici una de asanare, de vreme ce condițiile care l-au făcut pe Trump sunt încă acolo, ci mai degrabă suntem în fața unei poziționări de putere.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Donald Trump, blocat de Twitter și Facebook. O măsură care vine prea târziu, după ce minciunile au făcut victime

Dezbaterea etică este doar o parte a problemei și ea eșuează, de cele mai multe ori, în what-aboutism, de tipul celui exprimat de Aleksei Navalnîi: cum se face că i se suspendă contul lui Trump, dar lideri politici populiști sau extremiști încă au acces pe aceste rețele?

E o pistă falsă, în context, dar o dezbatere care merită purtată de sine-stătător: care sunt criteriile și, mai ales, limitele libertății de exprimare pe rețelele sociale și cum arată intervenția?

Dar în cazul Trump nu este vorba despre așa ceva. Dacă discuția s-ar fi purtat în termeni etici, atunci conturile lui ar fi fost analizate și suspendate în vremea mandatului, când puterea de contagiune a unor mesaje incitatoare era un pericol major.

Pentru că una e să îl urmezi pe președinte în teorii conspiraționiste și în ură, și cu totul alta e să aderi la discursul unui om a cărui prăbușire e la fel de colosală ca ascensiunea.

Mesaj de putere

Semnificația deciziei Twitter și Facebook de a restricționa accesul lui Donald Trump e de căutat în registrul puterii.

E un mesaj de poziționare pe spațiul încă incert al puterii pe care Trump a pierdut-o și o probă în acest sens e chiar răspunsul pe care Angela Merkel, despre care Amos Oz îmi spunea într-un interviu că ocupă locul liderului lumii libere, pe care Trump îl dezonorează, l-a dat:

”Se poate interfera în libertatea de exprimare, dar în limitele definite de legislator, nu prin decizia conducerii unei companii”, a declarat la o conferinţă de presă purtătorul de cuvânt al guvernului german, Steffen Seibert, citat de AFP. ”Din acest motiv, cancelarul (Merkel) consideră problematică închiderea definitivă a conturilor preşedintelui american pe reţelele de socializare”, a adăugat acesta.

Angela Merkel nu îl apără aici pe Donald Trump și nici nu apără dreptul lui Trump de a avea existență în social media și urmăritori.

Ce a înțeles cancelarul german e că cei doi magnați social media vor să ocupe locul încă vid al puterii. Procedând astfel, ei arată că sunt singurii care pot opri un lider politic, fie el un președinte al Americii.

Explică Manfred Weber, din familia politică europeană a lui Merkel, într-o declarație:

”Nu putem lăsa companiile big tech americane să decidă ce discutăm și ce nu, ce poate fi spus și ce nu într-un discurs democratic”.

Adaugă liderul din Parlamentul European: e nevoie de un sistem mai strict de reglementare, desigur.

E o declarație care arată că Angela Merkel a înțeles decizia Twitter și Facebook în registrul puterii și a văzut ce înseamnă o astfel de poziționare pentru democrațiile occidentale, care au știut să speculeze mai puțin decât populiștii rețelele sociale.

Nu e, așadar, doar despre limitarea dreptului la liberă exprimare, ci despre puterea de a decide ce teme și în ce termeni pot vedea oamenii, înainte de a merge la vot.

Iată, ca paranteză, cum descrie scriitorul Howard Jacobson fenomenul social-mediatic Trump, într-un interviu pe care mi l-a acordat la câteva săptămâni după ce Trump a ajuns la Casa Albă:

”Televiziunea – iar eu ştiu, pentru că mă uit mult la televizor – a creat cultul celebrităţilor, iar Trump a fost astfel promovat. Dar mult mai rău a fost apariţia social media, care a adus decăderea discursului corect. Oamenii nu mai gândesc, nu se mai exprimă, nu mai au păreri, formulează doar certitudini.

Iar Trump este produsul perfect. Gânduri puţine. Formulări simple. Thumb up! Thumb down! El e preşedintele care se exprimă cu aceste semne: degetul în sus pentru aprobare, degetul în jos pentru refuz.

Oamenii rezonează la asta, la comunicarea gen Twitter, iar unui om precum Trump, care ştie puţine cuvinte, i se potriveşte perfect. E şi o glumă prin ”Pussy”, când mama sa se îngrijorează că nu a reuşit să-l înveţe suficiente cuvinte nici măcar pentru a scrie un mesaj pe Twitter, iar tatăl o linişteşte spunându-i ca nu e obligatoriu sa scrii toate cele 140 caractere cât are un mesaj.

Combinaţia pe care o dă această diseminare a unor idei simple prin televiziune şi prin social media face populismul mai periculos”.

Condițiile de posibilitate ale populismului care capătă proporții în social media sunt încă acolo și democrațiile liberale au eșuat în a ști cum să răspundă, folosindu-se de date. Iar dacă dau puterea asta celor doi, Facebook și Twitter, înseamnă să cedeze din putere.

Citește și alte texte și interviuri semnate de Magda Grădinaru