Slavă Domnului, toți miniștrii au luat notă de trecere și au promovat examenul, după evaluarea severă făcută de premier, pe zece criterii stricte, inclusiv cel de integritate și de transparență! Congratulations!
Ce congratulations, nene, când transparența nici nu se observă? Notele, pe care le așteptam cu sufletul la gură (cine „pleacă” și cine „rămâne” în Guvern?), au rămas ca un fel de secret de stat, nu s-au dat publicității și nu le știe nimeni. Atâta am aflat, că toți miniștrii au trecut clasa. Hip-hip, ura!
Nu știm cine-i doar bun, cine-i foarte bun și cine-i de la excelent în sus, dar ne lăudăm cu transparența! Din chestia asta nostimă, celebrul Constantin Tănase de odinioară ar fi făcut un scheci, să râdă tot Bucureștiul, nu alta!
Auzi, să pretinzi că le dai minștrilor note ca la școală, tocmai când, la școală, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, ia în calcul să desființeze notele elevilor?!
Ajunsesem curios să aflu dacă domnul prim-ministru a înființat cumva și un catalog, ca să aibă unde pune notele, dacă le dă miniștrilor teze și extemporale, dacă-i lasă corijenți sau repetenți, atunci când nu-și fac lecțiile, iar, în cazuri grave de indisciplină, dacă-i pune să vină cu părinții la ședința de guvern.
Am trăit mult și am văzut multe. Am fost contemporan cu câteva guverne ale monarhiei, cu cele comuniste, cele post-decembriste. Dar niciunui prim-ministru nu i-a dat prin cap să le pună miniștrilor note, ca la școală, și să le țină apoi secrete, ca nicăieri.
Din punctul meu de vedere, domnul prim-ministru a picat extemporalul cu transparența. Dacă ar fi după mine, i-aș da nota 4 și n-aș ține-o secretă. Aș comunica-o presei, ca să afle toată lumea, nu s-o țin la secret.
Căci treabă asta, cu trâmbițarea așteptatelor evaluări, inclusiv a notelor care nu s-au dat în vileag nimănui, nu este lucru curat, stimate domnule prim-ministru. Unii suspicioși ar putea bănui că notele nici nu există, că a fost o figură de stil inventată de premier, o metaforă, pornită de la o idee, care a rămas până la urmă baltă.
Dar ce te faci cu alte figuri de stil și alte idei, destule, care pun și mai greu la încercare transparența? Ca să zic așa, uneori premierul este mai mult opac decât transparent.
Mă refer la impresionantul bilanț al primilor șapte luni de guvernare. Citindu-l, mi-a căzut la inimă să aflu ce bine este să trăiești în România! Aproape nu este capitol pe care să nu-l fi atins domnul Ciucă, vestind ce a făcut, ce a realizat, ce a sprijinit, ce a asigurat, cum a acționat, cum i-a protejat pe cetățeni, cum a susținut investițiile și tot așa, numai de la foarte bine în sus.
Dar un bilanț este, prin definiție, reprezentarea activului și pasivului unei activități – inițial contabile, dar apoi extinsă la orice domeniu. Activul domnului prim-minisru este clar și prezentat superb, dar pasivul lipsește cu desăvâșire. Sub acest aspect, bilanțul este șchiop.
Cum este posibil să te lauzi cu „reducerea/stabilizarea prețului la benzină și motorină” și să nu spui o vorbă despre explozia acestor prețuri, înainte de a le fi „stabilizat” Guvernul și a le fi „redus” simbolic, de mai mare râsul (50 bani/l, numai până la 30 septembrie)?
Normal era ca „bilanțul” să pună în dreapta efectele reducerii prețului la carburanți cu cei 50 bani, iar în stânga, uriașele scumpiri de până acum, la care România este campioană europeană. Asta face un adevărat bilanț: trage cinstit concluzia corectă, după ce a cântărit pe de o parte scumpirile, iar pe de altă parte intervenția Guvernului.
Pe urmă, este firesc să arate cu ce s-a ales cetățeanul din toate acestea și cu ce s-a ales România. Ei bine, în extemporalul premierului numit pretențios„bilanț”, nu există altceva decâtun fel de laudă de sine: am făcut, am stabilizat am realizat, am încurajat, am facilitate și tot așa.
Să-mi fie iertat, dar am găsit recent pe Internet raportul fostului Dictator, prezentat la Congresul al XIV-lea al PCR (ultimul). Descopăr multe asemănări stilistice, dar și de fond. Documentul abundă cu „realizări”, se laudă cu un record al României la producția agricolă, recorduri în zootehnie, succese în producția alimentară. Toate acestea, în condițiile când românii stăteau toată noaptea la coadă, ca să „apuce” dimineața o bucată de telemea.
Stimate domnule prim-ministru, vă respect sincer pentru gradele de pe umerii domniei voastre, pentru reușitele activității de pe câmpul de luptă, pentru echilibrul dovedit atât în activitatea guvernamentală, cât și în coaliție. Dar „bilanțul” acesta pune pe unul din platanele balanței numai succese (pe care nu le contest), iar pe celălalt platan nu pune aproape nimic. Asta nu este deloc dovadă de transparență.
Propun să vă așezați, pentru o clipă, în situația românului care se duce săptămânal la market sau la piață, vede cum cresc prețurile tot săptămânal, alimentează la pompă și vede cum s-a scumpit benzina cu câțiva lei și s-a ieftinit cu câțiva bani, vede cum crește factura de intreținere, de la o lună la alta, cea de energie la fel, altele și ele. Ce-și zice el, în sinea lui?
Aș mai propune să vă situați, tot pentru o clipă, în situația românului care vede prăbușirea monedei naționale în fața celei europene sau americane. Românul are mintea ageră, știe că creșterea dolarului și a euro înseamnă o nouă scumpire la market, unde multe, chiar foarte multe, fructe, legume, produse conservate sau congelate vin de peste graniță, cu prețurile de acolo.
Nici nu trebuie să fie cineva prea isteț, ca să observe că-i cresc pe neașteptate ratele la credit și trebuie să plătească la bancă din buzunarul ajuns gol, în cazul când a achitat déjà facturile și nota de la market. Prăbușirea leului nu mi se pare nici consecința războiului din Ucraina, nici a coronavirusului. Este exclusiv o scăpare de sub control a Guvernului, în domeniul financiar-monetar.
A scăpat din vedere „bilanțul” aceste aspecte sau le-a ocolit cu bună știință, obturând principiul transparenței, ca pe vremea doamnei Viorica și altor personaje teleghidate de potentatul vremii, Liviu Dragnea?
Lacuna este foarte gravă, efectele ei sunt nefaste în economia țării și devastatoare în buzunarul românului, iar „bilanțul” premierului nostru o trece nonșalant cu vederea. O fi întâmplător?
Mă gândersc și la omul care pleacă în concediu, poate la Mamaia, poate la Siniaia, dar care preferă mai curând Bulgaria, Grecia sau Turcia. Acolo serviciile sunt incomparabil superioare celor de pe litoralul românesc, prețurile mai mici, porțiile din farfurie mai mari, plaja mai curată și personalul mai stilat.
Oare de ce? Au avut guvernele noastre din trecut vreo vină că n-au venit la noi investitori serioși? Este vinovat guvernul actual că nu vin nici azi și că frumusețile țării, ajunse locații turistice, le administrează niște terchea-berchea sau chiar nimeni?
Aș putea spune că vina nu-i a guvernului, dar îmi vine numaidecât în minte și altă întrebare: atunci a cui?
Paradoxul este că natura a fost mult mai generoasă cu România decât cu alții, destui. Poate apa mării este mai caldă la dânșii, dar Delta noastră este fără egal, Transfăgărășanul și Transalpina nu le găsești oriunde, platoul Bucegilor este fermecător, cheile Bicazului te uluiesc, cetatea de sub crestele Făgăraşilor au făcut-o celebră alții, născocindu-l pe Dracula al nostru, zugrăveala de pe bisericile mănăstirilor din nordul țării este unică în lume, iar fascinanta Vale a Zălanului îl atrage din când în când în România pe însuși principele moștenitor al Regatului Unit.
Dar, până acum, n-a prea atras vreun investitor de marcă, român sau străin, capabil să facă aici un fel de Vichy al Românei – mai ales știind belșugul de ape minerale din zonă. De ce ne lipsește nouă inițiativa investitoare, care la alții a ajuns cutumă?
E simplu: pentru că alte guverne și alte primării au creat facilități atractive pentru investitorii potențiali, cu posibilități financiare majore, dar și cu specialiști dispuși să învețe personalul român tainele serviciilor din zona HORECA.
Din păcate, nu citesc în bilanțul domnului Ciucă măcar un cuvințel din care să rezulte că Guvernul ar ști ce să facă, pentru ca măreția naturii să-i atragă, cel puțin, pe bulgari la noi, nu invers.
Nu cred că prim-ministrul României n-ar ști ce este un bilanț adevărat și că i-ar fi scăpat din vedere acest amănunt, întocmind documentul care ne-a fost livrat. Bănuiala mea – a mea personală, nu a altcuiva – îmi spune că premierul este un om ocupat, că le-a încredințat unor consilieri de nădejde sarcina să redacteze documentul și că aceștia sunt tot cei care redactau documentele lui Cîțu, ale lui Orban, poate chiar ale Dăncilei și tot așa mai departe înapoi, fără să exclud nici vremurile Tudose, Grindeanu sau Ponta.
Nimeni nu se îndoiește că guvernul coaliției investește în infrastructură mai mult decât oricare din cele anterioare, nimeni nu se îndoiește că există preocupare pentru probleme sociale, dar simpla declarație din bilanț că „creșterea prețurilor la produse de bază, carburanți și energie ar fi fost și mai acut resimțită în lipsa intervenției Guvernului” mi se pare fadă și lipsită de substanță.
Așa ceva nu se afirmă, fără concretizare, atâta vreme cât percepția publică este déjà formată pe ideea că intervenția Guvernului este târzie și anemică. În asemenea situație, ar fi o greșeală să vorbești la general. Nu convingi pe nimeni despre „intervenția Guvernului”, atâta vreme cât facturile la energie s-au dublat și chiar triplat, iar cei 50 bani/l, cu care s-a ieftinit benzina pe trimestrul III, vor veni din nou la plată, ca mai înainte, în trimestrul IV.
Nu contest, este posibil ca, fără respectiva intervenție, facturile să fi fost încă și mai mari, dar așa ceva devine credibil numai dacă-i oferi cititorului explicații concrete, exemple sau calcule, nu afirmații la modul general, prezentate într-un document intitulat „bilanț”, transparent la tot ce e spre lauda Guvernului și total opac la ce nu i-ar conveni premierului.