Primul gând care mi-a venit în cap după ce am citit raportul “Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului”, realizat sub patronajul Palatului Cotroceni de către Grupul de Reflecție Strategică “România în UE”, e că Nicușor Dan a avut nevoie de o clarificare a tensiunii apărute între cei doi termeni pro-european și pro-occidental, iar documentul nu-i rezolvă problema.
Al doilea gând a fost că președintele nu va fi de acord cu raportul și nici cei care-l consilează în probleme de politică internă și internațională pentru că nu-i validează deciziile politice de până acum.
E o prezentare conceptuală a unei tensiuni puternice care se manifestă în societatea românească, definită simplu prin lupta dintre identitatea națională și cea europeană.
Cele două sunt folosite puternic în confruntarea politică, în dezbateri publice și în modul în care partidele și liderii lor aleg să se raporteze la “patriotismul național și cel european”.
Raportul, coordonat de profesorii universitari Sergiu Mișcoiu și Silviu Rogobete, ajunge la concluzia că ambele identități, națională și europeană, trebuie să coexiste și să se completeze reciproc.
“…identitatea națională și cea europeană nu se exclud, ci se pot consolida reciproc. Departe de a fi antagonice, apartenențele sunt concentrice, iar principala miză nu este alegerea între tradiție și modernitate, între național și european, ci calitatea democrației, care le poate armoniza…”, se arată în documentul publicat pe site-ul administrației prezidențiale.
Dar documentul nu poate ascunde tensiunea uriașă care există între cele două identități și cum sunt ele folosite ca arme în lupta politică.
Schimbarea
Se constată “respingerea unui joc cu sumă zero între națiune și Europa, cu preferința pentru un naționalism de negociere mai degrabă decât unul de ruptură. Acest lucru se regăsește direct în cifre: 69,1% dintre români vor renegocierea unor condiții mai favorabile în interiorul UE, iar doar 11,2% susțin ieșirea, în timp ce 54,9% cred că viața le-ar fi mai grea dacă UE s-ar desființa (față de 22,4% care cred contrariul)”, se mai arată în document.
Datele folosite sunt obținute în urma unui studiu sociologic realizat de INSCOP și reflectă exact rezultatul acțiunilor formațiunilor politice de după aderarea la Uniunea Europeană în 2007.
Și înainte de aderare, dar mai ales după, principalul mesaj al liderilor puterii executive a fost: avem nevoie de banii Uniunii Europene pentru a ne dezvolta, dar, la nivel individual, nu e nevoie de nicio schimbare.
Pur și simplu, luăm banii fraierilor de europeni, ne facem că suntem integrați și că înțelegem noua lume în care am intrat, dar ne vedem de ale noastre.
Acest principiu a fost folosit inițial de liderii politici pentru a convinge o parte a populației că nimic nu se va schimba după aderare și că lucrurile vor fi mult mai bune pentru toată lumea.
Poate mulți au uitat, dar în țara noastră s-a desfășurat o campanie puternică anti-aderare la Uniunea Europeană, în principal finanțată de mogulii autohtoni apăruți după 1990, care acaparaseră o parte din resursele publice, dezvoltaseră tot felul de afaceri și se temeau de rigorile apartenenței la piața comună.
Pușculița
Spiritul păcălelii UE s-a perpetuat și s-a extins în întreaga societate, de la sălile de clasă din școlile generale până la Palatul Cotroceni.
Fraierirea Bruxeless-ului a devenit sport național. A fost văzut mereu ca o “vacă de muls”, astfel încât să luăm banii de acolo, să facem unele proiecte cu ei, dar să ne rămână și nouă, oamenilor politici, ceva - un comision, voturi, un job, o călătorie în străinătate.
România este europeană nu în pofida identității sale, ci prin modul în care aceasta s-a construit la intersecția dintre tradiție și modernitate, dintre diversitate și unitate. Miza finală nu este alegerea între național și european, ci calitatea democrației capabile să le armonizeze — o democrație care demonstrează că solidaritatea, pluralismul și cooperarea sunt resurse de putere, nu de slăbiciune, într-o lume tot mai fragmentată.
Raport Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului, Palatul Controceni
Chiar și o mare parte dintre pro-europenii din România văd Uniunea ca pe un beneficiu exclusiv material, nu ca pe un spațiu al aspirațiilor comune, ca pe o garanție democratică și de protejare a umanității.
Pentru cei mai mulți dintre noi, Europa nu are decât o reprezentare a bunăstării materiale și nicidecum o zonă a libertății, a egalității de șanse și a oportunităților de tot felul.
Acestea sunt un dat, ca și cum pentru ele nu se dă o luptă zi după zi, o luptă în care mor mii de oameni pentru a-i stăvili pe cei care vor să distrugă Europa.
Iar aici, în opinia mea, e cel mai mare eșec al sistemului de educație. Avem, generație după generație, elevi care, în ultimele două decenii, au învățat prea puțin despre profundul impact pe care l-a avut aderarea la Uniunea Europeană și despre cum a transformat România din temelii.
Dezamăgirea
Odată cu creșterea nivelului de trai, a calității vieții, odată cu dezvoltarea economică, decalajul material față de statele vestice din UE a scăzut, iar mirajul bunăstării a început să se stingă pentru că supraviețuirea de la o zi la alta nu mai era o problemă pentru cei mai mulți români.
Cei care au plecat din țară au constatat că, acolo, în Occident, nu umblă câinii cu covrigi în coadă, iar banii se câștigă greu, prin muncă, și dacă ai o meserie, știi să faci ceva.
Mulți dintre ei au fost dezamăgiți pentru că se așteptau la o îmbogățire rapidă, la o viață fără probleme și fără obstacole, dar prea puțini au avut parte de așa ceva într-un timp scurt.
Iar în ultimii ani, în contextul războiului din Ucraina, al războiului hibrid purtat de Rusia împotriva întregului Occident, această tensiune apărută între așteptări (imaginație) și realitate s-a transformat în frustrarea care alimentează curentele politice naționaliste, populiste și extremiste.
Dulapul
În opinia mea, raportul identităților, realizat la Palatul Cotroceni, e unul corect, lipsit de ambiguități și care pune un diagnostic.
Marea problemă va fi modul de utilizare a acestuia. Ce va înțelege președintele din el și ce alți demoni politici va elibera.
Teama descrisă aici nu e una întâmplătoare, ci se bazează pe experiența ultimului an în care șeful statului a ratat tot, și asta nu din cauza lipsei unui fundament teoretic, ci din cauza unor ambiții personale.
Am vaga senzație că documentul identităților va ajunge exact în același dulap unde se va umple de praf, alături de cel al independenței solidaredin strategia națională de apărare.
