Când m-am implicat cu toate puterile profesionale în salvarea Sorinei Săcărin din ghearele unui sistem care era pe cale să îi distrugă șansa la o viață nu normală, ci excepțională, am avut o înțelegere cu părinții ei adoptivi: să rămân în permanentă conexiune și să pot urmări evoluția copilei.
Ceea ce s-a întâmplat, fără nicio sincopă și fără ca măcar să fiu nevoita să bat vreodată “la ușă” după informații despre fetiță.
Sorina Săcărin – salvarea contracronometru a unui copil
Familia acuzată că a răpit brutal copila de la familia iubitoare a asistenților maternali pentru a o supune la cine știe ce blestemății, incusiv prelevarea de organe ba pentru viitorul tată, ba pentru viitoarea soră, ba pentru nu știu ce traficanți, ba pentru nu știu ce experimente obscure ale firmei de medicamente al cărei angajat ar fi Gabriel Sacarin, îmi timite de aproape 4 ani, lună de lună fotografii, filme, diplome despre evoluția Sorinei.
Fetița care a plecat din România, din “raiul” asistenților maternali, cu un retard cert în dezvoltarea fizică, emoțională și, mai ales, educațională, este acum, la 12 ani (împliniți recent), o adolescentă înfloritoare care a recuperat toate întârzierile cu ajutorul părinților și al sistemului de suport american.
Învață foarte bine, cântă la pian și vioară, iar pe 17 mai va avea un nou concert.
Are un cămin adevărat, o familie de care, în baza readopției conform legii americane, nu o mai poate desparți nimeni. Și nici măcar nu-și mai dă silința cineva, pentru că toată manipularea sinistră creată în jurul acestui caz, până la cele mai înalte niveluri ale sistemului judiciar, și-a pierdut miza.
Chiar și cei mai feroce acuzatori ai familiei Săcărin din presa de propagandă și din justiție au aruncat la coș subiectul și pe cei de care s-au folosit pentru tezele lor mizerabile.
Era perioada când Antena 3, a condamnatului Voiculescu, dar și Liviu Dragnea, la fel ca întreaga armată de borfași din politică sau afiliații ei, aveau de demonstrat că procurorii sunt niște abuzatori sadici, nu doar împotriva bieților politicieni, ci și împotriva omului simplu, chiar a copiilor nevinovați.
Cum între timp justiția a fost ocupată și parchetele au ajuns conduse de cine trebuie - procurori care încasează jumătate de milion de lei dar de botez și care deschid dosare pentru fapte prescrise de 14 ani - teza nu mai are miză.
Povestea Sorinei nu este doar despre soarta unui copil care, după un start aparent fără speranțe, a câștigat premiul cel mare la loteria vieții și a fost salvat in extremis. Nu este doar un foarte bun scenariu de film.
Povestea Sorinei este despre ceea ce nu ar trebui să uităm, mai ales în perioada în care suntem și care va continua, la intensități tot mai înalte, anul viitor. Este și o poveste despre forța manipulării, mai ales a celei emoționale.
În cazul Sorinei, manipularea a întors adevărul cu fundul în sus. Părinții spectatori au fost împinși să empatizeze cu abuzatorii copilului, să se identifice cu agresorii și să acuze vehement adevărații părinți. Autentica salvare, plecarea copilei, a fost percepută, din cauza manipulării emoționale, drept o împingere în iad, o asasinare a copilei. Ticăloșii, inclusiv instituționali, au părut salvatori.
Au fost părtași nu doar trusturi de presă direct interesate să demonizeze justiția, ci și magistrați, în frunte cu procurorul general interimar de atunci Bogdan Licu, marele combinator al sistemului, cu studii de semirepetent la “Spiru Haret”, plagiator ajuns acum judecător CCR.
A fost implicată și procuroarea Iorga Moraru, de la SIIJ. ICCJ a stabilit în termeni severi și fără echivoc abuzul pe care l-a comis împotriva minorei Sorina, însă în loc să fie dată afară din magistratură, a redevenit anchetator de magistrați prin voința dnei Scutea, un procuror general cândva “rezist”, cândva adjuncta Codruței Kovesi, ajunsă însă la vârful Ministerului Public o biată păpușă de paie a lui Bogdan Licu.
Am văzut și auzit atunci oameni absolut în regulă, intelectuali, citiți, în general raționali, care au picat în plasa manipulării imense.
Pe mine m-a salvat de la acest pericol și m-a făcut să merg contra curentului pentru început convingerea că nimic din ceea ce venea de la televizunile infractorilor și de la Bogdan Licu nu putea să fie decât otrăvit.
Apoi am cunoscut familia Săcărin, oameni extraordinari, șocați, demonizați, batjocoriți pentru că au încercat să apeleze la rațiune, la argumente, nu la scenete lacrimogene, am văzut acte, dovezi, am vorbit cu copila, și am înțeles dimensiunea ticăloșiei.
Dar ea se poate repeta oricând și mă tem că societatea nu are anticorpi. Stimulul emoțional nu numai că prinde, dar a rămas singurul care mișcă, el ridică acum AUR, el poate genera orice monstruozitate.
Povestea Sorinei ar trebui să rămână un semnal de alarmă în mințile tuturor celor care au crezut atunci că victimele sunt agresori și invers. Ca să nu li se mai întâmple același lucru.