Statele Unite au nevoie de petrolul Venezuelei, probabil mai mult decât în orice alt moment de la criza petrolieră din anii ’70. Însă președintele Donald Trump nu a reușit până acum să convingă marile companii petroliere americane să investească masiv în această țară, după capturarea lui Nicolás Maduro, în ianuarie, și arestarea sa sub acuzația de conspirație.
Nici presiunile publice exercitate asupra directorilor companiilor petroliere, nici acordurile încheiate cu succesoarea lui Maduro, Delcy Rodríguez, pentru reformarea industriei petroliere pe care aceasta o condusese anterior nu au produs rezultatul dorit.
Înlăturarea liderului Venezuelei printr-o operațiune militară complexă s-a dovedit, astfel, partea ușoară. Problema dificilă a rămas relansarea industriei petroliere și recâștigarea încrederii investitorilor.
Un acord surprinzător anunțat vineri ar putea însă schimba situația: Statele Unite vor prelua participația majoritară într-o companie petrolieră mixtă formată împreună cu un operator venezuelean privat.
Pe termen lung, înțelegerea ar putea aduce beneficii atât industriei petroliere americane, cât și economiei Venezuelei, arată o analiză CNN.
Mai important, implicarea directă a guvernului american le-ar putea oferi companiilor petroliere garanțiile pe care le cer înainte de a-și asuma riscul unor investiții în Venezuela.
De ce au Statele Unite nevoie de petrolul venezuelean
Venezuela a redevenit importantă pentru securitatea energetică a Statelor Unite. Importurile americane de țiței venezuelean au crescut de peste patru ori în acest an și au ajuns la aproximativ 600.000 de barili pe zi - cel mai ridicat nivel înregistrat după sancțiunile impuse în 2019, în timpul primului mandat al lui Donald Trump.
Venezuela este acum a doua sursă externă de petrol pentru SUA, după Canada, potrivit datelor Administrației americane pentru Informații în domeniul Energiei - EIA.
Acordul anunțat de Trump ar putea consolida considerabil această relație. Statele Unite vor deține 55% din noua companie mixtă, potrivit unui oficial de la Casa Albă. Concesiunea acordată pentru o perioadă de 100 de ani ar urma să creeze a doua cea mai mare companie petrolieră din lume în funcție de rezervele totale controlate, după Saudi Aramco.
Venezuela deține aproximativ 303 miliarde de barili de rezerve petroliere dovedite, cele mai mari din lume. Noua companie va controla 65 de miliarde de barili. Prin comparație, Statele Unite au în prezent rezerve dovedite de aproximativ 46 de miliarde de barili, potrivit EIA.
Deși SUA sunt cel mai mare producător mondial de țiței și exportă mai mult petrol și combustibil decât importă, rafinăriile americane au în continuare nevoie de cantități importante de petrol din străinătate.
Explicația ține de tipul de țiței extras. Petrolul american este în mare parte ușor și cu un conținut redus de sulf, potrivit mai ales pentru producerea benzinei. Petrolul Venezuelei este greu și cu un conținut ridicat de sulf, fiind mai ușor de transformat în asfalt, uleiuri industriale, motorină și combustibil pentru avioane.
Numeroase rafinării americane au fost proiectate special pentru procesarea petrolului venezuelean. Cele mai multe au fost construite în anii ’70, când Venezuela era unul dintre principalii furnizori de țiței ai Statelor Unite. Creșterea importurilor ar permite, prin urmare, utilizarea mai eficientă a acestor capacități.
Petrolul greu al Venezuelei a devenit și mai important după ce războiul cu Iranul a perturbat aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială. Statele Unite au ajuns furnizorul de ultimă instanță pentru mai multe țări care nu mai pot obține în mod sigur motorină și combustibil pentru avioane din Orientul Mijlociu.
Țițeiul venezuelean ar putea contribui și la refacerea Rezervei Strategice de Petrol a SUA, din care administrația Trump a retras cantități importante pentru a compensa reducerea exporturilor din Golful Persic. Rezerva se află la cel mai scăzut nivel din 1982, când administrația Reagan încă o alimenta. O nouă criză energetică ar găsi astfel Statele Unite într-o poziție vulnerabilă.
De ce companiile americane continuă să ezite
Producția de petrol a Venezuelei a crescut după capturarea lui Maduro și a ajuns la aproximativ 1,2 milioane de barili pe zi, cu aproape 150.000 de barili mai mult decât la începutul anului, potrivit Luisei Palacios, fostă președintă a Citgo și actual director general în cadrul Center on Global Energy Policy al Universității Columbia.
Nivelul rămâne însă mult sub recordul de aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi atins înainte de venirea socialiștilor la putere, la sfârșitul anilor ’90. Regimurile conduse de Hugo Chávez și Nicolás Maduro au permis degradarea masivă a infrastructurii petroliere.
Revenirea la producția de atunci va necesita investiții externe de miliarde de dolari și cel puțin un deceniu de lucrări, estimează Palacios.
Cu excepția Chevron, singura mare companie americană care și-a păstrat o prezență constantă în Venezuela în ultimele decenii, grupurile energetice din SUA au evitat până acum să aloce resurse importante.
Corupția rămâne larg răspândită, criminalitatea este ridicată, iar stabilitatea politică nu este garantată. Reacția slabă a autorităților la recentul cutremur devastator, soldat cu mii de morți, a accentuat neîncrederea investitorilor.
Participarea directă și neobișnuită a Statelor Unite la o exploatare petrolieră privată dintr-o altă țară le-ar putea transmite însă marilor companii că investițiile în Venezuela beneficiază acum de o protecție mai solidă.
„Acesta ar putea fi un lucru bun, deoarece marile companii petroliere vor lucra, probabil, într-un cadru juridic american, ceea ce ar putea accelera investițiile”, a declarat pentru CNN Andy Lipow, președintele Lipow Oil Associates.
Chevron este cel mai bine poziționată pentru a profita de implicarea guvernului american. Dar investițiile sale nu vor fi suficiente pentru a readuce Venezuela la nivelul maxim de producție, avertizează Rob Thummel, manager de portofoliu la Tortoise Capital.
Celelalte companii petroliere au deja proiecte importante în diferite regiuni ale lumii, iar Venezuela va trebui să concureze cu acestea pentru atragerea capitalului.
„O investiție în Venezuela va trebui să concureze pentru capital cu alte proiecte aflate deja pe agenda marilor companii petroliere. Probabil că va fi nevoie de ani, nu de luni, înainte ca Venezuela să producă volume suplimentare de petrol”, a explicat Thummel.
Ce poate câștiga Venezuela
Pentru Venezuela, relansarea industriei petroliere ar putea furniza resursele necesare reconstrucției unei economii devastate de decenii de administrare defectuoasă și de recentul cutremur.
Participația de 45% pe care partea venezueleană o va păstra în noua companie nu poate rezolva singură problemele țării. Ea ar putea constitui însă un argument important în fața unei populații sceptice față de acordurile încheiate cu Statele Unite.
Noul guvern de la Caracas a deschis industria petrolieră participării sectorului privat. În lipsa unor garanții suficiente pentru protejarea investițiilor, puține companii au fost însă dispuse să-și asume riscul.
Cutremurul a amplificat instabilitatea politică și economică. Infrastructura energetică a scăpat în mare parte nevătămată – doar cea mai mică rafinărie din țară a suferit unele avarii –, dar intervenția slabă a autorităților a scos la iveală fisurile profunde din administrația venezueleană și a redus și mai mult încrederea într-o stabilizare rapidă, a explicat Luisa Palacios într-un podcast al Universității Columbia.
În pofida tuturor riscurilor, Venezuela are nevoie de o industrie petrolieră funcțională pentru a putea răspunde crizei umanitare. Are nevoie de veniturile din petrol pentru a se reconstrui.
Acordul nu garantează că marile companii americane vor reveni și nici că producția va crește rapid. Dar implicarea directă a Statelor Unite ar putea oferi exact elementul care a lipsit până acum: un cadru juridic și politic suficient de credibil pentru ca investitorii să înceapă să se întoarcă.
