Uniunea Europeană pregătește un exercițiu de tip „war game” (joc de război) pentru a testa, în premieră, modul în care ar funcționa clauza de asistență reciprocă în cazul unui atac asupra unui stat membru, pe fondul incertitudinilor privind angajamentul SUA în NATO.
Decizia vine într-un moment tensionat, marcat de amenințările președintelui american Donald Trump privind o posibilă retragere a SUA din Alianța Nord-Atlantică, dar și de incidente recente de securitate, inclusiv lovituri cu drone iraniene în Cipru.
Exerciții în două etape: ambasadori și miniștri ai apărării
Bloomberg scrie că testarea clauzei va începe la nivel diplomatic, cu un exercițiu între ambasadorii statelor membre la Bruxelles, programat pentru luna mai.
Ulterior, scenariile vor fi reluate și extinse la nivel politic, în cadrul unei reuniuni a miniștrilor apărării din UE, care va avea loc în Cipru. Tema va fi discutată și la summitul informal al liderilor europeni de săptămâna viitoare.
Un oficial european a explicat că obiectivul este unul practic: „Să examinăm și să trecem în revistă aspectele concrete – cum funcționează asta? Ce putem face?”.
Scenarii posibile: atac hibrid asupra Uniunii
Potrivit surselor diplomatice citate de AFP, unul dintre scenariile analizate în cadrul exercițiului ar putea fi un atac hibrid major asupra Uniunii Europene.
Exercițiul ar simula procesul decizional prin care un stat membru cere ajutor, iar celelalte țări trebuie să stabilească rapid ce tip de sprijin pot oferi - militar, logistic sau politic.
Inițiativa vine și în contextul apelurilor lansate de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a cerut statelor membre să „dea viață” propriei clauze de apărare, fără a dubla însă NATO.
Ce prevede Articolul 42-7 și de ce e neclar
Clauza de asistență reciprocă este prevăzută de Articolul 42-7 din Tratatul Uniunii Europene. Aceasta stipulează că, dacă un stat membru este „victima unei agresiuni armate pe teritoriul său”, celelalte state sunt obligate să ofere ajutor „prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor”.
Cu toate acestea, modul concret de aplicare rămâne vag. Clauza a fost activată o singură dată, de Franța, după atentatele teroriste din 2015, iar consecințele practice au fost limitate și interpretate diferit de statele membre. În plus, nu există proceduri standardizate sau o comandă comună automată.
Un oficial european a subliniat diferența esențială: „Nu este o clauză de apărare reciprocă, ci una de asistență reciprocă”.
Diferența față de Articolul 5 NATO
Deși formularea Articolului 42-7 este considerată mai fermă, mecanismul NATO rămâne mai clar și mai bine testat.
Articolul 5 din Tratatul NATO stabilește că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor și obligă aliații să intervină pentru restabilirea securității, inclusiv prin forță militară. Acesta a fost invocat o singură dată, după atacurile din 11 septembrie 2001.
În schimb, clauza UE lasă mai mult spațiu de interpretare în ceea ce privește natura și amploarea sprijinului oferit.
Europa caută alternative fără să slăbească NATO
Deși 23 de state membre UE fac parte și din NATO, liderii europeni încearcă să întărească capacitatea de reacție a Uniunii fără a submina rolul Alianței.
Practic, UE vrea să fie mai pregătită în fața unor crize, dar fără a încuraja o eventuală retragere a SUA din arhitectura de securitate europeană.