L-am citat în exces pe politologul Ivan Krastev, dar iată că predicțiile lui sunt confirmate chiar în țara natală: în plină criză nu doar sanitară, ci și de legitimitate instituțională, bulgarii nu au ales nici vechiul sistem, asociat cu corupția, nici platformele populiste, ci un partid tânăr, pragmatic, fondat de doi foști absolvenți de Harvard.
Bulgaria se înscrie astfel în trendul Cehiei și al Republicii Moldova, dincolo de diferențele specifice.
Teza lui Ivan Krastev, formulată la puțin timp după debutul pandemiei, e simplă, o reformulez: criza reală, spune el, îi va scoate la marginea jocului politic pe liderii populiști, pentru că hainele de magician ale acestora se arată drept ceea sunt în realitate: un costum de bufon.
În cartea Is It Tomorrow Yet?: Paradoxes of the Pandemic, Krastev a preconizat tocmai această invalidare a liderilor populiști în contextul pandemiei și iată că scrutinele care au avut deja loc în Germania, Cehia, chiar Republica Moldova i-au confirmat ipoteza.
Mai mult, revenirea lui Emmanuel Macron, în contextul în care președintele francez și-a asumat decizii severe privind restricțiile sociale și obligativitatea vaccinării, se înscrie în aceeași demonstrație: când criza este reală, palpabilă, când are de-a face cu cotidianul oamenilor, oamenii resping șarlatenia liderilor salvatori.
La debutul pandemiei, când statele începeau să ia măsuri nepopulare, erau temeri că asta va alimenta curentele extremiste și va da o trambulină nouă populismului.
Krastev a fost împotriva curentului și a susținut că pandemia va readuce și consolida încrederea în partidele mature, pragmatice, care nu lucrează cu fricile atavice ale oamenilor, nu identifică dușmani imaginari și nici nu supralicitează mitul cetății asediate, strategia pe care o aplică Viktor Orban.
De pildă, premierul maghiar, care ține un discurs săptămânal la radio, despre starea națiunii, dar refuză orice confruntare, jurnalistică sau politică, a prezentat în felul următor una dintre vizitele pe care urma să le facă la Bruxelles: „David se duce la Goliat”.
Această instaurare eroică este specifică liderilor populiști, dar viitorul de la Budapesta ar putea, și el, să confirme optimismul lui Ivan Krastev, opoziția maghiară și-a unit forțele, în pofida unui sistem politic pe care Viktor Orban l-a manipulat în așa fel încât să îl mențină la putere.
Pe ce se baza teza lui Krastev?
În primul rând, pe șarlatenia populiștilor. Deși aceștia pozează în salvatori naționali, nu sunt capabili să identifice soluții pentru crize reale, ci doar pentru acele crize pe care ei înșiși le inventează.
Să rămânem tot la Viktor Orban și la criza fabricată de el, pentru a mai poza în David care se bate cu Goliat: coruperea copiilor, prin expunerea lor la informații privind minoritățile sexuale.
Când a venit însă criza reală, pandemia, premierul maghiar nu a reușit să dea virusul afară din țară și nici să oprească decesele pe care acesta le cauza. Din contră, și-a expus o dată în plus propriii cetățeni, punând pe piață vaccinurile rusești și chinezești, neomologate în Uniunea Europeană.
În al doilea rând, pe accesul la informații reale. Criza sanitară este globală, ceea ce înseamnă că oamenii pot să vadă și să compare în timp real ce fac conducătorii altor state pentru propriii cetățeni.
Cum i-au sărit bulgarii pe populiști și extremiști
Alegerile de duminică din Bulgaria au încredințat victoria unui partid tânăr, lansat pe o platformă anticorupție, cu un discurs nu antisistem, ci pragmatic.
La București, știrea a trezit o oarecare nostalgie după momentul în care USR făcea figură bună și spărgea blocada PSD – PNL. Astăzi, această blocadă nu doar că e refăcută, dar e cu mult mai puternică.
Bulgarii nu au ieșit în număr mare la vot și cecul dat mișcării care propune schimbarea nu este foarte gros, dar vorbim despre o țară mult timp încremenită într-un status quo, așa că semnalul este remarcabil și nu poate fi decuplat de criza reală.
Guvernul de la Sofia a eșuat spectaculos în a gestiona criza sanitară, vaccinarea plasează țara pe ultimul loc din Uniunea Europeană, iar starea sistemului sanitar este, la fel ca la București, precară.
Dar "tinerii de la Harvard" sunt pe aceleași nisipuri mișcătoare pe care a fost şi USR: atunci când ești la putere, oamenii așteaptă soluții concrete, adică putere reală.
Kiril Petkov şi colegul său Asen Vasilev s-au întâlnit, așadar, pe băncile de la Harvard, ceea ce, iarăși, la București provoacă un lung oftat: Marcel Ciolacu, cel care ar putea asigura, prin rotație cu PNL, șefia Guvernului, a absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea Ecologică.
Comuniștii și populiștii, sancționați de cehi
Pentru prima dată de la instaurarea comunismului, comuniștii de la Praga nu au primit niciun mandat în Parlament.
Au eșuat odată cu premierul populist Andrej Babiš (partidul ANO), venit pe cal alb la guvernare. Dar în aprilie 2021, în nicio altă ţară din lume mortalitatea de Covid-19 nu era mai mare decât în Cehia, raportat la numărul de locuitori. Peste 30.000 de cehi au murit din cauza Covid.
Alegerile din Cehia au arătat, și ele, că oamenii au „mirosit” iresponsabilitatea și pericolul populismului și l-au îndepărtat pe Babiš de la putere, dând mandatul unei largi coaliții a Opoziției.
Înfrângerea lui Andrej Babiš este de pus, așadar, pe seama eșecului de a scoate țara dintr-o criză reală, în fapt o dare în vileag a limitelor pe care liderii populiști le au.
Dar a mai contat ceva: Opoziția unită și încrederea pe care a reușit să o capitalizeze Partidul Piraților (care e în alianță cu Partidul Primarilor), singurul partid european din această familie care intră în mainstreamul politic, de când Mișcarea Piraților a intrat pe scena politică europeană.
De ce e România altfel
E o potrivire de context a titlului unui volum scris de Lucian Boia, De ce e România altfel.
La București, în răspăr cu votul românilor și cu criza reală, care face ca oamenii să moară pe capete din cauza unei pandemii pe care politicienii de la vârf nu doar că nu au limitat-o, dar au și alimentat-o, social-democrații și liberalii au decis să guverneze prin rotație.
Un fel de pact de împărțire a puterii, peste capul și voința electoratului, care își pierde astfel reprezentarea, de vreme ce un vot dat PNL a fost, la alegeri, unul antiPSD, așa cum a cerut imperativ un președinte, dovedit, iată, farseur.
În condițiile în care USR arată neputincios, ceea ce convine de minune coaliției PSD-PNL, în sondaje crește singurul partid care a mai rămas, AUR.
Ultimul sondaj IRES surprinde chiar asta: doar 11% dintre români cred că țara merge într-o direcție bună, în timp ce 88% consideră că direcția este greșită. Dar pentru politicieni pare a fi direcția bună, pentru că, în ciuda sondajelor, liberalii, conduși de Klaus Iohannis, vor să sară în barca PSD.
În contradicție cu dinamica europeană, unde cetățenii sancționează populismul și extremismul politice, dovedite a fi dezastruoase pentru țară și oameni când e vorba despre o criză reală, în România eșecul aparține partidelor tradiționale, pro-europene (și PNL, și USR au fost la guvernare), în principiu nepopuliste, deși accentele iliberale și populiste ale premierului demis Florin Cîțu nu mai sunt o surpriză pentru nimeni.
Și cum de partea cealaltă nu există altă ofertă în afara AUR, votul de blam pe care românii îl dau celor care au exercitat guvernarea în criză îi trimite în brațele AUR. O ipoteză iarăși convenabilă pentru PNL și președintele Iohannis, care au deja pregătit discursul în care poporul e tras la răspundere.
România e altfel, pentru că politicienii ei sunt altfel, într-un șir început cu Nicolae Ceaușescu și care se întinde, iată, și peste generațiile noi de politicieni.
Dacă acum câțiva ani, în plin regim abuziv al lui Liviu Dragnea, Uniunea Europeană a făcut din România o poveste de succes pentru modelul de democrație liberală, astăzi, aceeași țară, cu același președinte, o ia îndărăt.