Trece timpul, iar mii de bucureșteni așteaptă, în continuare, un răspuns clar la o întrebare simplă: când se vor încălzi caloriferele și apa de la robinet?
Primăria Municipiului București și primarul general Ciprian Ciucu au anunțat recent „o primă soluție pentru problema căldurii și a apei calde”: instalarea unor capacități modulare de producție a energiei termice. Detalii, aici.
Soluția nu este nouă. Este una reluată de administrația Capitalei și de primăriile de sector, iarnă de iarnă, atunci când rețeaua de transport și distribuție a agentului termic nu mai face față. A fost testată, abandonată, pasată între instituții și apoi ținută iar pe linie moartă, cu anii.
Partea bună este că proiectul ar putea, teoretic, să pornească relativ repede. Partea mai puțin bună este că efectele lui - dacă vor exista - se vor simți consistent, cel mai devreme, abia iarna viitoare.
În cele ce urmează, explicăm cine a adus această soluție în București, cum a fost aplicată până acum și de ce, în pofida tuturor anunțurilor, nu a fost extinsă la scară largă.
Capacitățile modulare: o idee veche, reîncălzită iarnă de iarnă
Sistemul de termoficare al Capitalei funcționează, în esență, astfel: apa fierbinte produsă în CET-uri este transportată prin conducte magistrale până la punctele termice, unde, prin schimbătoare de căldură, energia este transferată către circuitele de încălzire și apă caldă ale blocurilor.
Problema majoră este că nici în majoritatea CET-urilor, nici în rețeaua de conducte și nici în punctele termice nu s-a mai investit suficient de zeci de ani.
Rezultatul este cunoscut de majoritatea bucureștenilor: în multe zone ajunge fie prea puțină apă, fie apă insuficient de fierbinte pentru a asigura un minim confort termic.
Capacitățile modulare sunt, practic, cazane mobile, instalate lângă punctele termice. Ele folosesc gaze naturale din rețeaua publică pentru a încălzi suplimentar apa care intră în schimbătoarele de căldură. Teoretic, acest aport ar trebui să crească cantitatea de energie termică transferată către sistemele de încălzire și apă caldă.
Iată cum arată, schematic, un astfel de echipament:

Important de spus: capacitățile modulare nu sunt o soluție pe termen mediu și lung. Ele nu reprezintă modernizare, ci pot cel mult să atenueze, local și temporar, problemele unui sistem profund degradat.
Primul test: Sectorul 1 și experimentul Clotilde Armand
Prima administrație care a testat această soluție a fost Primăria Sectorului 1, în mandatul fostului primar USR Clotilde Armand.
Pentru punctul termic nr. 5 din cartierul Aviației, primăria a închiriat de la Aggreko South East Europe SRL un cazan mobil alimentat cu motorină, cu o capacitate de 2,5 MW, un rezervor de 10.000 de litri (fără combustibil inclus), un coș de fum și un amortizor de zgomot. Detalii, aici: Achiziție – 1.
Costul, atribuit prin încredințare directă, a fost de 94.000 de lei. La scurt timp, primăria a achiziționat separat servicii de instalare, mentenanță, pază și combustibil, în valoare de 42.000 de lei. Detalii, aici: Achiziție – 2.
În total, pentru un singur punct termic, s-au cheltuit, prin încredințări directe, 136.000 de lei pentru un singur punct termic.
În acea iarnă, locatarii din blocurile deservite de punctul termic au semnalat în repetate rânduri pentru SpotMedia.ro că nu au nici căldură, nici apă caldă. Echipamentele produceau zgomot, dar nu reușeau să încălzească suficient apa din rețea.
În pofida acestor semnale, Clotilde Armand a susținut public că proiectul a fost un succes. Totuși, nu l-a continuat.
Sectorul 2: proiect promis, votat, dar nerealizat
La finalul anului 2021, fostul primar al Sectorului 2, Radu Mihaiu (USR), a obținut votul Consiliului Local pentru închirierea de capacități modulare destinate pentru 6 puncte termice. Proiectul urma să deservească aproximativ 104 blocuri și 11.000 de locuitori.
Punerea în funcțiune și contorizarea consumului reveneau Termoenergetica SA, operatorul rețelei de termoficare.
Proiectul nu a fost pus în aplicare.
Când Primăria Capitalei a preluat ideea – și a blocat-o
Ulterior, primarul general de atunci, Nicușor Dan, a anunțat că Primăria Capitalei va monta capacități modulare în mai multe zone ale orașului, pentru a suplimenta agentul termic livrat către aproximativ 340 de blocuri, cu peste 40.000 de locuitori.
În acest context, Primăria Sectorului 2 a făcut un pas înapoi, invocând faptul că nu mai are sens derularea unor achiziții paralele. De fapt, PMB a fost de acord să se ocupe de achiziție și pentru Sectorul 2.
Licitația: cine a cerut, cine a ofertat, cine a câștigat
După preluarea proiectului de către PMB, Termoenergetica SA a indicat punctele termice unde ar fi necesare capacități modulare.
Iar Compania Municipală Energetica Servicii SA a întocmit documentația și a lansat licitația pe 23 ianuarie 2024. Detalii, aici: Achiziție - 3.
Au fost depuse 3 oferte.
În cele din urmă, cele 3 contractele-cadru, în valoare totală de 67,3 milioane de lei, au fost câștigate de asocierea Energofor SRL – Turboenergy Power SRL.

Context relevant: acționarul majoritar al Energofor SRL este Victor Slivinschi, potrivit portalului cu informații de business listăfirme.ro.
Numele lui Slivinschi apare în stenograme publicate de G4Media aici din dosarul în care procurorii DNA îl acuză pe fostul director al ELCEN, Claudiu Crețu, de luare de mită. Potrivit acelor stenograme, banii care ar fi ajuns la Crețu ar fi provenit din relația comercială cu Turboenergy Power SRL. Cazul se află, în continuare, în atenția justiției. Puteți citi și comunicatul DNA, aici.
În tabelul de mai jos găsiți adresele punctelor termice unde – potrivit licitației – urmează să se monteze 34 de capacități modulare:
| Denumire punct termic | Buc. capacități modulare (tip container) | Sarcina termică instalată |
|---|---|---|
| Radu Beller | 2 | 2 MW |
| 2 Piața Victoriei | 1 | 2 MW |
| Știrbei Vodă | 2 | 2 × 3,5 MW |
| 4 Aviației | 2 | 3,5 MW + 1 MW |
| 1 Labirint | 1 | 2 MW |
| 3 Labirint | 1 | 2 MW |
| 4 Labirint | 1 | 1 MW |
| Ramuri Tei | 1 | 2 MW |
| 1 Cheile Zănoagei | 2 | 2 × 2 MW |
| 2 Cheile Zănoagei | 2 | 2 × 2 MW |
| 3 Cheile Zănoagei | 2 | 2 MW + 1 MW |
| 4 Cheile Zănoagei | 2 | 3,5 MW + 1 MW |
| Luncșoara | 2 | 2 × 2 MW |
| Livada Nouă | 3 | 2 × 3,5 MW + 1 MW |
| 10 Mărgianului | 2 | 3,5 MW + 2 MW |
| 11 Mărgianului | 1 | 3,5 MW |
| 9 Mărgianului | 2 | 2 × 3,5 MW |
| 4/10 Drumul Taberei | 2 | 3,5 MW + 2 MW |
| 7 Virtuții | 2 | 2 × 1 MW |
| 8 Virtuții | 1 | 1 MW |
De la acord-cadru la realitate: contracte puține, lucrări zero
Acordurile-cadru stabilesc doar cadrul general și sumele maxime ce pot fi cheltuite. Pentru ca lucrările să înceapă efectiv, Energetica Servicii SA trebuie să semneze contracte subsecvente.
Până în prezent, a fost semnat un singur astfel de contract, pe 31 ianuarie 2025, în valoare de 4,6 milioane de lei, pentru zone din Sectoarele 5 și 6.
La aproape un an de la semnare, instalarea capacităților nu a început.
Directorul Energofor SRL, Gheorghe Păduraru, a precizat pentru SpotMedia.ro că - la acest moment - societatea are 15 dintre cele 34 capacități modulare pe stoc. Și le poate livra la locul care i se indică, atunci când va exista autorizație de construire emisă.
Ulterior, Energofor ar urma să pună în funcțiune echipamentele și să asigure legătura cu dispeceratul.
Ce spune acum PMB și ce rămâne neclar
În prezent, Primăria Capitalei oferă puține detalii concrete. A anunțat doar intenția de a monta capacități modulare în 24 de locații, fără a preciza clar unde, când și după ce calendar.
SpotMedia.ro a solicitat informațiile de la instituție. Vom reveni cu ele, când le vom primi.
Pe hârtie, proiectul ar putea începe. În realitate, ritmul depinde de coordonarea între instituții, de finanțare și de stabilirea modului în care va fi plătit consumul de gaze — cost care, în forma inițială a proiectului, ar urma să fie suportat de consumatorii finali.
Capacitățile modulare pot deveni, în cele din urmă, o parte din soluție. Dar experiența ultimilor ani arată că problema Bucureștiului nu a fost lipsa ideilor, a proiectelor sau a contractelor.
Problema a fost incapacitatea administrației de a le transforma în lucrări concrete.
După aproape 4 ani de teste, anunțuri, licitații și amânări, ar fi nerealist să ne așteptăm ca această soluție să schimbe rapid situația. Sau să încălzească, peste noapte, un oraș care continuă să plătească prețul unor decenii de neglijență administrativă.
