Cu claritatea parte din brandul său, președintele interimar Ilie Bolojan a demontat una dintre cele mai intense și fie nerușinată, fie incompetentă promisiune de campanie – aceea că domnia sa va deveni premier după instalarea noului președinte.
Cu excepția lui George Simion, care are propriul premier de vampirizat electoral, pe Călin Georgescu, mai toți candidații au declarat explicit sau au lăsat să se înțeleagă că Ilie Bolojan va fi propunerea lor de premier.
Tot felul de influenceri online (cu sau fără cod de mandatar financiar, că tot suntem principiali) au stabilit deja și tandemurile dintre care am avea de ales: “Antonescu cu Ciolacu, Simion cu Georgescu, N.Dan cu Bolojan. Deci cu ce pereche mergem?”.
Ori habar nu au cum funcționează lucrurile, ceea ce pe unii nu-i suspectez, ori manipulează fără rușine căpușând certa popularitate, câștigată în primul rând prin seriozitate, a lui Ilie Bolojan.
De ce?
A explicat clar însuși dl Bolojan, "premierul tuturor": ”Oamenii politici în campanie urmăresc cum să facă votul, şi atunci, dacă în exemplul pe care l-aţi dat, că Bolojan are o cotă de încredere acceptabilă, nu ne doare gura să spunem că-l punem premier, deşi n-avem nicio posibilitate, n-avem majoritatea parlamentară. Dar dacă zicem asta, s-ar putea că un procent - două de la el să se reflecte la noi. E o tehnică electorală”.
Tandemurile președinte-premier erau teoretic viabile pe vremea când alegerile prezidențiale și cele parlamentare erau sincronizate. Deci noul președinte își începea mandatul aproape concomitent cu noul parlament care trebuia să învestească un nou guvern.
Cuplarea alegerilor făcea ca noul președinte să aibă alături și o puternică forță electorală validată de alegeri în jurul căreia să fie creată o nouă majoritate și care să aibă premierul promis în campanie de învingător.
Chiar și așa, tandemul președinte-premier nu a rezistat în timp și cel mai bun exemplu este Băsescu - Tăriceanu, deveniți din aliați, adversari înverșunați. Cauza trebuie căutată inclusiv în partajarea de către cei doi înalți demnitari a puterii executive și a faptului că legitimității electorale fără egal a președintelui îi corespund mai puține atribuții cheie decât ale premierului, nevalidat electoral.
De când însă alegerile parlamentare și prezidențiale au fost decalate, tandemul a devenit o simplă manipulare electorală. Țineți minte și tandemul Iohannis - Predoiu. Pentru că președintele preia mandatul cu o majoritate deja creată, cu un premier deja instalat, în funcție, și nu are nici o pârghie constituțională să schimbe ceva.
Sigur, în timp poate reuși să scape de premier, dar nu are cum ieși din configurația parlamentară stabilită de alegeri. Este obligat constituțional să lucreze cu ce găsește în funcție .
Dacă alegerile din noiembrie nu ar fi fost anulate, în această toamnă am fi avut ocazia posibilă odată la 20 ani, de revenire la corelarea înnoirii instituțiilor politice esențiale. A fost ratată.
Ce va găsi viitorul președinte?
O configurație parlamentară de-abia confirmată în decembrie. Marcel Ciolacu-premier, președintele celui mai votat partid, fără de care majoritatea nu e posibilă decât în formula complet fantezistă a unirii tuturor celorlalte partide parlamentare.
Poate pleca prin demisie.
Probabilitatea să și-o dea nu e mare, pentru că funcția aceasta este singurul motiv pentru care nu a fost rejectat de partid pentru înfrângerea de anul trecut. Sau prin moțiunea de cenzură, dacă ea va fi votată și de părți din actuala coaliție. Adică PNL ar trebui să voteze moțiunea împotriva propriului guvern. Să zicem că s-a mai văzut.
Dar dacă această majoritate se sparge, alternativă e una singură, PSD cu extremiștii. Deci, ne place sau nu, fără cele trei partide acum la guvernare, cărora li se poate asocia USR, dacă va mai rămâne ceva din el după isprăvile din campanie, nu se poate forma o majoritate non extremistă.
În cadrul acestui majorități Ilie Bolojan va redeveni președintele unui partid care are 14%. Cum ar putea PSD, care nu are nici tura aceasta președintele României, să renunțe la poziția de premier, fiind partid principal și indispensabil al coaliției, singurul care are și varianta de a juca cu AUR? Electoratul său nu ar fi deloc oripilat de variantă, ba aș zice că îi sună mai bine decât combinația cu USR, de exemplu?
Și atunci pe ce se poate baza promisiunea că Ilie Bolojan va deveni premier? Pe absolut nimic.
Premier de sacrificiu
Pe de altă parte, eu nici măcar nu mi-aș dori ca dl Bolojan să devină premier în perioada care va urma alegerilor. În situația în care am ajuns, premierul din perioada următoare va fi unul de sacrificiu, obligat să ia măsuri impopulare care vor eroda masiv în fața unei opoziții populiste.
Ilie Bolojan, premier cu 14%, ar fi alibiul pentru PSD, paratrăsnetul furiilor și vinovatul de serviciu. Norocul e că PSD e prea lacom și disperat ca să își ofere acest cadou cum a făcut în 2015 cu Dacian Cioloș.
După anul în care a stat în spatele guvernului tehnocrat, PSD a obținut cel mai mare scor din istoria sa – 45%.
Sigur, unii vor înțelege, vor aprecia curajul lui Ilie Bolojan, dar asta până când efectele curajului vor ajunge la buzunarul lor. În general acolo moare susținerea pentru reforme și corecții.
Iar de Ilie Bolojan e nevoie pentru cu totul altceva. Este probabil singurul om politic credibil, consistent și cu viziune în jurul căruia poate fi reconstruită încrederea în clasa politică, în timp, în cel mai bun caz până la parlamentarele viitoare. Pentru că, dincolo de fanteziile cu lideri salvatori pe cai albi, puterea politica adevărată este în Parlament, cea care investește și menține Guvernul.
Steaua lui Ilie Bolojan de-abia a început să crească, pe merit, și tocmai cei care apreciază mai mult vor, de fapt, să o doboare rapid pentru că niște candidați vampiri îi manipulează.