Într-un video difuzat de televiziunea de stat rusă în februarie 2024, activista rusă Anna Kiryakova citește versuri care glorifică invazia Ucrainei. Evenimentul are loc în centrul cultural rusesc din Washington, D.C., iar simbolul „Z” de pe coperta cărții – echivalat adesea cu svastica de către criticii regimului Putin – sugerează o afiliere directă la propaganda de război a Kremlinului.
Paradoxul este evident: în plină negociere SUA-Rusia pentru oprirea conflictului, o instituție rusă găzduiește o lectură de poezie militaristă chiar în capitala americană.
Este doar unul dintre numeroasele episoade care arată cum „Casele Rusești” (Russian House) continuă să funcționeze nestingherit în zeci de capitale, inclusiv în Europa și SUA.
Centre culturale sau instrumente de influență geopolitică?
Oficial, aceste centre, aflate sub umbrela agenției Rossotrudnicestvo, promovează cultura, limba și educația rusă. Practic, ele sunt tot mai des acuzate că răspândesc propagandă, dezinformare și chiar spionează în țările gazdă.
Deși Uniunea Europeană a sancționat Rossotrudnicestvo în 2022, „Casele Rusești” activează încă în Berlin, Paris, Roma, Madrid, Viena, Praga sau Chișinău.
O investigație a publicației Kyiv Independent a arătat că aceste centre operează într-o zonă gri legală, profitând de acorduri bilaterale și de protecția oferită de statutul diplomatic al personalului.
„Nu a fost niciodată percepută ca o amenințare serioasă”, a declarat Dmitry Valuev, activist din SUA și lider al organizației Russian America for Democracy in Russia.
Imunitatea care protejează propagandiștii
În multe cazuri, directorii centrelor culturale sunt angajați ai ambasadelor ruse și beneficiază de imunitate diplomatică.
În Berlin, o anchetă a procurorilor germani deschisă în 2023 împotriva directorului Pavel Izvolsky a fost închisă tocmai din acest motiv. Totuși, o anchetă mai amplă continuă, țintind și alte persoane implicate.
Legătura cu Rossotrudnicestvo e greu de ascuns, chiar dacă oficialii ruși încearcă să o minimalizeze.
Până în 2022, site-urile centrelor din Berlin și Paris recunoșteau direct agenția ca entitate-mamă. Arhivele arată că și centrul din Washington figura drept „subordonat” acesteia.
Finanțare opacă, activitate intensă
În lipsa unei înregistrări legale locale, „Casele Rusești” nu au conturi bancare transparente. Jurnaliștii ucraineni au descoperit că nici măcar în Kiev centrul nu avea conturi oficiale. În Berlin, directorul Izvolsky a declarat vag că „există anumite proceduri pentru plăți online”.
Până acum, UE nu a clarificat dacă menținerea acestor centre contravine sancțiunilor. Olof Gill, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a spus că aplicarea sancțiunilor este responsabilitatea fiecărui stat membru.
„Pentru efect real, e nevoie de acțiuni ferme din partea țărilor gazdă”, a subliniat Nadia Koval, expertă la Institutul Ucrainean.
Legături directe cu spionajul rusesc
Mai mulți directori ai „Caselor Rusești” au fost suspectați de activități de spionaj. În 2018, administrația Trump l-a expulzat pe Oleg Zhiganov, șeful centrului din Washington, acuzat că lucra sub acoperire pentru serviciile secrete ruse.
Predecesorul său, Yury Zaytsev, ar fi monitorizat americani participanți la programele culturale rusești, pentru a-i recruta ulterior ca agenți.
Cazuri similare au fost raportate și în Danemarca, unde Aleksey Nikiforov, cercetător la Universitatea Tehnică din Danemarca, a fost condamnat pentru spionaj în favoarea Rusiei. El participase activ la evenimentele organizate de centrul cultural rus din Copenhaga.
The Insider a relatat că Izvolsky, actualul director din Berlin, locuise într-un cămin al unei academii militare ruse cunoscute pentru pregătirea ofițerilor de informații.
Țări care au spus „nu”
În ciuda dificultăților, mai multe țări au reușit să închidă centrele. România a acordat în 2023 un termen de șase luni pentru evacuarea centrului din București, apoi a expulzat 40 de diplomați ruși, forțând astfel suspendarea activității.
Danemarca a recurs la o tactică similară: după ce expulzarea a 25 de oficiali ruși, centrul și-a încetat existența.
„Ne-au forțat să plecăm”, a recunoscut centrul în ultima sa postare pe Facebook.
În Moldova, deși autoritățile au anunțat închiderea centrului din Chișinău în februarie 2024, acesta continuă să funcționeze. Rusia a înlocuit rapid directorul expulzat cu un altul, Artyom Naumenkov, care a refuzat orice dialog cu presa.
Statele Unite, ezitante
În SUA, centrul a fost redeschis în decembrie 2022, după o pauză de un an și jumătate. De atunci, a organizat inclusiv evenimente în cinstea anexării ilegale a Crimeei, iar activitatea sa continuă nestingherită.
Deși o parte dintre participanți provin din diaspora rusă, printre invitați se numără și americani din mediul academic și cultural. Unii dintre ei au format în anii '90 organizația Friends of the Russian Cultural Center, care a finanțat renovarea sediului din Washington.
Pentru activistul Dmitry Valuev, rolul centrului este clar: „Construiesc rețele, modelează opinia publică americană în favoarea Kremlinului. Fie că vorbim despre afaceri, religie, programe culturale sau educație - totul este folosit ca armă de influență.”