Puterea președintelui și iluzia independentului

Puterea președintelui și iluzia independentului
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Peste jumătate dintre români, mai precis 54,4%, doresc, potrivit unui sondaj INSCOP, un președinte independent de partidele politice.

Este, potrivit directorului INSCOP Remus Ștefureac, o opțiune majoritară indiferent de categoria de vârstă sau de tipul de localitate în care trăiesc, ceea ce explică de ce aproape toți candidații partidelor măsurați pentru alegerile prezidențiale au o intenție de vot mai mică decât cea a partidelor pe care le reprezintă.

În același timp, invariabil, alegerile prezidențiale antrenează cele mai mari energii și emoții, pentru că funcția este privită ca sediul puterii supreme, dacă nu chiar absolute, în România.

Să fie chiar așa?

Fosta consilieră prezidențială a lui Traian Băsescu, Adriana Săftoiu, aflată ani de zile în primul cerc de la Cotroceni, a afirmat deschis la Europa FM că puterea funcției prezidențiale este supraevaluată în România. O afirmație pe deplin susținută de prevederile constituționale.

ADVERTISING

Constituția în vigoare a României a fost elaborată imediat după căderea lui Ceaușescu și “părinții” ei au fost obligați să facă o medie între trauma extrem de recentă a dictatorului, adică a concentrării puterii într-o singură mână, și faptul că personajul central al tranziției era președintele Iliescu, care nu putea fi lăsat într-o poziție decorativă.

Așa s-a ajuns la un sistem de partajare destul de complicat, pe alocuri insuficient detaliat (dar nici toate inepțiile politicii contemporane nu puteau fi anticipate, e drept), de republică semiprezidențială atenuată comparativ cu Franța.

Între timp, în războaiele politice succesive, o Curte Constituțională devenită stat în stat a tuns atribuțiile constituționale ale președintelui. În plus, logica arhitecturii constituționale, mai ales a partajării puterii executive între președinte și premier, care erau rezultați (direct, respectiv indirect) din alegeri concomitente, a fost distrusă de majorarea mandatului prezidențial la 5 ani.

Care sunt puterile reale ale unui președinte al României?

Formularea din art 80 al Constituției este generică: ”1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

Dincolo de ea:

- Președintele prezidează CSAT, dar deciziile acestui organism sunt consensuale.

- Desemnează premierul, dar Parlamentul i-l poate respinge. Și, odată învestit în funcție, premierul nu mai poate fi demis de președinte.

- Președintele poate dizolva Parlamentul, dar numai dacă acesta îi respinge două propuneri succesive de premier în 60 de zile, o continuitate pe care Parlamentul o poate oricând întrerupe prin învestirea unui premier care să fie apoi trântit prin moțiune sau sabotat la fiecare mișcare.

- Președintele poate fi suspendat de Parlament timp de o lună, până la referendumul de demitere, timp în care un președinte interimar preia imensa majoritate a atribuțiilor, inclusiv cele mai importante.

- Președintele propune șefii SRI și SIE, dar ei trebuie votați de Parlament. Numește prim-adjunctul și adjuncții directorului SRI, dar la propunerea acestuia. Numește directorul SPP, dar la propunerea consensuală a CSAT.

- Președintele poate convoca referendum, dar, după cum am văzut, obligativitatea efectelor acestora se rezumă la faptul că nu se poate legifera împotriva rezultatelor validate.

- Președintele numește prin decret miniștri, dar numai la propunerea premierului și, potrivit CCR, poate refuza, motivat, o singură propunere. Revocă miniștri, fără a putea, tot potrivit CCR, să refuze semnarea decretului de revocare, dacă solicitarea premierului întrunește condițiile de legalitate.

- Președintele numește procurorii șefi, dar la propunerea ministrului Justiției. Și a fost obligat de CCR să semneze revocarea unui procuror șef DNA cerută de ministrul Justiției.

- Singurele atribuții exclusive și practic neîngrădite ale președintelui țin de politica externă, numirea ambasadorilor, acordarea decorațiilor.

Nu are nicio atribuție directă legată de economie, educație, sănătate, în general de viață de de zi cu zi a oamenilor. Le poate exercita doar prin intermediul unui premier partener. Singurul căruia i-a ieșit pe termen lung a fost Ion Iliescu și doar cu premierul Văcăroiu.

Puterea reala a președintelui vine așadar din mentalitatea poporului care are nevoie de un vodă la care să se raporteze, pozitiv sau negativ, din sentimentul poporului că trebuie să aibă o legătură directă cu vodă, și depinde de două aspecte:

1. Măsura în care președintele reușește să controleze o forță politică cu care să facă majorități și să guverneze efectiv. Este motivul pentru care un autentic președinte independent, atât de dorit acum de popor, nu are nicio șansă să exercite un mandat de succes.

2. Măsura în care este dispus să joace la limita Constituției sau dincolo de ea.

Acest mix definește ceea ce românii numesc președintele jucător. Traian Băsescu a fost jucător asumat, la vedere, cu adversari grei. Iohannis a fost jucător pervers, prin anihilarea pas cu pas a oricărui adversar și potențial adversar de calibru.

Klaus Iohannis a fost și beneficiarul celor 10 ani de mandat Băsescu, care a setat cel mai apăsat acest model de președinte.

Când se va trece la modificarea Constituției, ar fi de gândit cum putem ieși din paradoxul diferenței dintre modul de alegere a președintelui și așteptările investite, pe de-o parte, și puterile sale constituționale.

Personal sunt adepta unei republici prezidențiale pe model american, în care președintele ales prin vot universal (în cazul nostru și direct) să fie și şeful guvernului și să aibă toate pârghiile executive să îndeplinească rolul pentru care a fost ales. Sau măcar ar fi necesară o recuplare a alegerilor parlamentare și prezidențiale.

Dar având în vedere calitatea actuală a clasei politice, un demers precum revizuirea Constituției, de mare finețe și importanță, care presupune multa înțelepciune și știință de carte, este total nerecomandat în acest moment.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇