Săptămânile următoare vor dovedi dacă România poate funcționa pe bază de civilizație și bun simț în condiții mai dificile sau restricțiile sunt singurii stimuli la care răspundem.
De facto, suntem în epidemie de gripă. Nimic extraordinar, în sine. România a avut în fiecare an, cu excepția celor pandemici, sezon gripal, mai mult sau mai puțin violent. În sezonul 2018-2019 au fost raportate 199 de decese, iar în sezonul 2019-2020, 73 de decese.
Intensitatea acestui sezon nu numai de gripă, ci și de viroze simple este influențată, potrivit medicilor, de o scădere generală de imunitate provocată de izolarea și precauțiile din perioada Covid. Unele au fost necesare, atunci când spitalele erau depășite de situație și formele foarte grave.
Dar au fost și multe exagerări, mai ales în privința copiilor, ținuți în case pe când nu erau în toată România decât câteva zeci de cazuri sau în localități fără niciun caz. Izolarea îndelungată a avut inclusiv efectul vulnerabilizării lor, care ar fi fost cu mult redus dacă izolarea ar fi fost redusă la perioadele când a fost strict necesară.
De aceea, eu salut faptul că miniștrii Sănătății și Educației au decis să țină școlile deschise și să mențină conduita corectă la nivel de recomandări.
Hai să vedem dacă suntem în stare să respectăm fără bici chestiuni până la urma de bun simț!
Cea mai importantă: să nu trimiți copilul bolnav la școală și grădiniță. Mulți părinți din România consideră că acestea sunt parcări pentru copiii cu care nu au ce face cât sunt la serviciu.
Îmi aduc aminte din vremea când ai mei erau de grădiniță cum veneau cu ei bolnavi, cu febră, și lăsau educatoarelor punguța cu medicamente și instrucțiunile de tratament.
Copiii sunt trimiși la scoală cu muci până la genunchi, cu febră, adică adevărate bombițe de viruși, ceea ce e rău și pentru ei, și pentru colegi, și pentru profesori, care nu numai că se îmbolnăvesc și ei, ci cară virusurile mai departe, cel puțin acasă.
Argumentul "nu am cu cine să-l las" nu ține! Când decizi să faci un copil, iei în calcul și situația că se va îmbolnăvi și asumi pierderile profesionale pe care le poți suferi în acele perioade cât timp e mic.
Dar nu este vorba numai de copii. E de bun simț să nu pleci de acasă dacă ești bolnav, cu manifestări în mod evident contagioase. Există legenda extrem de rezistentă, bazată pe multă incultură, că răceala e provocată de frig sau de curent, deci nu e contagioasă. Fals!
Răceala este provocată de virusuri, nu de frig. „Răcești” pentru că iei de la altcineva un virus, nu pentru că stai în frig. Frigul în sine poate provoca hipotermie și degerături, nu răceală.
Incidența mai crescută iarna a virozelor ține de faptul că în sezonul rece petrecem mai mult timp în spații închise, deci virusurile zburdă mai ușor de la unul la altul. Expunerea îndelungată la frig poate scădea eficiența sistemului imunitar, deci a luptei cu invadatorul.
Gripa este tot o infecție virală, dar cu manifestări mai agresive, în cazurile extreme chiar letale.
Cum ar veni, frigul extrem ca intensitate sau durată a expunerii poate fi un factor favorizant, dar nu o cauză a răcelii. Răceala este provocată de un virus care este prin definiție transmisibil fix prin muci, strănut și tuse. O modalitate de a opri transmiterea este aerisirea încăperilor, adesea evitată ca să nu se facă frig și, ce să vezi, să nu răcim.
Așa cum ar fi foarte bine să înțelegem că virozele-răcelile nu trec mai repede dacă luăm antibiotice. Singurul efect al antibioticelor în răceală este că slăbește răspunsul organismului la ele atunci când într-adevăr vor fi necesare pentru a lupta cu o bacterie.
Automedicația este o altă problema de educație care ne vulnerabilizează major.
Puțină educație, care nu e decât la un click distanță pe telefonul mobil, puțin bun simt și puțin respect pentru cei din jur cu siguranță pot fi cel puțin la fel de eficiente ca restricțiile.