Securitatea României depinde de parteneriatul strategic cu SUA, afirmă premierul Ciolacu. O spun și candidații la prezidențiale, în frunte cu dl Antonescu care consideră că refacerea relației cu SUA trebuie să fie o prioritate.
E o disperare tristă în aceste poziții, altfel principial corecte. Ca disperarea soțului/soției care face planuri pentru viitoarea vacanță în doi și pregătește cu sârg cina cu lumânări parfumate, privind cu încredere și speranță certificatul de căsătorie intact, în timp ce partenera/partenerul deja e mutat la amant/ă.
Sigur că până în ianuarie anul acesta așa era. Sigur că oficial, în toate documentele și tratatele, inclusiv NATO, continuă să fie așa.
Înțelegem de la președintele Bolojan că nu există în acest moment discuții oficiale, pe subiectul vehiculat de presa americană privind retragerea a 10 mii de soldați americani de pe flancul de est al NATO, adică din România și Polonia.
Dar la Casa Alba conduce Donald Trump. De când a preluat puterea, câte înțelegeri, tratate, angajamente a respectat el?
De când a devenit președinte, Donald Trump nu a făcut nimic altceva decât să anuleze toate înțelegerile SUA, inclusiv prin acțiuni sinucigașe, cum este războiul taxelor vamale din care, potrivit marilor economiști ai lumii, potrivit conducerii editoriale a Financial Times, americanii nu au nicio șansă să iasă bine, dar care este inevitabil să împingă întreaga lume în recesiune.
Nimeni nu a găsit nimic logic, dincolo de socoteli primitive și total nesustenabile, în ceea ce face Donald Trump. Nici măcar Elon Musk.
A început multe fronturi, nu i-a ieșit încă nimic, schimbă obiectivele amețitor, ca să nu îi mai fie contabilizate eșecurile, își pierde progresiv susținerea internă și nu are decât un an până la midterm elections care i-ar putea dinamita majoritatea republicană.
Dincolo de foaia de hârtie plină cu angajamente până în ianuarie pline de substanță, ce ne face să credem că Donald Trump și-ar ține cuvântul tocmai în privința României și îi va garanta securitatea pentru că așa au promis alți președinți înaintea lui?
Depinde cine va fi ales președinte, vor spune unii. Dacă va fi un trumpist, Trump se va ține de cuvânt.
E o iluzie. Un trumpist la Cotroceni nu va fi decât o premisă ca Trump să obțină un preț și mai bun pentru menținerea iluziei că certificatul de căsătorie e intact și măcar vreo 3 cămăși încă atârnă pe umeraș în dulap.
Ne imaginăm că omul care e pe cale să-l sacrifice pe Elon Musk, principalul lui susținător, va fi loial vreunui trumpist de peste mări și țări?
Ne imaginăm că în schimbul unei eventuale intervenții de urgență Donald Trump nu ne va tâlhări cum vrea să facă cu Ucraina și metalele ei rare?
Am uitat că Visa Waver, program asumat de administrația americană, a fost suspendat de azi pe mâine, fără explicații, fără pic de respect pentru oamenii care își făcuseră planuri, inclusiv de afaceri, ba chiar cu amenințări pe site-ul ambasadei SUA pentru românii care s-ar pregăti să ia cu asalt frontierele Americii.
Degeaba trimitem tăvi cu prăjituri și scrisori de dragoste, degeaba suntem dispuși să ne certăm cu familia doar, doar se întoarce acasă. N-o să vină decât ca să mai ia ultimii bani de întreținere din noptieră și cardul de cumpărături.
Pur și simplu, nu există niciun motiv rațional pentru a avea încredere în Donald Trump. El este un om care nu respectă nicio înțelegere, nu are niciun respect pentru cuvântul dat, nu are onoare. Deci cum să ai încredere în el că îți va garanta securitatea în caz de nevoie?
În acest moment, România ar trebui să asume această nouă realitate, în loc să țină strâns la piept certificatul de căsătorie. Asta nu înseamnă gesturi extreme, nu înseamnă mai știu eu ce țâfnă sau reacții tăioase. Nici gând!
Ci, pur și simplu, o asumare a noii realități, o evaluare a alternativelor și acțiuni în consecință. A repeta că pe o mantră cuvintele parteneriat strategic nu știu dacă ajută. De facto, Trump a suspendat orice regulă, orice parteneriat.
În mod evident, Europa nu poate în acest moment să compenseze o retragere americană masivă. Dar trebuie să devină. Acesta ar trebui să devină obiectivul principal al unei Europe care prea mult timp s-a dezvoltat comod pe gaz ieftin rusesc, iar securitatea ei a predat-o SUA în timp ce, de plictiseală, făcea reglementări despre dopul sticlei.
Numai ce a descoperit cât de nesigure erau amândouă și cât de important este să iasă din moțăială.
Iar România, partener strategic pe hârtie cu SUA, este în primul rând parte din Europa și împărtășește soarta Europei.
Sigur, Donald Trump este un accident istoric care, până la urmă, într-un fel sau altul, se va sfârși. Dar lecția esențială e că accidentul oricând se poate întâmpla, deci trebuie să devenim pregătiți.