Curtea Constituțională a României respinge candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale.
România se află deja în situația că nu clasa politică numită de popor face politica statului, ci e invers: establishment-ul alege oamenii care să formeze clasa politică, iar poporului i se livrează oamenii convenabili establishment-ului.
Nu contează dacă ești sau nu de acord cu Șoșoacă – persoană care reprezintă troaca politicii românești și delirul anti-european cu accente patologice – clona unui extremism care bântuie lumea occidentală ca reacție la un alt fel de extremism aflat la 180 de grade (cel de stânga progresistă) aflat tot într-o fază patologică:
Dar Diana Șoșoacă are dreptul să candideze. Argumentul Curții Constituționale a României – acela că poziționarea politică a Dianei Șoșoacă e anticonstituțională – pică în fața unui alt adevăr: Curtea Constituțională a României a ieșit de multă vreme din cadrul Constituției României, devenind poate cea mai anti-constituțională instituție.
Cele 4-5 decizii perfect anti-constituționale din ultimul deceniu – prin care CCR nu a verificat constituționalitatea unui act legislativ, așa cum îi lasă libertatea Constituția României, ci a legiferat pur și simplu și a impus unor judecători inamovibili decizii – la care se adaugă discriminarea pozitivă a castei judiciare și a tuturor specialilor din România fără nicio limită (da, nu există aici linii roșii sau vreo limită când e vorba de privilegii) – au adus Curtea la ceea ce vedem azi:
Respinge o candidatură politică nu pentru că depunerea ei ar fi neconstituțională, ci pentru că politicianul gândește într-un fel sau altul: îmi pot foarte bine închipui ca, peste 10-15 ani, când noile ideologii destructurante își vor fi impus oamenii la putere (adică și la Curțile Constituționale), oamenii de bun simț să fie considerați antisociali sau împotriva Constituției sau chiar extremiști.
Și o Românie în care candidații să fie triați la masa verde, de cei 9 inși de la CCR, iar lumea să meargă la vot doar ca să valideze ”caracterul democratic” al scrutinului.
Sigur, se poate spune că CCR este produsul partidelor politice, care își numesc oamenii acolo la algoritm.
Să fim serioși: legea spune și că serviciile secrete sunt sub controlul Parlamentului – dar de acolo de mulți ani nimeni nu mai dă socoteală de nimic.
Sau: realitatea formală arată că generalul Ciucă – cea mai anti-liberală persoană posibilă de pe scena politică – a fost ales de… liberali. Serios?
Sau că însuși Marcel Ciolacu e tot ce a putut produce mai bun, mai priceput și mai în acord cu social-democrația europeană PSD (păi atunci Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu, de exemplu, ce-au fost?):
Adevărul este că asistăm cu ochiul liber la o brutală contraselecție pe scena politică – o inginerie socială (despre care am mai scris aici), operată cu ajutorul instituțiilor de forță (să ne amintim de dosarul prin care Dan Barna a fost scos din cărți, iar apoi s-a dovedit a nu fi fost nicio infracțiune – și alte, multe altele…).
Citeşte mai departe analiza lui Cristian Grosu - Cazul Șoșoacă și Curtea (anti)Constituțională a României. Și dezintegrarea PNL pe Curs de Guvernare