Strania plecare din țară a lui Călin Georgescu în chiar preziua marelui protest pe care l-a convocat la CCR este, în cel mai bun caz, doar simptomatică pentru aversiunea față de contactul cu poporul a candidatului poporului.
Dl Georgescu nu prea agreează să fie în rândul prostimii. I s-a întâmplat, din ce îmi aduc aminte, o singură dată, rapid în Piața Victoriei.
În rest, circulă flancat de gărzi de corp din Legiunea Străină și trimite mesaje înregistrate cu biblioteca în spate, rostite cu ton mesianic, pline de lozinci și implicite instigări la violență în spatele punctajului pacifist complet contradictoriu cu fondul discursului tipic dictatorilor populiști și un pic ticniți.
Dl Georgescu a fost fotografiat miercuri pe aeroport în timp ce o ștergea din țară, tot flancat de gărzi, desigur, plătite din ce bani nu știm, cum nu știm nici din ce bani a trăit 10 ani la Viena, unde nu a avut o sursă de venit oficială, declarată, dar a țopăit între proprietăți imobiliare scumpe. A explicat domnia sa pe Facebook cum că pleacă „la cele mai înalte curți (…) pentru a depune demersuri legale către cele mai înalte instituții europene”.
Adică suveranistul numărul 1, neînfricatul dac, Trumpul de România, se duce cu căciula în mână la decadentul Occident care suge sângele poporului și cere instanțelor internaționale să intervină în treburile țării suverane?
N-ar trebui să îi mire pe cei care au observat cum încearcă să se lipească de viitorul președinte american, să se încarce cu puterea acestuia, să se privească în oglindă pentru a vedea chipul de la Washington, deși deocamdată echipa lui Trump nu i-a trimis niciun semn de simpatie. Și chiar dacă o făcea, cum să îi curgă ochii după așa ceva primului suveranist al țării?
În cel mai rău caz, „pacifistul" Georgescu a plantat, prin pașnicii săi legionari, unii cercetați pentru că și-au bătut părinții până le-a rupt coastele, izbucnirea unor violențe provocatoare la protestul de la CCR, mizând pe o reacție a jandarmilor pe care să o mute rapid în victimizare. Violențe de care însă domnia sa trebuie să rămână geografic departe.
Opintirea manipulatoare în justiție
Fapt este că toată opintirea judiciară internă și externă a echipei lui Călin Georgescu nu are nicio valoare juridică și este menită strict să mențină și să amplifice agitația. Un demers cu rezultate deocamdată modeste, pentru că, oricât de măiastru ar filma Realitatea Tv, cele câteva sute, cel mult mii de oameni care ies prin piețele orașelor nu s-au înmulțit.
Și cum domnia sa nu are de oferit nimic altceva decât scandal, incitare, manipulare, evident că masele mari sunt un argument forte pe care ar putea fi tentat să le mobilizeze prin emoția extremă a violențelor.
Cum spuneam, din punct de vedere juridic, nimic din ceea ce face dl Georgescu nu are nicio șansă, pentru că este în afara oricăror prevederi legale.
Motivarea cu care CAB i-a respins acțiunea împotriva hotărârii BEC de a opri turul al doilea este impecabilă și incontestabilă pentru orice om cu minima înțelegere a legilor României: deciziile CCR nu pot fi desființate de nicio instanță de judecată din această țară, deci Hotărârea nr. 32/6.12.2024 a CCR nu poate face obiectul controlului judecătoresc. Indubitabil și ICCJ va da același răspuns.
Spectacolul ipocriziei acestor vremuri este însă grandios. Adevărată capodoperă.
A fost o vreme când CCR, cu aceeași putere absolută de acum, demola justiția, legile și instituțiile ei în România.
Abuzul în serviciu a fost făcut praf, motiv pentru mii de achitări. Hotărâri definitive ale ICCJ au fost desființate, motiv pentru care au scăpat nenumărați infractori condamnați a căror rejudecare s-a lovit fie de prescripție, fie de o dezincriminare decisă de CCR.
Când CCR a stabilit revocarea dnei Kovesi de la conducerea DNA, judecătorii au fost eroizați. Când CJUE a stabilit că judecătorii români pot să nu urmeze o decizie a CCR, dacă ea contravine dreptului UE, din mii de piepturi au izbucnit urlete de indignare pentru această încălecare a supremației CCR suverană într-o țară suverană.
Și - ce să vezi ? - exact aceleași voci, unele beneficiare directe de achitări în baza acțiunilor CCR, descoperă cu mânie proletară că CCR nu este alcătuită neapărat din magistrați, nici măcar din somități ale profesiei, așa cum susțineau până acum, că deciziile CCR nu ar trebui să fie sacrosante, cum pretindeau până acum, că judecătorii ar trebui anchetați penal pentru deciziile luate și CCR ar trebui desființată.
Ingrid Mocanu, Liviu Pleșoianu, Gelu Vișan și mulți alții au schimbat cu totul foaia și atacă CCR din toate pozițiile. Când Tudorel Toader a spus un lucru de bun simț și consecvent, că deciziile CCR sunt definitive și general obligatorii, imposibil de desființat într-o instanță de judecată, numai înjurat nu a fost de dna Ingrid Mocanu, cea care îl soma pe atunci senatorul Șerban Nicolae să purceadă la suspendarea lui Klaus Iohannis pentru întârzierea decretului de demitere a dnei Kovesi, deci pentru încălcarea unei decizii general obligatorii a CCR.
În ceea ce privește petițiile cu care Călin Georgescu își îndeamnă susținătorii să inunde CCR vineri, ele sunt extrem de valoroase în caz că angajații acelei instituții rămân fără hârtie igienică. CCR nu are nicio obligație să le ducă în sala de judecată.
Ce și când poate obține la CEDO
Acțiunea la CEDO este o altă manipulare începând cu informația că aceasta ar urma să se pronunțe până la finalul lui ianuarie. Nimeni nu a văzut nicio hârtie oficială care să confirme această afirmație a avocatei dlui Georgescu.
Dar și să existe, CEDO se poate pronunța în primă fază cel mult asupra admisibilității unei acțiuni în cadrul unei proceduri filtru. Iar acțiunea dlui Georgescu este dublu inadmisibilă.
Pe de o parte pentru că în conformitate cu Protocolul nr. 1 art.3, CEDO are competențe de judecată doar în cazul alegerilor legislative, pe de altă parte, pentru că domnia sa a declanșat un proces care nu a ajuns la o decizie definitivă în România.
Să zicem că ar fi cumva miraculos declarată totuși admisibilă, judecata acțiunii nu poate dura mai puțin de 2 ani și nu poate începe fără ca statului român să îi fie cerut, într-un termen rezonabil, punctul de vedere prin intermediul agentului României la CEDO. Iar de câștigat, dl Georgescu poate câștiga la CEDO doar eventuale despăgubiri, în niciun caz reluarea unui tur de alegeri.
Rămâne desigur de antologia ridicolului că suveranistul numărul 1 cere unei instanțe străine să facă ordine în țara suverană.
Ceea ce dl Georgescu încearcă să folosească pentru compensarea acestei lipse totale de temei juridic este argumentul forței. Chemarea oamenilor pe treptele CAB, la CCR, cu riscul, poate chiar scontat, de violențe, este un mod de a pune presiunea tribunalului poporului pe contenciosul administrativ și constituțional.
Sunt ultima care ar pretinde că CCR este o instituție reper. Când toți cei care acum i-ar da foc o divinizau pentru distrugerea justiției, eu contestam CCR și grație avocatei Eleninei Nicuț am dat în judecată și am câștigat un proces cu CCR. Cu siguranță că nici instanțele de judecată nu funcționează întotdeauna la nivelul cel mai înalt.
Dar chiar așa fiind, soluția nu este judecata în condiții de asemenea presiune, de fapt, politică, pentru că, indiferent cum se vopsește, dl Georgescu este un personaj politic care candidează într-un proces electoral, deci politic, pentru o funcție politică.
Dacă domnia sa se pretează acum la acest tip de abuz, ce ar fi dispus să facă într-o funcție în care, din fericire, are șanse tot mai mici, pe zi ce trece, să ajungă?