Nu e sigur că, odată cu scoaterea din cursa pentru Cotroceni, Călin Georgescu va rămâne doar istorie. Un comentariu despre extremism și antisemitism în România.
Călin Georgescu, cel care a clamat tot timpul că va aduce pacea, a fost candidatul eminamente „împotrivă“: împotriva Uniunii Europene și NATO, împotriva partidelor politice, împotriva investitorilor străini, împotriva consorțiilor internaționale și încă multe altele.
În 2022, Parchetul General a deschis un dosar penal pe numele lui Călin Georgescu pentru „promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe“ (art. 5 din O.U.G. 31/2002). După câteva luni, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege“.
Printre cele șase capete de acuzare din dosarul deschis acum de Parchetul General pe numele lui Călin Georgescu se regăsește și fapta de acum trei ani, pe care procurorul de caz nu a considerat-o infracțiune, anume cultul mareșalului Antonescu și al lui Corneliu Zelea Codreanu, pe care Călin Georgescu i-a calificat „eroi prin care a trăit istoria neamului“.
Trimiterea este la același text de lege. Dacă Georgescu ar fi fost trimis atunci în judecată, România nu ar mai fi trecut prin criza politică generată de un pion al rușilor și un Mesia al românilor ușor de păcălit.
George Simion: „Iubesc poporul evreu“
În ianuarie 2022, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) transmitea printr-un comunicat de presă că istoria Holocaustului și educația sexuală în școli reprezintă „teme minore“ care nu ar trebui studiate, calificându-le drept o „acțiune sistematică de subminare a calității învățământului din România“. La scurt timp, speriat de gravitatea afirmației și de reacția partidelor, a opiniei publice și a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, președintele AUR și-a pus cenușă-n cap afirmând la Antena3 că „iubește poporul evreu“ și că „Holocaustul e un episod negru, care nu poate fi negat decât de nebuni. Face parte din istoria națională și trebuie studiat“.
După o întâlnire oficială la București între ambasadorul Israelului în România Reuvan Azar și președintele AUR George Simion, în urma căreia diplomatul israelian a declarat că întâlnirea cu liderul radical de dreapta nu a fost „o carte albă“, ci doar „o șansă pe care o acordăm pentru a începe un dialog constructiv“, Institutul „Elie Wiesel“ a transmis într-un comunicat că „Holocaustul nu este un subiect pentru tranzacții politice, iar asumarea istoriei și memoriei Holocaustului nu se face dintr-o mișcare de condei“.
Antisemitismul, revărsat pe rețelele sociale
Legislația noastră nu e pusă la punct în ceea ce privește glorificarea unor personaje vinovate de genocid. Antisemitismul nu e văzut în gravitatea lui nici de unii politicieni, al căror mesaj subliminal îl aprobă, și nici de o parte însemnată a societății, astfel că vocile anonime antisemite se adună într-un cor care nu poate fi arestat.
Nu se știe sau nu se recunoaște că în timpul Holocaustului din România au fost trimiși la moarte în jur de 300.000 de evrei români și din Ucraina și 11.000 de cetățeni români de etnie romă.
Una din consecințe e că doar 29% dintre români ar accepta evrei ca membri ai familiei sau ca vecini (sondaj Pew Research Center). Este cel mai mic nivel de toleranță dintre țările UE.
De unde această intoleranță, revărsată mai ales pe rețelele sociale, în condițiile în care în momentul de față în România mai trăiesc doar aproximativ 3.000 de evrei? De unde intoleranța în rândul tinerilor, care nici nu au auzit de Holocaustul din România sub dictatura mareșalului Ion Antonescu? E vorba de un frison difuz al nevoii de respingere, de disidența împotriva statorniciei, a bunei conviețuiri cu celălalt.
Cum au fost răscumpărați evreii și etnicii germani în regimul comunist
Tranzacționarea ca pe o marfă a etnicilor evrei și germani a fost unul dintre cele mai oribile episoade ale regimului comunist, de la Gheorghiu Dej la Ceaușescu.
Peste 250.000 de evrei și peste 200.000 de sași și șvabi au fost răscumpărați de guvernele Israelului și ale Germaniei Federale cu sume de până la 10.000 de dolari sau mărci germane pentru fiecare persoană, bani care intrau în țară prin intermediul Securității.
Deși afacerea, sub diverse nume de cod, a fost secretizată de poliția politică, nu a putut fi ascunsă în asemenea măsură, încât românii să nu afle de ce un vecin, un prieten sau o cunoștință dispăreau pur și simplu peste noapte.
Ignoranța nu e o scuză, la fel ca și memoria selectivă atunci când dăm la o parte vinovăția. Pe asta au mizat toți politicienii antisemiți.