Zona extremistă și cea suveranist-eurosceptică din România așteaptă revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ca pe un fel de a doua venire a lui Mesia, care să creeze imediat exact lumea ideală din punctul lor de vedere, prin măsuri fulger, indiferent cât de antidemocratice ar fi ele.
Cel mai probabil, vor fi în cea mai mare măsură dezamăgiți.
Dincolo de analizele geopolitice complexe, pe care nu îmi permit să le contrazic, strict din punctul de vedere al naturii umane, Donald Trump nu este un personaj sofisticat.
Este un mascul alfa, obsedat de această supremație, al cărui singur imbold este propriul interes. Deci se va schimba ceea ce Donald Trump consideră că este în interesul său personal să se schimbe. Interesul imaginii sale, interesul vanității sale, interesul său comercial etc.
În ce măsură poate servi România interesului personal al lui Donald Trump vom vedea. Dar este foarte puțin probabil ca el să acopere integral și rapid așteptările trumpiştilor români, care riscă să sufere dezamăgiri chiar mai mari decât în primul mandat al idolului lor, pe măsura speranțelor.
Ceea ce sigur se va întâmpla, deja se întâmplă, absolut conform cu tipologia lui Donald Trump, este intrarea în epoca minciunii suverane.
Dreptul la libera exprimare devine dreptul de a urla orice minciună, despre orice, pe orice perete virtual la-ndemână. Asta a făcut Trump toată campania, sigur că asta îi va caracteriza și mandatul.
Nu voi înțelege niciodată care anume era cenzura ticăloasă de până acum. Cenzurarea minciunii sfruntate? A insultei și calomniei? Minimă verificare a adevărului dintr-un enunț prezentat ca informație, nu ca opinie? Blocarea, oricum insuficientă, a instigărilor la violență și ură?
Citeam pe rețele sociale atât de multe enormități chiar și până acum, mă întreb ce va fi după. Dar, la fel de adevărat, până la urmă, minciuna nu se vindecă cu interdicții. O deconspiră dureros experimentarea costurilor ei sau o previne educația.
Vom vedea ce minunată va fi lumea trumpistă a minciunii absolute și care va fi costul ei.
În ceea ce privește România, nu am nicio așteptare ca Donald Trump să aibă vreun interes imediat legat de țara noastră și jocurile ei politice. Ceea ce vedem deocamdată este un dezinteres total față de Călin Georgescu și tragedia sa electorală.
În mod evident, dl Georgescu nu a fost invitat la evenimentul unde nu mă îndoiesc că ar fi dat orice să se afișeze. Și nici semnale, oricât de palide, din echipa Trump nu au venit la București către candidatul extremist.
Vedem însă că alții, cu hainele rupte de pe ei pentru suveranism, au băgat capul în orice colț de poză au prins la Washington. Experiența lui Dragnea la precedenta inaugurare a lui Trump pare că nu i-a învățat nimic. Victor Ponta se duce cu scrisori la Înaltă Poartă.
George Simion se dă în SUA personaj de anvergură internațională din fustele dnei Meloni. Toți au cumva speranța că Donald Trump îi va încărca cu energia puterii americane și îi va instala cumva direct la Cotroceni.
Dar nu numai ei caută minunea și de aici multă ipocrizie ridicolă.
Una dintre liniile de atac ale extremiștilor este revolta față de dictatele venite din exterior, de la instituții, de la cancelarii, de la organizații care domină România, îi încalcă suveranitatea, îi contrazic deciziile etc.
Acum, însă, tocmai ei sunt cei care invocă, cer, cerșesc pe alocuri intervenția lui Donald Trump pentru a-l instala pe Călin Georgescu președinte.
“Suveraniştii” aceștia ar fi foarte fericiți, în mod evident, dacă Trump ar trimite niște pușcași marini care să-l scoată pe Klaus Iohannis din Palatul Cotroceni și să-l așeze acolo pe Călin Georgescu.
Este în milogeala aceasta continuă tot complexul Înaltei Porți, toată frustrarea mică a provincialului și colosala ipocrizie care le însoțește.
Aceeași ipocrizie cu care cei mai mari admiratori ai CCR, pe vremea când demola Justiția, cer acum arestarea judecătorilor. Aceeași ipocrizie cu care cei care clamau supremația absolută a deciziilor CCR cer acum ca aceea de anulare a alegerilor să fie, pur și simplu, ignorată.
Aceeași ipocrizie a celor care demonizau CJUE când stabilea breșe pentru judecătorii români în raport cu deciziile CCR care contravin legislației europene și acum își rup pantalonii în genunchi la poarta CEDO, chemată să facă justiție supremă în România.