Așezarea Ursulei von der Leyen pe divan, în vreme ce Erdogan și Charles Michel, președintele Consiliului European, s-au așezat pe fotolii simetrice, față în față, nu are legătură cu sexismul, deși președintele turc nu este adeptul unei poziții emancipate a femeii în societate.
Are însă legătură cu poziționările de putere din Uniunea Europeană, o falie de care Erdogan a profitat, pentru a arăta cum instituțiile UE își dau singure cu stângu-n dreptul.
Serviciul de protocol al președinției turce a explicat că a făcut punerea în scenă a celor trei personaje urmând protocolul Uniunii Europene, unde Consiliul are întâietate față de Comisie, or, ierarhizarea puterii trebuie reflectată în cadrul întâlnirilor.
Totuși, așa cum remarcă presa franceză, nu e prima întâlnire între Erdogan și alți șefi din trecut ai celor două instituții, când cutuma, iar nu un raport formal de putere, a fost respectată și cei trei protagoniști au beneficiat de fotolii egale ca așezare, înălțime și acces la dialog.
Pe modelul deja consacrat de Putin și să ne uităm doar la episodul recent al umilirii publice al șefului diplomației europene, Joseph Borell, la Moscova, și de Viktor Orban, care a exersat îndelung darea în vileag a ipocriziilor UE, Erdogan a pus în scenă o provocare.
L-a plasat pe Charles Michel în superioritate formală și l-a lăsat pe acesta să decidă dacă satisfacția de a fi mai sus decât președintele Comisiei învinge unitatea UE.
Or, replica pe care a dat-o echipa de protocol a Consiliului European, că dacă ar fi știut de distribuirea pe fotolii și sofa, ar fi cerut, din curtoazie, un al treilea fotoliu, arată că Charles Michel nu vrea să negocieze niciun milimetru din puterea mai mare, așa că preferă să mute discuția pe terenul diferenței de gen.
El spune, așadar, că, în pofida primatului instituțional, ar fi fost de acord, din politețe, să facă o concesie și să o pivească pe șefa Comisiei Europene de la înălțime egală.
Este exact ce a vrut să provoace Erdogan, o mică plăcere pe care și-a făcut-o sieși, cel catalogat drept dictator în Occident.
O plăcere egal resimțită de Vladimir Putin, care a reușit, cu un vaccin pe care rușii nu îl vor (potrivit unui sondaj recent, majoritatea rușilor vrea să se vaccineze, dar nu cu Sputnik) și, dacă l-ar vrea, oricum nu ar fi privilegiați să îl obțină, e resursă de propagandă, să expună aceeași lipsă de unitate a statelor europene, atât în privința politicii de sănătate, cât și în privința unui răspuns egal dat Moscovei.
Așa cum explica specialistul în politică rusă Mark Galeotti, într-un interviu acordat SpotMedia.ro, unul dintre cele mai proaste clișee vestice e să îl crezi pe Putin un abil jucător de șah, un geniu rău care face permutări magistrale.
De fapt, Putin procedează așa cum știe din judo, sportul pe care îl practică, pentru că șah nu joacă: așteaptă momentul în care poate folosi greutatea adversarului contra acestuia. AstraZeneca
Umilirea Ursulei von der Leyen, care și-a început mandatul în fruntea Comisiei Europene cu angajamentul de a sprijini un mecansim de coerciție mai puternic în cazul statelor care încalcă principiile statului de drept, a fost bine primită și la Budapesta, unde iliberalul Viktor Orban are în față un scrutin greu de câștigat altfel decât folosind rețeta Erdogan și Putin, i.e. un profil de lider puternic, în fața unui dușman răuvoitor, mult mai mare (Uniunea Europeană), dar delegitimat.
Așa cum remarca tot Galeotti, însă, Ungaria nu e Rusia și Viktor Orban are eforturi mult mai mari de făcut.
Există elemente comune, clar, dar marea diferență e că Ungaria, fără a fi vreun miracol în cadrul Uniunii Europene, este totuși un membru al Uniunii Europene. Există aici instituții solide și mecanisme de control. Poți să spui că lui Orban îi iese să le evite, dar depune un efort foarte mare pentru asta. Există o presiune instituțională mare contra sa, iar el trebuie să se apere. În Rusia nu există instituții puternice.
Orban e într-un fel mai eficient decât Putin, pentru că trebuie să muncească mai mult să mențină controlul.
Mark Galeotti
Dar și Orban, la fel ca Putin, a mutat bătălia pe teren geopolitic, unde își încordează mușchii, sfidează, provoacă, tocmai pentru a convinge în interiorul țării că este adversarul unui inamic mare, care vrea răul țării lui.
A mizat pe decredibilizarea Uniunii Europene în chestiunea vaccinării și iată că decizia lui de a le impune cetățenilor maghiari vaccinul rus ar putea fi urmată de alte state ale Uniunii, care, o dată în plus în aceaste zile, devine ținta ironiilor, așa cum a fost și în episodul Borell la Moscova.
Concluzia îi aparține lui Manfred Weber, liderul grupului PPE din Parlamentul European și cel care a fost, de altfel, marele perdant al președinției Comisiei Europene, când noile jocuri de putere au făcut ca procedura de Spitzenkadidat să fie abandonată.
Întâlnirea de la Ankara a președinților von der Leyen și Michel ar fi trebuit să transmită un mesaj de fermitate și de unitate a viziunii europene despre Turcia. Din păcate, ea a fost interpretată ca un simbol al lipsei de unitate, președinții nefăcând front comun, deși ar fi fost necesar.
Manfred Weber
E testul pe care Uniunea Europeană nu l-a trecut, într-un examen public ad-hoc, în care evaluatorul a fost lăsat să fie tocmai Erdogan, care asta a și vrut să arate, că orgoliile mai degrabă despart instituțiile europene, într-un moment în care doar unitatea va proteja UE de o criză de legitimitate ale cărei consecințe politice doar le putem întrevedea.
Citeşte detalii despre episodul umilirii şefei Comisiei Europene în Turcia:
