Era destul de clar că nu va urma nicio evaluare serioasă a membrilor Cabinetului și, implicit, nicio remaniere.
A spus-o președintele Iohannis deja când a lăudat Guvernul fără rezerve și vreun bemol. Implicit, a spus-o și Marcel Ciolacu, atunci când a lăsat evaluarea în sarcina exclusivă a premierului.
Asta nu înseamnă că PSD nu ar vrea să mai schimbe din propria garnitură. De exemplu, de mult timp ar vrea să-l evacuze pe Vasile Dâncu dând Apărarea la schimb cu Energia. Dar la Energie este benzinarul Popescu, bun prieten cu premierul și preferat de alte instituții de pe dealuri și din păduri.
În plus, orice remaniere ar fi trebuit să înceapă cu însuși premierul, atât pentru scandalul plagiatului, cât și pentru dovezile de amatorism șocant, cum este declarația potrivit căreia România nu produce motorină.
Anul trecut, România a produs peste 4 milioane de tone de motorină la Brazi și Petromidia.
Cum poți să gestionezi o criză energetică de proporții când nu cunoști la virgulă potențialul intern?
Deci PNL nu își poate schimba fix catastrofa guvernamentală maximă, PSD și așa este în lupte interne pentru portofoliul Agriculturii remaniat de DNA. Era evident că nimeni nu avea chef de noi tulburări, deci orice speranță de remaniere nu putea fi decât furtună de presă.
Chiar dacă în condiții de tensiune socială remanierea este metoda de răcorire, este puțin probabil ca aceasta să fi fost principala așteptare a electoratului.
Oamenii au acceptat cu mult mai ușor decât era de așteptat această coaliție mamut, tocmai pentru că în situații de criză, panică, instabilitate, reflexul este să cauți stabilitate politică, care să genereze și predictibilitate, deci un pic de siguranță.
Stabilitate politică e, fară îndoială, actorii guvernării nu sunt genul care să plece de la guvernare cu o criză de nervi, ci să o mulgă până la ultima picătură.
Dar e stabilitate degeaba, pentru că ea nu oferă nicio proiecție serioasă.
Impredictibilității firești în condițiile date, în Romania i se adaugă cea provocată de coaliția fundamental incompetentă care dă din colț în colț și din petardă în petardă.
Uite cota progresivă, nu e cota progresivă! Uite taxa de solidaritate, nu e taxa de solidaritate! Uite plafonarea, nu e plafonarea! Uite TVA, nu e TVA! Și tot așa.
Am trecut de 1 iulie și Guvernul încă se joacă de-a modificările Codului Fiscal. Așa ceva nu se face nici în condiții normale, dar în condiții de criză e de-a dreptul o nebunie care isterizează oamenii și alungă investitorii. Nu există nicio viziune articulată pentru situația energetică de la iarnă, Guvernul alimentează inflația prin măsuri populiste.
Unde nu e bâjbâială, e prostie.
Ministrul Culturii spune că 70% din bugetul ministerului se duce pe salarii. De unde bani pentru programe culturale? Așa e peste tot, de unde bani pentru investiții?
Acest guvern a sporit obezitatea statului cu mii de posturi, cu cel mai mare număr de secretari de stat avut vreodată de vreun guvern, cu ministere inutile și apoi s-a bucurat de creșterea economică profund nesănătoasă. Nu e creștere de masă musculară, ci de slănină care îmbolnăvește.
În aceste condiții, dl Ciucă putea măcar să tacă. Fără evaluare, fară bilanțuri, mergem înainte cum s-o putea.
A ales însă contrariul și a emis în loc de evaluare serioasă și remaniere, un comunicat ceaușist, triumfalist, în totală contradicție cu realitatea.
Pentru cine are nervi și mai ales stomac să-l citească până la capăt, comunicatul are măcar meritul de a inventaria toate populismele care au alimentat inflația și au cumpărat calmul social.