Raportul MCV dat publicității marți este, de fapt, un eșec pentru actuala majoritate, pentru Guvern și ministrul Justiției. N-a mai dat nimeni foc casei, e deci un progres față de PSD, dar nici reparațiile după incediu n-au început. Iar obiectivul a fost ratat.
„Vești bune pentru România! Comisia Europeană susține eliminarea MCV la finalul acestui an.”, anunță premierul Cîțu în martie. De buna seama premierul știa ce se negociase juridico-diplomatic intens în 2020: adică ridicarea MCV imediat după adoptarea Legilor Justiției. Iar calendarul era convenit cu comisarul european Didier Reynders, vicepreședintele CE Vera Jourova și ambasadorii statelor membre acreditați la București.
Doar că acest calendar nu a fost respectat, pentru că Stelian Ion nu a știut ce să facă odată ajuns ministru al Justiției.
Întâi a vrut să spargă proiectele Legilor Justiției în chestiuni urgente, care să fie adoptate rapid și grosul care să fie împins abia în toamnă. Apoi, a înțeles că nu merge, nici pentru înțelegerea cu CE, nici pentru coerența actelor normative, dar nu a mai făcut nimic concret, dimpotrivă.
Proiectele erau în dezbatere publică din septembrie, urmau să ajungă în Parlament în aprilie. Însă în tot acest timp ministrul ar fi trebuit să negocieze intens, și politic, și cu CSM, astfel încât să obțină o variantă agreată pe chestiunile majore cu care să meargă întins până la finalul sesiunii. Dl ministru nu a fost în stare nici măcar să trimită la CSM proiectele de lege legal avizate și cât de cât convenite în coaliție.
Suntem cu mai puțin de o lună înainte de finalul sesiunii, proiectele sunt încă pe circuit de avizare, în Parlament a fost creată o comisie cu mandat neclar și blocată în chestiunea total irelevantă, în raport cu ansamblul, a avizului conform sau consultativ al CSM la numirea procurorilor șefi.
Anul trecut nu a existat, e adevărat, majoritate în Parlament pentru corecții și, au confirmat surse politice, având în vedere că majoritatea era încă la PSD, iar Șerban Nicolae, Nicolicea și Iordache erau în Parlament, s-a convenit ca Guvernul să nu inițieze nimic în schimbul înghețării de către PSD a proiectelor de mutilare a codurilor penale. Ținute în sertar un an, ele au fost respinse anul acesta, după schimbarea majorității, ceea ce Raportul MCV salută acum.
Pe vremea aceea, dl Ion era cocoș și cerea Guvernului Orban OUG pentru desființarea SIIJ. Este de 6 luni ministru, nici OUG nu a inițiat, nici proiect adoptat nu are, deși există majoritate fără PSD. Și dacă Guvernul îl asculta in 2020, probabil că acum aveam și codurile penale de reparat.
Legea pentru desființarea SIIJ băltește la Senat după ce de Cameră trecuse într-o formulă contestată, dar care s-ar putea dovedi în final preferabilă celei pe care o dorește UDMR, adică crearea unei noi secții, în PICCJ, numai pentru infracțiuni de corupție.
Se așteaptă opinia Comisiei de la Veneția cerută de ministrul Justiției, care va veni în iulie, deci posibil ca SIIJ să prindă și 2022. Rămâne de văzut dacă și Stelian Ion în aceeași funcție.
SIIJ e bine merci, doar Curtea de Apel Pitești ce a deranajat-o după decizia CJUE. Speranța, singura deocamdată, ar fi ca tot mai mulți judecători se aplice la rândul lor decizia Curții Europene și să returneze dosarele SIIJ spre declinarea competenței. Rămâne de văzut și ce efect va avea decizia CCR care stabilește că instanțele de judecată nu pot aplica decizia în detrimentul deciziilor CCR. Vor urma alte bătălii complicate.
DIICOT nu are șef și în cadrul parchetului antimafia sunt tot felul de probleme, de la cazul Tolontan, până la acuzația unor surse interne că ministerul ar fi încercat să intervină într-o cauză care privește o fostă consilieră a ministrului.
DNA nu are titulari nici pentru șeful adjunct, nici pentru șefii de secții. Din cauză că Legile Justiției nu au fost corectate, DNA nu poate aduce procurori pe cele 40% posturi rămase vacante. Iar pentru dotare tehnică a primit 10% din banii ceruți.
În aceste condiții, era imposibil că obiectivul negociat anul trecut și avansat de premierul Cîțu să mai fie viabil.
Raportul MCV mângâie cumva pe cap România cu ușurarea că nu mai există niciun pericol iminent la adresa Justiției. Adică prin comparație cu asalturile PSD e, desigur, cu mult mai bine.
Dincolo de asta rămân motive de îngrijorare, deja cronice, supraviețuirea modificărilor la Legile Justiției și mai ales existența SIIJ. Cu amendamentul că, se arata în raport, SIIJ măcar nu mai interferează la fel de mult în cazurile de mare corupție prin retragerea apelurilor DNA. Poate și pentru că ce era de retras a cam fost deja retras.
Este notată negativ numirea procurorului general și a procurorului sef DIICOT cu aviz negativ de la CSM, în schimb, este lăudată numirea unui nou procuror sef DNA titular, ceea ce da stabilitate instituției, și se notează faptul că rezultatele anticoruptiei au fost mai bune în 2020 decât în 2019.
Dar pe lângă marcarea diferenței de PSD, raportul nu face nicio referire la ridicarea MCV. Dimpotrivă, anunță continuarea monitorizării.
”Comisia vă continua să monitorizeze îndeaproape evoluția situației prin intermediul MCV până la îndeplinirea obiectivelor de referință și, în paralel, vă continua să colaboreze cu România, așa cum colaborează și cu celelalte state membre, în contextul mecanismului general privind statul de drept.(…)
Comisia încurajează România să își îndeplinească angajamentele asumate în cadrul MCV și să urmărească în mod activ implementarea tuturor recomandărilor care nu au fost încă puse în aplicare. Comisia are convingerea că România poate îndeplini obiectivele de referință ale MCV dacă aceasta menține evoluția pozitivă actuală și dacă adoptă și pune în aplicare cu hotărâre reformele angajate. Comisia este pregătită să sprijine autoritățile române în acest sens”.
Este un eșec raporatat la obiective și ceea ce se negociase. Surse diplomatice de la București confirmă nedumerirea țărilor UE privind felul în care MJ gândește parcursul Legilor Justiției și ușoara iritare că nu există progrese clare.
De menționat că inițial Ministerul Justiției anunțase că urmează o conferință de presa comună a ministrului Ion și a premierului Cîțu. La raport a ieșit doar ministrul, cu un discurs extrem de lemnos, total lipsit de soluții și perspective, oarecum resemnat, dar măcar cu decența de a nu anunța vreun mare succes.
Premierul s-a fofilat de la impactul cu întrebările, în schimb a trântit un mesaj triumfalist și ridicol pe Facebook despre "Raportul pozitiv", din care lipsește tocmai anunțul pe care tot triumfalist îl vestea în martie.
Că rămânem cu MCV nici măcar nu este rău în sine. Nu știu daca suntem pregătiți să rămânem de capul nostru. Rău e că ministrul este foarte slab, iar premierul într-o iresponsabilă campanie electorală.