UE se confruntă cu o amenințare rusească ce depășește cu mult războiul Moscovei împotriva Ucrainei. În fiecare zi, acțiunile Kremlinului dăunează intereselor europene în regiuni și domenii cheie.
Cu toate acestea, blocul comunitar nu ştie cum să răspundă, fiind prins între supraestimarea puterii Moscovei și subestimarea ostilității sale, scrie Steven Everts, directorul Institutului UE pentru Studii de Securitate, într-un articol publicat vineri de Politico.
Conform unui nou raport al Institutului, Europa nu are nevoie doar de o strategie de izolare, ci și de „dezactivarea Rusiei” – reducerea sistematică a capacității Kremlinului de a dăuna blocului.
Să fim realiști: Da, Rusia este o putere globală care poate și chiar dăunează intereselor fundamentale ale UE. Dar pierde și teren economic, diplomatic și demografic, spune Steven Everts.
„Parteneriatul său nelimitat” cu China devine din ce în ce mai dezechilibrat. O mare parte din așa-numitul ”sud global” rămâne precaută în a deveni pion în jocurile sale geopolitice.
Cu toate acestea, pericolul reprezentat de Moscova constă tocmai în agilitatea sa. Se poate amesteca în democrațiile europene, poate alimenta instabilitatea în Africa și Orientul Mijlociu și poate sprijini regimuri autoritare din întreaga lume cu resurse modeste.
Este timpul ca UE să lovească Kremlinul acolo unde îl doare
Una dintre amenințările imediate pe care UE le-ar putea aborda este așa-numita „flotă din umbră” a Rusiei - petroliere care transportă petrol prin apele europene sub o proprietate obscură, evitând sancțiunile și finanțând mașina de război a președintelui rus Vladimir Putin.
Blocul ar putea acționa fără întârziere prin supravegherea agresivă a apelor teritoriale și a zonelor economice exclusive, în special în Marea Mediterană, Marea Baltică și Marea Nordului. Dacă navele nu au o asigurare valabilă sau prezintă riscuri pentru mediu, ar trebui să le confiște.
Este vorba despre aplicarea legii - nu despre o escaladare a conflictului. Este legal, eficient și ar întoarce rolurile în fața tacticilor hibride ale Rusiei.
UE trebuie să acționeze mai inteligent și în ceea ce privește descurajarea. Aceasta înseamnă să nu se lase intimidată de amenințările nucleare repetate ale Rusiei, ci să se concentreze pe creșterea ajutorului militar pentru Ucraina - de la artilerie la drone și alte sisteme - dar fără a-și anunța în avans mișcările, pentru a evita ca Moscova să le manipuleze.
Apoi, există China. Pe măsură ce Beijingul și Moscova se apropie, UE ar trebui să înceapă să utilizeze pârghiile economice - fie prin înăsprirea verificărilor investițiilor, fie prin ameninţarea cu înghețarea țintită a exporturilor de bunuri cu dublă utilizare. Diplomația europeană ar trebui, de asemenea, să continue să expună contradicția dintre respectul declarat al Chinei pentru suveranitate și indulgența sa față de imperialismul lui Putin.
Apoi, există bătălia narațiunilor. Războiul informațional al Rusiei poate că e ieftin, dar este eficient, inundând undele radio cu minciuni, alimentând nemulțumirea și manipulând dezbaterile. Între timp, răspunsul Europei a fost fragmentat și timid. Acest lucru ar trebui să se încheie.
Blocul are nevoie de o capacitate reală de comunicare strategică pentru a sprijini mass-media independentă în regiunile vulnerabile și a comunica în limbile locale. Mesajul? Democrația, autodeterminarea și suveranitatea nu sunt concepte occidentale. Sunt principii universale - iar Rusia le calcă în picioare.
Implicare regională
În cele din urmă, UE trebuie să își aprofundeze implicarea regională pentru a elimina influența Rusiei. În Balcanii de Vest, aceasta înseamnă recompensarea reformatorilor și pedepsirea obstrucționiștilor.
În sudul Mediteranei, înseamnă cooperarea cu Turcia pentru a rezolva conflictele pe care Rusia le exploatează.
În Africa, înseamnă să devină cu adevărat „partenerul preferat” adesea declarat, investind în eforturi comune în domeniul infrastructurii, educației și materiilor prime critice.
Iar în Indo-Pacific, aceasta înseamnă valorificarea punctelor forte ale Europei ca partener de încredere, deschis comerțului și colaborării cu privire la problemele și provocările care vor modela viitorul: cibernetică, inteligență artificială și tehnologii curate.
În toate aceste regiuni, UE trebuie, de asemenea, să depășească cercurile deja familiarizate cu ea, cum ar fi guvernele și întreprinderile, și să investească în construirea de legături cu societatea civilă și cu viitorii lideri.
UE trebuie să aibă curajul să folosească puterea
Principala concluzie aici este că Europa este departe de a fi neputincioasă. UE are influență diplomatică, putere economică, instrumente de securitate și un istoric în căutarea de parteneriate, mai degrabă decât în stabilirea de sfere de influență. Totuși, trebuie să utilizeze aceste resurse cu promptitudine.
Dacă vrea să „dezactiveze” Rusia, UE trebuie să gândească și să acționeze în termeni de putere - și să aibă curajul să o folosească. Cel mai important, UE nu are nevoie de permisiunea nimănui pentru a face acest lucru.
Kremlinul își face deja jocul. Este timpul ca UE să-l joace mai bine.