- Soldații ucraineni au uimit întreaga lume. Eroismul cu care au luptat în primele săptămâni, solidaritatea, organizarea defensivei și curajul au schimbat, probabil, destinul întregii civilizații.
- Luptele vor mai dura săptămâni, chiar luni, în funcție de ce se întâmplă la Moscova, dar armata Rusiei s-a prăbușit. Nu mai are capacitate de conducere, resurse de înarmare și nici cum să-i integreze pe noii recruți.
- Solidaritatea europeană, mecanismele de sprijin create de UE, SUA și NATO, armele și banii transferați spre Kiev au creat un obstacol de nedepășit pentru Rusia.
- Statele UE din estul continentului, cele care s-au aflat sub talpa Moscovei, au reprezentat motorul care a pus în mișcare Bruxelles-ul, realizând puntea de sprijin care a salvat Ucraina.
- Pentru Vladimir Putin nu mai e cale de întoarcere. A ucis prea mulți oameni, a provocat prea multă suferință și distrugeri.
În 24 februarie, când Vladimir Putin a semnat ordinul de invadare a Ucrainei, un stat independent, pornit pe drumul integrării europene, n-am fost în tabăra celor care strigau că armata Kievului nu va rezista nici două săptămâni.
Mulți spuneau că nu va reuși să stea în fața colosului de oțel nici măcar trei zile. Președintele Rusiei era unul dintre ei, iar planul său era să decapiteze conducerea ucraineană în 72 de ore și să preia controlul.
Pentru cei care nu-și mai aduc aminte, fostul președinte Viktor Ianukovici, alungat de la putere în 2014, venise la Minsk, Belarus, așteptând reinstalarea la putere.
Urmărind întreaga desfășurare a evenimentelor care s-au derulat înaintea invaziei - negocierile diplomatice, comasarea trupelor rusești la granițele Ucrainei, mesajele lui Volodimir Zelenski - am realizat că și regimul de la Kiev era conștient de pericolul rusesc, în ciuda faptului că, oficial, anunța că nu va fi război ca să nu intre lumea în panică.
O parte dintre militarii ucraineni aveau experiența unui conflict de opt ani dus în estul țării cu separatiștii ruși.
Pe de altă parte, americanii strângeau suficiente informații din Rusia și anunțau public că Putin va ataca. Aceste informații și multe altele ajungeau cu prioritate pe birourile lui Zelenski și ale conducătorilor militari ucraineni.
Ca să fiu sincer, credeam că Rusia va câștiga războiul, dar speram ca Ucraina să reziste măcar o lună, să obțină câteva rezultate, astfel încât să fisureze mantia de invincibilitate a lui Vladimir Putin.
O victorie a Rusiei, puțin probabilă
Soldații ucraineni au uimit întreaga lume. Eroismul cu care au luptat în primele săptămâni, solidaritatea națională, organizarea defensivei și curajul au schimbat, probabil, destinul întregii civilizații.
Par vorbe mari, dar să ne gândim un pic - o victorie rapidă a lui Putin ar fi însemnat înghițirea Moldovei, o presiune politică și economică imensă asupra României și celorlalte state din Europa de Est, expansiune spre Lituania, Letonia și Estonia, instabilitate în Uniunea Europeană și formarea unei alianțe militare autoritare între Rusia, China și Turcia, cu toate pericolele pentru democrațiile occidentale ce decurgeau de aici.
Viața noastră s-ar fi schimbat radical și nu în bine.
Peste 10.000 de soldați ucraineni și 28.000 de civili au fost uciși de la începutul invaziei. Acești oameni, cu prețul vieții, ne-au salvat pe noi. Din când în când, merită să ne gândim la sacrificiul lor și să le mulțumim.
Conform ultimelor informații, armata Rusiei se retrage în dezordine atât de pe frontul de sud, regiunea Herson, cât și din est, regiunea Harkov.
Trupele Kievului avansează și eliberează zeci de localități care s-au aflat până de curând sub controlul rușilor.
Războiul nu s-a terminat, dar o victorie a lui Putin e, de acum, puțin probabilă.
Luptele vor mai dura săptămâni, chiar luni, în funcție de ce se întâmplă la Moscova, dar armata Rusiei s-a prăbușit. Nu mai are capacitate de conducere, resurse de înarmare și nici cum să-i integreze pe noii recruți.
Toată operațiunea s-a transformat într-un haos, ajungându-se în situația de “scapă cine poate”.
Cine a înțeles pericolul?
Ucraina n-ar fi reușit să învingă fără curajul soldaților săi, fără hotărârea și abilitatea lui Zelenski și fără ajutorul Occidentului.
Solidaritatea europeană, mecanismele de sprijin create de UE, SUA și NATO, armele și banii transferați spre Kiev au creat un obstacol de nedepășit pentru Rusia.
Dacă ucrainenii au luptat pentru a-și salva țara, locuința, familia și pământul, noi, europenii, am plătit și mai plătim pentru a ne păstra stilul de viață și a ne apăra libertatea.
Dincolo de convingeri politice, religioase sau sociale, prea puțini cetățeni din UE au văzut în Putin un eliberator.
Mulți dintre noi au un antrenament destul de bun în ce privește dictatorii, după ce jumătate din Europa a trecut prin cinci decenii de comunism.
Trebuie remarcat că statele UE din estul continentului, cele care s-au aflat sub talpa Moscovei, au reprezentat motorul care a pus în mișcare Bruxelles-ul, realizând puntea de solidaritate care a salvat Ucraina.
Emmanuel Macron, președintele Franței, la începutul războiului îl suna pe Putin să-l convingă să oprească invazia. Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, a refuzat în prima fază a conflictului să trimită armament Ucrainei.
Polonia, România, Letonia, Estonia și Lituania, alături de SUA și Marea Britanie, au fost țările care au înțeles pericolul și au acționat fără ezitări.
Cea mai proastă decizie a lui Putin
Până la realizarea păcii mai e un drum lung, iar rușii vor fi obligați să facă alegeri dificile, dar pentru Vladimir Putin nu mai e cale de întoarcere. A ucis prea mulți oameni, a provocat prea multă suferință și distrugeri.
Va rămâne personajul negativ al acestui sfert de secol pe care l-a dominat prin violență și teroare.
E noapte și navighez pe Twitter, iar prin fața ochilor mei trec imagini cu bărbați îmbrăcați în haine militare murdare, cu bărbi neîngrijite și cearcăne adânci, dar cu ochii vii, sclipitori și zâmbete mari pe față.
Strigă “Slava Ukraina!” și ridică un steag pe o clădire ciuruită de gloanțe, cu toate geamurile sparte.
Războiul a intrat într-o nouă fază, cea în care trupele Kievului vor urmări o armată în retragere, fără comandați motivați și cu un lider ascuns într-un buncăr din Kremlin.
În opinia mea, nici Putin și niciun alt general din jurul său nu vor încerca să folosească arme nucleare.
Puterea președintelui se evaporă pe zi ce trece. Există tensiuni în armată, dar și în cercul său de putere. Se caută vinovați, iar cei mai mulți vor ca războiul să se termine cât mai curând, în orice condiții.
Pentru a declanșa un conflict nuclear e nevoie de o strategie, un lanț de comandă funcțional și încrederea celor din jur că e o decizie corectă. Nimic din toate acestea nu se mai găsesc în camera de război de la Kremlin.