Pe măsură ce ies la suprafață detaliile fugii lui Cătălin Cherecheș, declarațiile sforăitoare, pline de mulțumiri, laude și pupături ale întâi stătătorilor de la Interne și Justiție după capturarea fugarului sunt tot mai ridicole.
Când o asculți pe dna Gorghiu despre semnificațiile abisale de-a dreptul ale prinderii lui Cherecheș, zici că justiția română mănâncă jar în fiecare dimineață și nu curg clasările și încetările de procese pentru prescripție chiar și fără decizia CCR. Zici că nu a propus cu propriul stilou ca șefă în DNA o procuroare care a comis un abuz constatat de instanță împotrivă unui copil și care la SIIJ nu a realizat nici măcar una bucată rechizitoriu.
Dacă citești ce scrie dl Predoiu pe tema operațiunii, ai impresia că Poliția Română a fost pe urmele unui profesionist cu sânge rece, calculat, cu un plan bine pus la punct, care a fost încolțit cu abilitate și tenacitate de experți în domeniu.
Aiurea! În mod evident, Cherecheș a fost doar un disperat de spectrul pușcăriei, care a acționat la impuls, a făcut o mulțime de prostii monumentale, culminând cu reacția violentă din momentul reținerii.
A alergat ca un bărzăune cu taxiuri, cu telefonul la el, s-a dus fix la rudele unde și un idiot l-ar fi căutat, a încălcat regulile de viteză pe autostradă în Germania, ceea ce a atras atenția asupra lui. Numai un steguleț roșu nu și-a pus în cap.
Este un parcurs în perfectă coerență cu fuga însăși, posibilă numai pentru că Politia, deși ar fi avut toate indiciile cu putință că omul este dispus să facă orice ca să scape, a dormit în papuci, ba a mai și dat o mostră de ineficiență monumentală a controlului la frontieră.
Care e marea victorie, marea operațiune?
Sigur că la nivelul de deprofesionalizare a Poliției nu ar fi fost chiar surprinzător ca și pe un asemenea disperat fără niciun plan să–l fi ratat. Probabil asta se întâmpla dacă nu acționa poliția bavareză.
Dar înainte de a-și ridica statui că l-au prins pe Cherecheș de sub fusta mătușii, ar fi bine ca Poliția să răspundă cum a fost posibil să-l salte, să-l ancheteze ore în șir, să-l bata și să-l umilească pe cetățeanul din Dolj fără nicio legătură cu crima de la Sibiu și care acum are toate motivele să dea în judecată organele.
Să ne explice cum de au reușit să fugă cei despre care Poliția pretinde acum că ar fi autorii omorului.
Să ne explice măcar de ce a fost aruncat în aer omul de afaceri de la Arad, dacă nu cine și unde este autorul. Un profesionist autentic precum cel care, după toate probabilitățile, a acționat acolo le-a legat cu fundă șireturile cuplului celebru de comici ai Poliției Despescu și Mirițescu, anchetatorii Stan și Bran.
Să ne explice cum a ucis un pensionar cu un cuțit doi oameni, după ce Poliția a păzit 6 ore ușa blocului unde victimele erau ostatice.
Să ne explice de ce periodic organele sar gardul lângă poarta deschisă și, la liniuță, ce s-a schimbat în Poliție după cazul Caracal.
Asta ca să ne uităm doar la teme mari, nu și la zecile de prostii care ar fi comice dacă Garcea nu ar țopăi pe nervii, timpul și banii cuiva care îi plătește leafa.
Cât timp toate cele de mai sus sunt fără răspuns, un pic de decență ar obliga la reținere când vine vorba despre prinderea unui amețit de disperare pe care, chiar și așa, mai întâi Poliția l-a pierdut.