Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, este un personaj diferit în politica românească. Este născut în Germania, într-un sat din Munții Pădurea Neagră. Provine dintr-o familie cu 8 copii.
Are o educație multiculturală: masterat în studii postconflict al Departamentului de Științe Politice de la Universitatea din York, Marea Britanie, licență în științe politice și administrative la Universitatea din Constanz din Germania, programul internațional de studii politice la SciencePo Paris, Franța.
A lucrat ca șef de cancelarie pentru fostul președinte al Germaniei Horst Kohler. A venit pentru prima oară în Timișoara când era adolescent ca voluntar la o casă de copii și, după mai mulți ani de activitate profesională ca funcționar public în Germania, s-a întors în orașul de pe Bega.
În 2020, a devenit primarul orașului Timișoara, după o campanie în care a bătut stradă cu stradă și a vorbit cu timișorenii.
Toate aceste lucruri sunt publice. Dar Dominic Fritz are multe povești frumoase pe care nu le știe multă lume. Povești din perioada facultății, când a cunoscut-o pe soția lui la Paris sau despre activitățile din timpul liber, când cântă la pian sau schimbă scutece.
Care este amintirea ta preferată din timpul facultății?
E dificil să aleg o singură amintire, sunt atât de multe. A fost un moment foarte fericit când am luat examenul la statistică, cu brio. Aveam un profesor de care nu mi-a plăcut deloc, dar foarte deștept.
Întotdeauna m-a fascinat chestia asta de a întâlni oameni diferiți, cu alte idei și cumva să învăț ceva de la ei, chiar dacă nu neapărat întotdeauna reușesc să mă convingă de ceva.
Unde mergeai dacă se întâmpla să chiulești de la facultate?
Nu prea am chiulit, dar uneori recunosc că am mai chiulit de la cursurile de dimineață, de la 8:00, ca să dorm mai mult. Dar de obicei nu prea am chiulit, pentru că am avut norocul să am cursuri și seminarii și conferințe foarte interesante, în toate cele trei țări în care am studiat, și de obicei mergeam cu multă plăcere la facultate.
În ce context te-ai cunoscut cu soția ta și ce vârstă aveai?
Tot la facultate, la Paris, în orașul iubirii. În prima zi de facultate, la primul curs, proful a zis că face echipe de câte două persoane pentru a scrie o lucrare pe diferite teme. A citit o temă, mie mi s-a părut interesantă, am ridicat mâna și o tânără a ridicat și ea mâna, am făcut echipă, am scris această lucrare împreună și acum suntem căsătoriți.
După care viețile noastre profesionale ne-au despărțit, ea a ajuns ca angajat ONU să lucreze timp de zece ani în zone de calamități și conflict, pe posturi în Republica Democrată Congo, în Haiti, în Irak şi, în ultimii doi ani, în Republica Centrafricană.
A aflat că este însărcinată cu fetița noastră Maya în Republica Centrafricană, unde a făcut parte din echipa care a coordonat răspunsul ONU la pandemie, într-o ţară aflată în război civil, cu un sistem medical aproape inexistent. Nu cunosc o altă fiinţă umană mai curajoasă, tenace şi inteligentă.
Cum îți petreci timpul liber?
Ar fi frumos dacă aș mai avea timp liber. Acum ori sunt la primărie, ori schimb scutece. Dar, la fel ca și mulți alții, îmi place din când în când să mă uit la un serial bun pe Netflix sau să cânt la pian.
În mod normal, ar trebui să zic că îmi place și să citesc o carte bună din când în când, dar nu am mai reușit să citesc în ultimul timp, din păcate.
Ce talente ascunse ai?
Nu știu dacă mai e ceva ascuns despre mine. Faptul că îmi place să fac muzică, să cânt, chiar să dirijez, cred că nu mai este un lucru ascuns. Știu să fac traduceri simultane, în engleză, germană, română. N-am mai făcut-o de mult timp, dar la un moment dat puteam să o fac și chiar îmi plăcea.
Cine este modelul tău în viață?
Am multe modele. L-am admirat întotdeauna foarte mult pe Nelson Mandela, pentru faptul că a stat 30 de ani la închisoare și apoi a găsit puterea nu doar să ajungă președinte, ci să devină un președinte care a împăcat o țară cu o istorie foarte dificilă, în Africa de Sud.
Deci aș spune că e unul dintre modelele mele. Dar încerc să găsesc în fiecare zi câte un model și în oameni obișnuiți care mă impresionează cu câte ceva.
Care a fost momentul în care te-ai îndrăgostit de Timișoara?
Au fost multe momente, dar cumva îmi amintesc o călătorie de acum zece ani cu tramvaiul 3 în Timișoara. În spatele meu, în tramvai, două doamne în vârstă vorbeau în maghiară, cred. A mai urcat o doamnă și imediat au schimbat limba și au început să vorbească în germană. Apoi, a venit încă o doamnă și au schimbat iar și au vorbit română. Atunci am zis: ăsta e orașul în care mă simt acasă -multicultural!
Ce te-a făcut să candidezi la Primăria Timișoara în 2020?
Am văzut potențialul Timișoarei. Am văzut că Timișoara are toate ingredientele, are oamenii, are resursele, ideile pentru a deveni unul dintre cele mai atractive orașe în Europa, dar am văzut și că suntem cumva capturați de o administrație provincială, cu un primar care cumva se înconjura doar de niște oameni ciudați, despre care între timp știm că au fost corupți.
Și am zis că trebuie să schimbăm asta și vreau să pun și eu umărul și, până la urmă, timișorenii au decis să pun umărul din funcția de primar. Dar cred că e un proiect, o misiune la care trebuie să participăm cu toți, indiferent în ce funcție.
De ce ai ales USR?
Pentru că USR este pentru mine singurul răspuns la întrebarea cum putem să schimbăm lucrurile în România prin politică. Bineînțeles că putem să schimbăm lucrurile și prin alte căi, în societate civilă, în presă, prin sport, prin cultură, prin educație, dar până la urmă într-o democrație trebuie să schimbăm lucrurile printr-un mijloc politic, cu un partid.
Cred că USR este singurul partid care poate să nască o nouă generație de politicieni, care se gândesc la binele țării, la binele orașului și nu la tot felul de combinații pe care le cunoaștem cu toții. De aceea, am intrat atunci în USR și sunt încă un membru USR foarte entuziasmat și mă bucur că USR atrage din ce în ce mai mulți oameni de calitate și în Timișoara și în România.
Ce mesaj ai pentru tinerii care vor să se implice în politică, dar cred că nu pot schimba nimic?
Fiecare generație de tineri a trebuit să se lupte ca să se schimbe lucrurile în bine. Pentru că nimeni nu îți dă puterea, trebuie să ți-o iei. Și pentru astea tinerii trebuie să se organizeze. De unul singur, nu poți să schimbi ceva. Chiar dacă ești președintele țării, chiar dacă ești primar, nu reușești singur. Ai nevoie de o echipă, ai nevoie de oameni.
Pentru asta întotdeauna ai nevoie să și asculți și uneori să nu meargă lucrurile exact așa cum îți dorești tu. Cred că cea mai importantă calitate pentru a schimba lucrurile este tenacitatea. Dar dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva, nu merge peste noapte și trebuie să fii tenace și să vezi exact care este obiectivul.
Ai un mesaj pentru timișoreni?
Eu am în fiecare zi multe mesaje pentru timișoreni. Timișoara, într-adevăr, în anul acesta trebuie să facă o alegere foarte, foarte importantă și alegerea este destul de clară. Dacă vrem să continuăm pe un drum de modernizare, un drum european, un drum în care orașul are ambiții mari și reușim ca o comunitate să ne mobilizăm sau dacă vrem să ne întoarcem la cum a fost în trecut, la o primărie închisă, la o administrație provincială și coruptă, care face lucrurile pentru un grup mic de oameni.
Eu am multă încredere că timișorenii vor lua o decizie înțeleaptă pentru continuarea drumului european. Așa e democrația, decizia este în mâinile lor și, de aceea, e important ca fiecare dintre noi să se implice în acest an electoral.