Timp de peste șapte decenii, securitatea Europei s-a sprijinit pe o garanție tăcută, dar fermă: în caz de pericol, Statele Unite vor interveni.
Navele de război americane, convoaiele de tancuri, logistica transatlantică – toate acestea au format coloana vertebrală a planurilor de apărare ale NATO.
Astăzi, însă, această certitudine se clatină.
Politico imaginează un scenariu sumbru, dar plauzibil, în care Europa se trezește singură în fața unei agresiuni rusești. Aliații se mobilizează, dar Atlanticul nu mai aduce vechea salvare. Al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump a reconfigurat radical angajamentul american față de alianța nord-atlantică, iar continentul trebuie să învețe să se descurce singur.
Articolul explorează implicațiile unei Europe fără sprijinul SUA – de la vulnerabilitățile logistice și lipsa capacităților strategice proprii, până la eforturile fragmentate de a construi o mobilitate militară eficientă.
Pe un fundal geopolitic tot mai instabil, Europa se confruntă cu o întrebare crucială: poate face față unui conflict major fără cavaleria americană?
Fără sprijinul SUA: slăbiciunile ascunse ale apărării europene
Este 22 martie 2030. În ceața de primăvară, zgomotul motoarelor de tancuri sfâșie aerul. Deasupra, rachete și avioane de luptă urlă către ținte, artileria bubuie în depărtare, iar roiuri de drone se ridică spre cer.
Baza aeriană Šiauliai din Lituania e cuprinsă de flăcări. Rachete lovesc Baza Aeriană 22 din Malbork, Polonia. La complexul militar Rūdninkai din Lituania, trupele germane caută disperate adăpost.
Rușii sunt în mișcare. Pornind din exclava Kaliningrad și din Belarus, satelitul Moscovei, aceștia zdrobesc apărarea NATO de-a lungul fâșiei Suwałki - o bucată subțire de teritoriu între Polonia și Lituania.
În timp ce forțele NATO din Lituania și Polonia se luptă să țină linia, aliații se mobilizează: Germania, Franța, Italia, Regatul Unit și țările nordice își trimit trupele. Dar lipsește ceva esențial.
Liderii și soldații privesc spre vest, către ocean, în așteptarea navelor de război americane care, timp de un secol, au salvat Europa. Dar marea rămâne tăcută. Americanii nu mai vin.
Cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump a pus capăt angajamentului SUA față de apărarea Europei. Continentul e singur - o problemă majoră când vine vorba de întărirea trupelor NATO aflate sub presiune în Lituania.
De la fondarea NATO în 1949, rolul Europei era să reziste unei invazii până ce SUA mobiliza puterea sa enormă și trimitea trupe și echipament peste Atlantic. Porturi precum Rotterdam și Anvers erau punctele de debarcare, urmate de rute rutiere și feroviare spre front.
Dar planificatorii nu au luat niciodată în calcul o NATO fără SUA. Infrastructura militară a Europei a fost construită, timp de decenii, pe presupunerea sprijinului american. Rețelele de transport merg în continuare de la vest spre est, exact așa cum cereau planurile de întăriri transatlantice.
Unele dintre cele mai importante coridoare strategice sunt proiecte conduse de NATO, cel mai dezvoltat fiind cel care leagă coasta olandeză de granița poloneză.
„Aceste coridoare sunt cruciale pentru a ajunge mai rapid la flancul estic”, a declarat Tomas Godliauskas, adjunct al ministrului Apărării din Lituania, pentru Politico.
Chiar și noile proiecte de mobilitate militară sunt bazate pe ideea că americanii vor veni - o credință ce persistă, deși angajamentul politic al SUA față de Europa dă semne tot mai vizibile de slăbiciune.
„Faptul că SUA vor rămâne implicate în NATO e o întrebare legitimă. Sper din toată inima să nu ne retragem. Ar fi o greșeală colosală”, a spus Ben Hodges, fost comandant al Forțelor Terestre SUA în Europa.
Dar dacă America chiar abandonează Europa?
Realitatea e incomodă: fără sprijinul SUA, mutarea trupelor prin Europa va fi mai lentă, mai scumpă și afectată de blocaje logistice. Într-o criză reală, asta ar putea fi fatal.
Singuri pe front
Liderii europeni vorbesc de ani buni despre autonomia strategică, dar mereu în contextul în care SUA controlează majoritatea uneltelor de mobilitate militară - avioane, nave, conducte de carburant, sateliți, apărare cibernetică și standarde de interoperabilitate.
„Sunt capacități importante de care depindem de la americani,” a spus Kimberley Kruijver, cercetător la TNO, un think tank olandez.
Europa nu are avioane grele de transport, nave de cargo militare sau vehicule specializate pentru mutarea tancurilor. „Putem muta vehicule ușoare, dar nu echipamentul greu,” a spus Kruijver.
Jannik Hartmann, de la Consiliul German pentru Relații Externe, a adăugat că o retragere americană - cum ar fi de la baza aeriană Ramstein - ar lăsa Europa fără utilaje esențiale precum rampe sau vagoane platformă. În plus, Europa are puține stocuri de echipamente, în timp ce SUA au baze pre-aprovizionate în Germania, Polonia și Țările de Jos.
Realimentarea în aer - crucială în spațiul aerian contestat - e dominată de SUA. Rețeaua de alimentare NATO, finanțată de americani, traversează Europa. Dacă SUA se retrag, Franța și Germania ar trebui să suplinească rapid golul.
Dependența merge dincolo de logistică: Europa se bazează pe SUA și pentru informații, apărare cibernetică și identificarea amenințărilor hibride. „Dacă SUA se retrag, informațiile în timp real și supravegherea prin satelit vor fi primele afectate,” a declarat Simon Van Hoeymissen, cercetător belgian.
Infrastructura digitală europeană ar deveni vulnerabilă la atacuri cibernetice, sabotaj și campanii de dezinformare. Chiar și cu investiții masive, ar fi greu ca Europa să înlocuiască aceste capabilități rapid, a subliniat Hartmann.
Drumuri blocate
Chiar presupunând că Europa își procură propriile mijloace, mutarea trupelor, tancurilor și combustibilului va fi o provocare - mai ales dacă nu se urmează vechiul traseu vest-est.
„Infrastructura europeană este una dintre cele mai mari probleme ale mobilității militare,” a spus Hodges.
„Dacă pui un lansator Patriot pe un vagon, încape în tunel? Dacă e într-un convoi, încape sub poduri? Pot podurile din estul și sudul Europei să susțină 70-75 de tone?” Răspunsul, de obicei, este „nu”.
Rețelele feroviare nu sunt proiectate pentru mișcări rapide de trupe grele. Curbe strânse, tuneluri înguste, poduri slabe și semnalizare precară îngreunează transportul. Nici drumurile nu sunt mai bune.
Mai grav, problema nu e doar de hardware. E de coordonare.
Birocrația încetinește mișcările în timp de pace: permise, reguli naționale și proceduri rigide. În timp de război, acestea ar putea fi ignorate, dar cine coordonează totul?
Singura structură cu o imagine de ansamblu e JSEC (Comandamentul comun de sprijin și abilitare al NATO), aflată în Ulm, Germania - nu la sediul NATO din Bruxelles. Sub comanda supremă NATO - deținută mereu de un general american - JSEC coordonează coridoarele strategice.
Administrația Trump ia în calcul predarea acestei funcții unui european - un semnal clar că interesul SUA față de apărarea Europei scade.
JD Vance nu mai vrea ca Europa să fie un vasal permanent al Statelor Unite
Colaborarea JSEC cu instituțiile UE e deficitară, din cauza membrilor diferiți și tensiunilor politice.
Pregătirea pentru război
Exercițiile comune pot îmbunătăți coordonarea, dar există temeri că SUA vor reduce participarea. „Ar fi o lovitură majoră,” avertizează Hartmann.
Totuși, eforturi se fac. Comandantul JSEC, generalul-locotenent Kai Rohrschneider, a spus că se colaborează cu țările NATO pentru a identifica cerințele minime de operare.
Comisia Europeană pregătește un nou plan de mobilitate militară în 2025, pentru a elimina blocajele și restricțiile inutile. Vor fi investiții rapide pentru întărirea podurilor, lărgirea tunelurilor, extinderea porturilor și adăugarea de linii ferate.
Comisarul pentru Transporturi Apostolos Tzitzikostas a anunțat și o strategie pentru porturile europene, menită să asigure capacitatea logistică de război.
Țările membre solicită și finanțare: „Lituania speră să obțină fonduri UE pentru proiectul Suwałki,” a declarat Godliauskas.
Dar toate aceste planuri se bazează încă pe modelul vechi: infrastructură vest-est și un parteneriat cu SUA - un parteneriat din ce în ce mai nesigur.
Dacă americanii nu apar, nici coridoarele, nici porturile și nici logistica atent planificate nu vor conta - pentru că navele și avioanele așteptate ar putea rămâne blocate la mii de kilometri depărtare.
Europa riscă să se pregătească pentru războiul greșit - unul în care porturile sunt goale, fabricile de tancuri izolate, iar trupele nu pot ajunge pe front.
„Dacă SUA se retrag, amenințarea rusă va crește. Iar dacă rușii cred că SUA nu mai sunt implicate, riscul unor decizii periculoase din partea lor crește. De aceea, problema mobilității militare trebuie rezolvată - cu sau fără americani”, a spus Hodges.