De la prigoana televizată a unor legionari-mercenari până la hora naționalist-mistică a lui Călin Georgescu, flancat de bodyguarzi îmbrăcați în negru, instituțiile statului și conducătorii acestora, din impostură pură sau/și calcul cinic, au reușit să coaguleze o masă retrogradă cu instincte sectante.
- Protestul din Piața Victoriei a degenerat, după ce manifestanților li s-au alăturat susținătorii lui Călin Georgescu. Imagini cu hora în care s-au prins Georgescu și soția (Foto&Video)
- Călin Georgescu, pe primul loc la prezidențiale. Cum stau ceilalți candidați – sondaj Avangarde
Reziduurile legionare din societate erau cvasi-marginale înainte ca o serie de evenimente și personaje politice să le amplifice, până în punctul în care au apărut primele gesturi de violență socială.
Știm cum au fost mitizați legionarii încă din interbelic, când, pe de o parte spiritul timpului – era epoca extremismului de dreapta, antisemit, criminal – a dus la Mișcarea lui Zelea Codreanu și apariția unor ideologi din rândul intelectualilor, și, pe altă parte, slaba educație a populației, mai ales a celei din rural, a dus la crearea unei întregi mitologii a legionarului, exprimată prin cântece și așteptări mesianice.
A urmat apoi recuperarea comunistă, pe două paliere: continuarea mitizării și apariția narațiunii sfinților închisorilor, prin care păcatul originar al crimei antisemite și nu numai s-a vrut absolvit prin suferința în temnițele comunist sau, direct, încorporarea filonului naționalist în ideologia comunistă a ceaușismului târziu („Căpitane, nu fi trist, Garda merge înainte prin Partidul Comunist), în care s-a format și Călin Georgescu.
Primii ani de postcomunism au trecut și ei această idealizare a unor intelectuali ideologi sau apropiați de Mișcarea Legionară, de felul lui Nae Ionescu, dar măcar pe acest palier a avut loc dezbaterea despre cât, cum și dacă putem recupera opera științifică sau literară a unor astfel de intelectuali și cazurile Eliade și Cioran au fost cele mai zgomotoase.
Totuși, aceste reziduuri legionare erau marginale și în general adăpostite în diverse biserici, unde fenomenul a avut o continuitate mai legată. Elementele mistice, naționalist retrograde nu au dispărut cu totul nici din discursul unor intelectuali, nici când a fost vorba despre Academia Română, dar chiar și Dan Puric devenise, cu anii, tot mai marginal și limitat la un anumit public captiv.
Toate acestea au fost însă repuse în scenă, potențate și articulate chiar de instituțiile statului, după alegerile prezidențiale anulate din rațiuni oficiale cu mult mai grave, și anume imixtiunea unui actor statal străin în procesul electoral.
- Motivarea CCR pentru anularea alegerilor prezidențiale
- Iohannis a desecretizat documentele din CSAT. Ce aflăm din documentele secrete despre Călin Georgescu
Mediocritatea profesională a celor din instituțiile de forță însă, resentimentele unor personaje retrograde marginale, ambițiile cinice ale liderilor politici, cu președintele și premierul țării în frunte, plus tot felul de strategii concurente ale celor care încearcă să-și facă loc, au copt, în loc de anchete și un raport serios despre scrutinul prezidențial, o scenetă cu legionari gata să ia puterea la București și să-l aducă pe Călin Georgescu la Cotroceni.
Din reziduuri marginale, acestora li s-a dat prim-planul, o platformă media dedicată și, în 24 ianuarie, agenda publică, moment în care au apărut mult mai coalizate și gesturile de violență la adresa jurnaliștilor.
- Ziua Unirii: Iohannis și Ciolacu o sărbătoresc cu emoție și recunoștință, pe Facebook
- Reprezentanții PSD și PNL, huiduiți în Piața Unirii din Iași (Video)
Iată cum e descrisă creșterea pe agenda publică a Mișcării Legionare, de către Oliver Jens Schmitt, în monografia Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului”:
„Codreanu și adepții lui și-au dobândit publicitatea mediatică grație unui limbaj și unei imagistici proprii, cu care rezonau mulți simpatizanți. Dar charisma și-o datora și adversarilor săi politici și, mai ales, ziarelor ostile: tânărul conducător al studenților și activist al violenței capta atenția presei care răspândea știri de senzație.
Acoperirea mediatică negativă din partea acelor ziare care erau arse ritual la ordinul lui Codreanu face parte dintr-o dinamică a violenței și contraviolenței discursive (...). Codreanu era un fenomen genuin românesc într-o vreme a schimbărilor radicale”.
La fel ca în cazul Codreanu, Călin Georgescu este un produs autohton, dar, ca orice produs de laborator, este mult mai toxic, dincolo de discursurile imitând intonația lui Zelea Codreanu, altminteri încărcate cu un pseudo-misticism sub-mediocru.
Care este încă miza creșterii acestui ferment care, la pornire, era marginal? De ce autoritățile nu lămuresc apartenențele stratificate ale unui personaj care se laudă că primește informații din interiorul serviciilor de informații? De ce liderii politici nu sunt transparenți, președintele Klaus Iohannis este în aceeași retragere suverană care a dus țara în acest punct?
Miza este chiar menținerea acestei platforme resentimentare, retrograde, grotești și eventual adăugarea unor elemente senzaționaliste, chiar dacă duc la violență socială, în vreme ce criza socială, efectele ordonanței trenuleț, prăbușirea economiei să nu fie teme.