Războiul care a început în februarie 2024 a fost și este în continuare un examen pe care țara noastră, de atunci, îl dă în fiecare zi și nu obține întotdeauna notă de trecere.
Atunci, în prima săptămână a atacului rusesc care viza cucerirea Kievului, peste un milion de ucraineni și-au părăsit țara, în principal femei, copii și persoane în vârstă, în urma activării legii marțiale.
Se anunța o criză umanitară și socială, dar o solidaritate fără precedent a făcut ca acei oameni fugiți din calea războiului să găsească adăpost în Polonia, Ungaria, Slovacia sau România.
Trebuie spus că nimeni, nicio autoritate, niciun analist, jurnalist sau expert în strategii militare n-a înțeles atunci complexitatea acelei acțiuni militare de cucerire a Ucrainei, nici măcar Vladimir Putin, cel care, într-un mod criminal și josnic, a inițiat-o.
Liderul rus a mizat pe elementul surpriză și pe prăbușirea forțelor militare ucrainene în decurs de câteva zile. Poate s-a uitat, dar ofițerii din divizia de tancuri care au pătruns în Ucraina din Belarus aveau pregătită uniforma de paradă pentru un eveniment programat la Kiev.
Toată lumea a văzut ce s-a întâmplat cu acea divizie de tancuri, cum a fost dezmembrată și umilită de forțele ucrainene, care și-au salvat capitala și țara.
Dar războiul nu s-a terminat. El e un cancer care macină de patru ani și jumătate Europa, având un impact major asupra întregii lumi.
Cum nimeni n-a știut ce se va întâmpla după invazie, sper că mulți încă își amintesc de “experții” care explicau pe toate posturile TV cum Ucraina va cădea în câteva zile, nimeni nu știe cu adevărat nici acum ce se va întâmpla în continuare, care va fi rezoluția războiului.
Dar se știu, totuși, câteva lucruri:
- Ucraina rezistă, atacă Rusia și îi distruge infrastructura militară și industrială;
- Rusia s-a împotmolit pe o linie a frontului lungă de 1.000 de kilometri. Nu mai înaintează decât sporadic, pierzând și poziții deja cucerite.
- Rusia își continuă campania de distrugere a moralului ucrainenilor, lovind cu rachete și ținte civile, pe lângă sisteme energetice și strategice;
- Deși a pierdut peste un milion de oameni în acest război, Vladimir Putin vrea să-l continue, pregătind o nouă mobilizare a rezerviștilor și mizând pe resursele nesfârșite de personal și energie ale Rusiei;
- Forțele ucrainene au schimbat războiul, ducându-l într-o zonă extrem de tehnologizată, unde au un avantaj în fața Rusiei la acest capitol. Nu se știe până când;
Război în Europa
Mai sus am enumerat câteva puncte clare, asumate cam de toată lumea, conflictul fiind totuși mult mai complex și mai plin de neprevăzut.
Încet, încet, un Kremlin frustrat că nu reușește să-și atingă obiectivele militare și, mai ales, furios că Uniunea Europeană îi ajută masiv pe ucraineni, încearcă să rupă această solidaritate în toate modurile posibile.
Se vorbește prea puțin despre războiul pe care Putin îl poartă cu Europa și chiar cu o parte din SUA, mai puțin cu Donald Trump, pe care Kremlinul îl vede în continuare ca pe un aliat strategic.
E un război desfășurat într-o zonă gri, în care Rusia lansează drone spre flancul estic al NATO, testând continuu reacția forțelor militare și vizând să provoace teamă și incertitudine în rândul civililor.
De asemenea, desfășoară operațiuni complexe de sabotaj. Ultimul exemplu este atacul desfășurat de o dronă încărcată cu explozibil asupra unui avion de marfă ucrainean, în aeroportul Leipzig din Germania.
Dar sunt și nenumărate acțiuni de aruncare în aer a unor transformatoare electrice, minarea căilor ferate, incendierea unor depozite și o gamă largă de atacuri cibernetice, menite să provoace daune materiale și să genereze tensiuni și incertitudine în rândul țărilor membre ale Uniunii Europene.
România n-a fost ocolită de acțiunile ostile ale Rusiei și nu va fi ocolită nici în continuare. Țara noastră, puțini știu, luptă pe două fronturi complicate și dure: unul pentru protejarea Republicii Moldova, fostă parte a României, în care majoritatea oamenilor au dublă cetățenie, și pe frontul de acasă, unde Rusia atacă folosind întregul arsenal al războiului hibrid.
Trebuie spus că nimeni, la București, nu a fost pregătit pentru complexitatea unui astfel de conflict, nici măcar la nivel conceptual, de discuție, ce s-ar întâmpla dacă.
Moldova, țintă strategică
România a avut o politică duală față de Rusia, începută din perioada lui Ceaușescu, care a continuat și după 1990.
Se poate spune că, după prăbușirea regimului comunist, a apărut o apropiere față de Uniunea Sovietică, apoi față de Rusia, după 1991, prin faptul că întreaga elită politică venită la putere în 1989 era o “emanație” a Kremlinului, în frunte cu Ion Iliescu.
Dualitatea față de Moscova a continuat și continuă și astăzi, prin rețelele de influență ale Kremlinului, care sunt active la București.
După ce Putin a invadat Ucraina, o campanie de propagandă extinsă și costisitoare a avut ca scop schimbarea atitudinii opiniei publice față de Rusia și, parțial, a reușit prin cultivarea unui naționalism extrem, a religiei și a speculării nemulțumirilor de orice fel, folosindu-se puternic rețelele sociale.
Dar pentru Vladimir Putin, o țintă strategică importantă a fost și a rămas Moldova. Aici a investit, probabil, miliarde de euro cu scopul de a deraia drumul acestei mici țări spre Uniunea Europeană.
A creat un lider politic cu resurse nelimitate, e vorba de Ilan Șor, care a finanțat rețele de cumpărare a voturilor, proteste, operațiuni de intimidare și sisteme de plată ilegale, pentru a înrola oameni și a-i transforma în activiști împotriva Maiei Sandu, președinta republicii, și a sistemului democratic.
Putin a avut două obiective în Moldova, să rupă țara de Uniunea Europeană și să aducă la putere un regim politic controlat de Kremlin. Până acum, n-a reușit, dar asta nu înseamnă că nu va încerca în continuare.
Confirmarea agențiilor de informații occidentale
“Campania Kremlinului a inclus metode cunoscute și în alte părți ale Occidentului, precum atacurile cibernetice și dezinformarea. Însă în Moldova, intervenția sa a mers mai departe decât probabil oriunde altundeva în afara Ucrainei și se impune ca unul dintre cele mai ample și îndrăznețe comploturi de până acum din efortul lui Vladimir Putin de a destabiliza Occidentul, afirmă trei oficiali ai serviciilor de informații occidentale”, se arată într-un amplu articol publicat de New York Times, la sfârșitul săptămânii trecute, care descrie în amănunt metodele pron care Kremlinul vrea să cucerească Moldova.
“Pe lângă tabăre de antrenament din Serbia, agenții ruși au organizat programe de instruire în Bosnia și la Moscova, menite să transforme moldovenii pro-ruși în soldați de rând. Moscova a plătit sute de preoți ortodocși moldoveni pentru a recruta alegători și a promova narațiunile rusești de la amvon. De asemenea, a cheltuit sute de milioane de dolari pe un sistem sofisticat de cumpărare a voturilor, finanțat de un miliardar moldovean (Ilan Șor) aflat în exil și conceput și coordonat de la Skolkovo, imitația Kremlinului după Silicon Valley, situată în afara Moscovei”, se mai arată în articolul publicat de influentul cotidian american.

“Campania Moscovei nu s-a oprit. În această primăvară, rachetele rusești au vizat infrastructura energetică care deservea Moldova, poluând cursurile de apă și întrerupând alimentarea cu energie electrică”, subliniază jurnaliștii New York Times.
În mare parte despre cele descrise mai sus, atât presa independentă din Moldova, cât și cea din România au scris la vremea respectivă, ceea ce aduce nou cotidianul american e confirmarea venită din partea unor agenții de informații occidentale că Vladimir Putin vede Moldova ca pe o țintă la fel de importantă ca Ucraina.
Odessa trebuie să reziste
Kremlinul urmărește să ajungă la gurile Dunării în urma cuceririi Odessei și, de acolo, să facă joncțiunea cu Transnistria, strecurându-se între Ucraina și Moldova, o poziție strategică prin care are acces la Europa de Est, dar și control asupra Kievului.
“În mod public, oficialii ruși au negat că s-ar fi amestecat în afacerile Moldovei și au respins acuzațiile potrivit cărora Moscova ar încerca să submineze Occidentul. În decembrie anul trecut, Vladimir Putin, într-un discurs adresat comandanților militari, i-a criticat aspru pe liderii europeni pentru că «alimentează» isteria cu privire la amenințarea reprezentată de Rusia”, se mai arată în articolul din New York Times.
“La scurt timp după aceea, însă, el i-a convocat pe lideri la o ședință secretă pentru a le transmite exact mesajul opus, potrivit unor oficiali din două țări care au cunoștință despre acest episod. Obiectivul lor pentru 2026, le-a spus Putin, este «prăbușirea NATO și a UE din interior», au afirmat sursele menționate”, subliniază jurnaliștii americani.
Astfel, România e nevoită în continuare să se apere pe două fronturi, dar nu e clar în ce măsură va reuși. Măsurile luate pentru a limita efectele războiului hibrid nu sunt vizibile, iar sistemele politice din Moldova și România sunt în continuare sub asaltul constant al Kremlinului.
