Conferinţa de securitate de la München, care va avea loc între 13 și 15 februarie, începe într-un moment în care Europa se confruntă cu o realitate strategică dureroasă: vechea ordine de securitate, construită în urma celor două războaie mondiale şi consolidată sub umbrela Statelor Unite ale Americii, nu mai este privită ca un garant automat al siguranţei continentale.
Aceasta este concluzia centrală a Raportului Conferinţei de Securitate de la München 2026, publicat în preambulul reuniunii anuale.
Raportul e realizat de experți în politică externă, securitate și relații internaționale şi va folosi drept bază de plecare la discuțiile de la Munchen.
Intitulat sugestiv „Under Destruction” (în traducere aproximativă, „În proces de distrugere”), raportul analizează „politicile de tip demolator” – adică tendinţa unor actori politici de a demonta instituţii internaţionale în loc să le reformeze pentru a se adapta noii realităţi geopolitice.
O „detaşare” strategică a Europei
Capitolul din raport dedicat Europei – intitulat Europa: miza detașării – explorează modul în care agresiunea Rusiei şi incertitudinea politicii externe a SUA afectează capacitatea europeană de a-şi gestiona propria securitate.
Raportul subliniază că, în ultimii ani, Europa a ajuns la o concluzie dificilă: nu mai poate presupune în mod automat că Washingtonul va rămâne un partener previzibil în privinţa securităţii și diplomaţiei.
Potrivit raportului, această „detaşare” nu este doar o expresie metaforică, ci reflectă o schimbare reală în percepţii: creşte sprijinul popular în Europa pentru ideea că UE şi statele membre trebuie să îşi dezvolte capacităţi autonome de apărare și decizie strategică.
Europa şi „politica demolării”
Un capitol important al raportului priveşte relaţia transatlantică şi impactul politicilor preşedintelui american Donald Trump asupra coeziunii NATO şi a încrederii europene în SUA ca aliat. The Guardian notează că raportul a apărut într-un moment în care liderii europeni au început să considere politica externă a Washingtonului tot mai imprevizibilă și, în unele privinţe, contraproductivă pentru ordinea liberală postbelică.
„Într-o eră a politicii de demolare, cei care stau deoparte riscă să fie îngropaţi. Cei care se opun politicilor de distrugere trebuie să întărească structurile esenţiale, să elaboreze planuri noi, mai durabile și să devină constructori îndrăzneţi ei înşişi”, avertizează raportul.
Această formulare surprinde tonul direct al raportului, care nu ezită să spună că Europa trebuie să-şi redefinească strategia, nu doar să reitereze loialitatea faţă de alianţele tradiţionale.
Dependența europeană şi „limitele” ei
Raportul subliniază un alt element dureros: dependenţa militară și logistică a Europei de SUA se apropie de limitele sale.
Conform documentului, aceasta poate afecta capacitatea europeană de a adopta poziţii coerente atunci când Washingtonul adoptă politici care nu sunt în interesul direct al partenerilor din UE.
„Europenii au fost nevoiţi să recunoască recent faptul că este aproape imposibil să respingă acorduri comerciale care contravin regulilor comerţului liber sau să se pronunţe împotriva încălcărilor flagrante ale suveranităţii altor ţări dacă depind în mare măsură de asistenţa militară a ţării care foloseşte tactici coercitive şi încalcă normele existente”, se mai arată în raport, cu referire clară la SUA.
Acest fragment arată cum raportul leagă dependenţa militară de vulnerabilitatea politică: atunci când un stat este profund dependent de sprijinul altuia pentru securitatea sa, nu poate respinge cu uşurinţă politici externe problematice ale acelui aliat, fără a risca pierderea acelui sprijin.
Un apel la autonomie strategică și unitate continentală
În pofida acestor provocări, raportul nu se limitează la diagnostic. El este în esenţă un apel la acţiune. Autorii argumentează că Europa trebuie să îşi construiască capacităţi de apărare mai integrate și mai autonome, dar și să coopereze regional pentru a face faţă provocărilor tot mai complexe.
Raportul subliniază că această autonomie strategică nu înseamnă ruperea relaţiei cu SUA, ci redefinirea ei într-un mod care să nu lase Europa în defensivă permanentă.
Potrivit datelor publicate în Munich Security Index 2026 - un instrument empiric asociat Raportului Conferinței de Securitate de la München 2026 - europenii arată o deschidere tot mai mare pentru acțiuni de securitate care nu depind exclusiv de conducerea Statelor Unite, arătând scepticism față de leadership-ul american în probleme de securitate continentală.
Care este scopul raportului
Raportul pregăteşte scena pentru reuniunea anuală de la München, care va aduce la eveniment lideri globali şi oficiali de rang înalt. Printre temele centrale se numără criza din Ucraina, tensiunile dintre marile puteri, dar şi presiunea tot mai mare asupra ordinii internaţionale.
Conferinţa – considerată cel mai important forum global pentru politica de securitate – devine nu doar un eveniment de dezbatere, ci un moment de recalibrare strategică pentru Europa în raport cu cei doi mari pivoți ai securităţii globale: SUA şi Rusia.
În ansamblu, Raportul Conferinţei de Securitate de la München 2026 transmite un mesaj ferm pentru Europa: este timpul să îşi asume responsabilitatea pentru propria securitate într-o lume în schimbare. Dependenţa de un singur aliat - oricât ar fi de puternic - nu mai este o garanţie suficientă într-un context geopolitic marcat de incertitudine şi rivalităţi tot mai acute.
Raportul nu pledează pentru izolare sau pentru renunţarea la alianţe, ci pentru consolidarea unei strategii europene de securitate care să fie atât autonomă, cât şi eficient integrată în arhitectura globală a securităţii.