Klaus Iohannis, încă două mandate? Semnele

Klaus Iohannis, încă două mandate? Semnele

Actuala Constituție are nevoie de revizuire. Contrar multor opinii, la momentul elaborării ei nu a fost o lege proastă, dimpotrivă, însă evoluția societății, involuția clasei politice și ieșirea CCR din rolul constituțional (ceea ce a fost posibil ca urmare a revizuirii din 2003) au generat situații pe care prevederile nu le-au putut acoperi. Ceea ce a sporit derapajul CCR, care s-a simțit și obligată și îndreptățită la legiferare.

Dar oricum ar fi ea, actuala Constituție are toate șansele să fie mai bună decât ceea ce ar putea genera demersul de revizuire intenționat de actuala coaliție.

Argumentul principal este capacitatea extrem de modestă de legiferare eficientă și consistentă a acestei majorități, dovedită de numeroasele legi inepte și greșite, dar și de înclinația fără precedent spre populism. Să nu uităm că revizuirea ar urma să se producă în perioada preelectorală. Dar și unele probabile interese personale.

Există deja un subiect asupra căruia majoritatea pare să fi ajuns la consens – trecerea la republica parlamentară, adică un președinte care să fie ales de Parlament, nu de popor. PSD și UDMR susțin deschis subiectul.

Social democrații știu că au șanse minime să cucerească reduta și că mereu trimit la sacrificiu un lider. Marcel Ciolacu nu vrea să fie acela, dar nici să riște ca printr-un neașteptat succes să creeze un alt pol de putere în  partid.

În schimb, ca principal partid parlamentar, cum a tot fost PSD, sub diferitele sale denumiri, în ultimii 30 de ani, ar putea să fie factorul decisiv pentru alegerea președintelui în Parlament.

Socoteala este asemănătoare și în cazul UDMR, care mereu ar avea poziția de balama. Kelemen Hunor s-a pronunțat de altfel deschis pentru modificare.

PNL evită subiectul, dar a grăit Klaus Iohannis care nu a exclus soluția, pronunțându-se pentru o clarificare: „Vrem președinte ales de popor cu puteri multe sau vrem președinte ales de Parlament, care are o poziție mai degrabă protocolară? Sunt argumente pro și contra pentru ambele”. Care a fi argumentele pro președinte ales de Parlament în opinia președintelui ales? 

Clarificarea e necesară pe fond, dar pusă în mâna actualului Parlament nu e nicio surpriză în ce direcție se va duce. Tocmai de aceea, nu ar fi fost de așteptat ca președintele în funcție să o apere, să se lupte pentru legitimitatea ei electorală, pentru legătura directă dintre popor și președinte?

Soluția pare să fie a unui președinte cu aceleași  atribuții ca acum, dar numit de Parlament. Ceea ce e un dezechilibru invers celui actual. Dacă acum atribuțiile au devenit, după numeroase ciuntiri, prea puține în raport cu legitimitatea electorală maximă, în sistemul propus, ele ar fi prea multe pentru un președinte ne-ales.

Cu alte cuvinte, vor trece la Parlament, în mod indirect, deci fără raspunderea politică aferentă, toate atribuțiile actuale ale președintelui, care va fi un produs al majorității.

Sigur că, indiferent de voința clasei politice, revizuirea Constituției trebuie să fie votată de popor prin referendum. Atenție, însă, cel mai probabil nu se va vota articol cu articol. Nici nu ar fi fezabil, dacă vor fi multe modificări. Nu îi poți pune cetățeanului în brațe o carte de ștampilat, cu care să stea în cabină câte o jumătate de oră.

Proiectul se votează bloc, DA sau NU pentru tot. Și, atunci, alături de această schimbare fundamentală privind alegerea președintelui, vor fi introduse tot felul de bomboane pentru diferite categorii. Cum va vota electoratul USR dacă revizuirea va include, după cum sugerează Kelemen Hunor, și „fără penali în funcții publice”?

Poate va fi inclusă familia tradițională ca să vină în galop și electoratul naționalist conservator, nu doar al AUR, inhibat data trecută de Dragnea. Și cine știe ce alte populisme.

În plus, prăbușirea credibilității și încrederii în funcția prezidențială în mandatul lui Klaus Iohannis ar putea să slăbească rezistența celor care până acum nu ar fi conceput să nu își aleagă președintele.  

De ce avem nevoie tocmai de acest demers când cade economia pe noi?

Pentru că, după toate semnele și informațiile, dl Iohannis nu vrea să plece la pensie în 2024. Unii au estimat că vrea să devină premier. E prea leneș pentru asta. Alții l-au văzut în diverse funcții externe. Se pare că nu are anvergura necesară.

Și atunci ce-i rămâne? Să rămână președinte al României încă un mandat, poate chiar două. O nouă Constituție, cu modificări de substanță ale funcției, ar însemna, așa cum a fost și cazul lui Ion Iliescu în 1992, reluarea de la zero a numărătorii mandatelor. 

Va păstra controlul asupra PNL, incapabil deocamdată oricum să genereze alt lider și prezidențiabil, își va păstra atribuțiile care-i convin, va păstra privilegiile care dau dependență, dar va scăpa de grija de a fi pe placul prostimii care nu va mai conta în alegerea sa. 

Și cum dupa 2024 se anunță tot o majoritate PSD-PNL, treaba va fi ușoară. Unul va da premierul, celălalt președintele.