Relația dintre Statele Unite și Europa traversează una dintre cele mai tensionate perioade din ultimele decenii, pe fondul războiului din Iran și al semnalelor contradictorii venite de la Washington. În loc să întărească Alianța Nord-Atlantică, aceste evoluții riscă să o fragilizeze.
În timp ce liderii politici americani critică tot mai dur aliații europeni, armata SUA continuă exercițiile și transmite mesaje de cooperare, arată o analiză Reuters.
Europa nu mai înțelege direcția SUA
Oficiali europeni descriu relația cu Washingtonul ca fiind tot mai imprevizibilă. Pe de o parte, comandanții militari americani din Europa vorbesc despre angajament și consolidarea capacităților comune. Pe de altă parte, Casa Albă și o parte a administrației transmit semnale opuse, criticând sau chiar amenințând aliații.
Un diplomat european citat de Reuters vorbește despre o retorică „aproape nihilistă” a administrației americane, mai ales după atacurile SUA și Israelului asupra Iranului, din 28 februarie.
Nemulțumirile au fost amplificate de faptul că statele europene au fost criticate pentru lipsa de implicare într-un conflict în care, spun oficialii de la Bruxelles, nici măcar nu au fost consultate.
Berlinul și Varșovia pun întrebări incomode
Cancelarul german Friedrich Merz a reacționat dur la adresa Washingtonului, spunând că SUA au intrat în conflict fără un plan clar și că nu mai reușesc să gestioneze situația.
În același timp, premierul polonez Donald Tusk a formulat una dintre cele mai directe îngrijorări din interiorul NATO: dacă Statele Unite mai sunt dispuse să respecte angajamentele de securitate asumate.
El a avertizat că riscul unui conflict direct cu Rusia nu este unul îndepărtat și ar putea deveni realitate „în câteva luni”, dacă Moscova va considera contextul favorabil.
Exerciții militare ample, dar încredere în scădere
În paralel cu aceste tensiuni politice, armata SUA continuă să își mențină prezența activă în Europa. Exercițiul „Sword 26” implică peste 15.000 de militari NATO, inclusiv un număr semnificativ de americani, în operațiuni desfășurate de la nordul continentului până la Marea Neagră.
Oficialii militari americani insistă că aceste exerciții sunt esențiale pentru consolidarea capacităților europene, inclusiv în domenii precum operațiunile cibernetice sau coordonarea atacurilor complexe.
Totuși, această mobilizare nu reușește să compenseze erodarea încrederii politice.
SUA, tot mai greu de considerat un partener previzibil
Administrația americană pare să adopte o abordare selectivă față de aliați, favorizând statele considerate „loiale”, precum Polonia sau țările baltice, și criticându-le pe celelalte.
În același timp, războiul din Orientul Mijlociu afectează direct capacitatea SUA de a-și onora angajamentele. Livrările de armament către Europa sunt întârziate, inclusiv în cazul unor sisteme deja plătite, precum rachetele Javelin sau HIMARS.
Oficialii europeni se tem că aceste întârzieri ar putea afecta credibilitatea industriei americane de apărare și, implicit, relația strategică pe termen lung.
"Trebuie să înţelegem că SUA sunt implicate în prezent într-un conflict şi încearcă să-şi constituie stocuri şi să se asigure că sunt pregătite în cazul în care acest război va dura mai mult", a declarat ministrul estonian al apărării, Hanno Pevkur. "Pe de altă parte, nu este în interesul lor să afecteze relaţiile cu aliaţii sau să piardă (să submineze) încrederea în industria lor de apărare, astfel încât nimeni să nu mai cumpere de la ei în viitor", a subliniat el.
Europa vrea autonomie, dar nu este pregătită
În fața acestor incertitudini, statele europene încearcă să își reducă dependența de SUA, însă progresele sunt limitate. Deși producția de armament crește, lipsa coordonării și diferențele de viziune rămân obstacole majore.
Se adaugă problemele legate de coordonarea achizițiilor, standardizare și capacitatea de producție la scară largă. Ţările europene au concurat, în mod tradiţional, nu au cooperat, în acest domeniu, dar comisarul UE pentru apărare, Andrius Kubilius, un lituanian, a sugerat săptămâna aceasta ca ţările ne-membre Ucraina, Norvegia şi Marea Britanie să se alăture Uniunii Europene într-un pact industrial de apărare.
Inițiativele de cooperare, inclusiv ideea unui pact industrial de apărare extins, sunt încă în fază de început, iar Uniunea Europeană nu are o structură militară integrată.
În plus, cea mai puternică armată europeană, cea a Marii Britanii, nu face parte din UE, ceea ce complică și mai mult coordonarea.
Ţările europene încă discută dacă să trimită nave de război în Golf sau forţe de menţinere a păcii în Ucraina în cazul încetării conflictului în oricare dintre aceste teatre de operaţiuni, în timp ce Marea Britanie a anunţat că va conduce un nou grup de forţe navale care vor patrula în Arctica şi în Atlantic.
Europa depinde încă de SUA, în ciuda tensiunilor
În acest context, Europa rămâne dependentă de logistica, informațiile și capacitatea militară a SUA, în ciuda tensiunilor tot mai vizibile. Un diplomat european, care a vorbit sub condiţia anonimatului, a declarat că Europa "încă nu vede sentimentul de urgenţă de care are nevoie".
În același timp, liderii europeni evită confruntările directe cu Washingtonul, încercând să nu agraveze situația într-un moment deja instabil.
Risc de criză permanentă
Administrația Trump a promis că va forța Europa să își asume mai multă responsabilitate pentru propria securitate. În locul unei reforme accelerate, însă, rezultatul pare a fi un climat de incertitudine și tensiune constantă.
Acest tip de presiune riscă să distragă atenția de la obiectivul principal: pregătirea Europei pentru eventuale amenințări majore, în special din partea Rusiei.
În aceste condiții, viitorul alianței transatlantice depinde nu doar de capacitatea Europei de a se adapta, ci și de cât de coerentă va fi politica americană, într-un moment în care riscul unei noi confruntări majore nu mai pare îndepărtat, conchide analiza Reuters.
G.P.