Teatrul este o adevărată formă de terapie, atât pentru adulți cât și pentru cei mici. Și pentru că pandemia i-a închis pe mulți în case și i-a privat de interacțiunea cu prietenii și colegii, teatrul îi poate ajuta să depășească blocajele de comunicare, la orice vârstă.
”Eu aș recomanda oricui să încerce cursurile de actorie, indiferent de vârstă, este un loc în care trăiești experințe intense, te descoperi pe tine așa cum nu știai că poți fi și ai ocazia să te conectezi cu alte persoane, să simți energia care se creează în grup”, spune Denisa Dogaru, actriță și fondatoarea propriei sale școli de actorie pentru copii.
De fapt, cursurile de teatru nu înseamnă că le pavăm acum cariera pe scenă celor mici, ci că îi ajutăm să se dezvolte armonios într-o perioadă în care sunt mai ușor de modelat ca niciodată.
”(...) nu ne străduim să transformăm un viitor Steve Jobs într-o viitoare Marylin Monroe, ci mai degrabă de a-l ajuta pe viitorul Steve Jobs să aibă capacitatea de a relaționa eficient și de a avea o viață împlinită”, povestește Denisa Dogaru, într-un interviu acordat Spotmedia.
Pentru început aș vrea să ne spui câteva cuvinte despre tine și cariera ta artistică.
Sunt Denisa Dogaru, sunt actriță și profesor de teatru, am jucat la Teatrul Evreiesc de Stat, la Teatrul Național București și momentan joc într-un spectacol one-woman show, al Teatrului de Foc, un spectacol al cărui text l-am scris eu, se numește ”Sfântul Nicodim de la Huși”.
Am o școală de actorie, ”Cursuri de actorie cu Denisa Dogaru”. Numele școlii nu mai este de actualitate, pentru că între timp mi s-au alăturat încă trei profesoare minunate, Maria Panainte, Aurora Păunescu și Andreea Jicman, dar încă n-am găsit un nume potrivit.
Cursuri de actorie cu Denisa Dogaru
Eu, Maria şi Aurora am fost colege de facultate, am urmat Actoria la UNATC. Eu am făcut ulterior și Masteratul de Pedagogie, Maria pe cel de Terapie prin Artă tot la UNATC, iar Aurora Literatura Comparată la Universitatea București. Andreea tocmai și-a dat doctoratul și predă la UNATC.
Am avut ocazia ca alături de copii să joc într-un film care se difuzează pe Netflix, ”Un prinț de Crăciun”, și uneori fac dublaj pentru desene animate.
Mă pasionează psihologia, pedagogia și parentigul, îmi place să le scriu copiilor cu care lucrez texte și să descoperim lumea împreună.
Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că vrei să îi înveți și pe cei mici să facă teatru? De cât timp te ocupi cu asta?
Nu cred că a fost un moment, mai degrabă s-a construit în mine, treptat, dorința de a contribui la dezvoltarea copiilor, de a le transmite acea încredere în forțele proprii pe care eu am dobândit-o prin teatru.
Am luat contact cu lumea copiilor după ce am terminat facultatea, sunt 9 ani de atunci, când am început să fac animație.
Mi-am dat seama că-mi place să fiu în preajma lor, că interacțuinea cu ei mă obligă să mă dezvolt și să fiu un om mai bun, așa că m-am apucat și de cursuri și tabere de teatru.
Mi-am dat seama pe parcurs că mai am nevoie să studiez pentru a fi cât mai performantă și am urmat Masteratul de Pedagogie Teatrală în sensul ăsta.
Mi-a prins tare bine să am acces la materiale, resurse, metode și experiențe diferite, legate de pedagogia de teatru, mi-a lărgit mult orizontul cu privire la felul în care poate fi folosit teatrul în dezvoltarea copiilor.
Noi, în cadrul școlii de teatru, ne propunem în principal dezvoltarea creativității prin teatru, acesta a fost și subiectul dizertației mele. Pe parcursul anilor, însă, am tot dezvoltat programa și continuăm să o dezvoltăm.
Pe lângă specializarea în pedagogie, am obținut și o certificare de teatru în educație la care am adăugat experiențele colegelor mele în terapie prin artă, teatru-dans sau chiar literatura comparată.
Andreea Jicman tocmai și-a dat doctoratul și predă la UNATC, iar cercetarea ei a vizat incluziunea prin teatru.
Pentru că noi scriem piesele de teatru împreună cu copiii, ne-au ajutat diferitele abordări ca să-i descoperim pe copii și să le scriem împreună cu ei texte care să îi intereseze, să îi provoace.
De la ce vârstă pot participa cei mici la cursurile de teatru și ce fac ei, concret?
Lucrăm cu copii între 3 ani și jumătate și adolescenți de 15 ani.
Cu cei mici, de 4 – 6 ani, construim o poveste interactivă, în care ei sunt niște super-eroi care vor să câștige bătălia cu Vrăjitoarea. Probele prin care ei trec sunt de fapt exerciții de actorie, care îi ajută să-și dezvolte imaginația, să se exprime liber, să devină mai dezinhibați, să-și canalizeze cu ușurință atenția, să relaționeze unul cu celălalt, să-și gestioneze emoțiile proprii și să le recunoască în ceilalți.
Pentru grupele de copii mai mari, creăm texte pornind de la personajele propuse de ei sau de la experiențele lor și apoi le jucăm pe o scenă profesionistă de teatru.
Obiectivele sunt aceleași: de a dezvolta abilități, de a le oferi un context în care să se simtă inspirați și un spațiu în care pot descărca în siguranță anumite emoții. Baza metodei pe care o folosim este jocul, este instrumentul ideal de lucru cu copiii. Spectacolul este doar un pretext care să-i motiveze și să-i ajute să-și depășească limitele.
Cât durează o oră de curs, pe câte sesiuni se întinde un curs, ce fac pentru ”absolvire” și care sunt costurile pentru părinți?
Pentru grupele de 4 – 6 ani, sedința durează o oră și costă 85 de lei. Pentru copiii până în 12 ani, o oră și jumătate și costă 95 de lei, iar pentru grupa 12-15 ani, două ore și costă tot 95 de lei. Fiecare grupă este coordonată de 2 profesori cu experiență și sunt maxim 10 copii în grupă.
Noi începem în septembrie și terminăm în iunie, respectând vacanțele școlare, iar în acest interval încap în jur de 25 – 30 de ședințe de curs.
Cursuri de actorie cu Denisa Dogaru
Pandemia, însă, a pus pe pauză multe dintre activitățile dedicate copiilor. Cum v-ați reorganizat pentru a face față acestei provocări și cum vor fi cursurile începând din această toamnă?
Am avut și noi o perioadă în care am ținut cursurile online, dar sperăm tare să nu mai fie cazul. Ne luăm măsurile de precauție necesare, dezinfectat, aerisit, luat temperatura, dar este esențial pentru noi să ne desfășurăm activitatea fizic și vom face tot posibilul să nu ne mai întoarcem în online.
Cum contribuie cursurile de actorie la formarea micuților?
Activitatea pe care o propunem este cât se poate de personalizată, nu lucrăm la fel cu toate grupele și cu toți copiii, pentru că atât grupurile, cât și copiii sunt foarte diferiți.
Primele ședințe sunt construite în jurul jocurilor de cunoaștere, ca să le putem identifica nevoile. Dacă avem mai mulți copii introverți, vom introduce cât mai multe exerciții de spontaneitate, de dezinhibare și vom face improvizații care să îi pună în postura de a se exprima și a comunica cu colegii.
Nu ne propunem să le schimbăm temperamentul, pentru că nu este posibil și le-am face mai mult rău, încercând să-i transformăm din introverți în extroverți, dar le oferim posibilitatea de a-și îmbunătăți abilitățile de exprimare și comunicare.
Cu alte cuvinte, nu ne străduim să transformăm un viitor Steve Jobs într-o viitoare Marylin Monroe, ci mai degrabă de a-l ajuta pe viitorul Steve Jobs să aibă capacitatea de a relaționa eficient și de a avea o viață împlinită.
Copiii extroverți, dezinhibați, pe de altă parte, au uneori dificultăți în a-și canaliza atenția pentru mai mult timp pe activitate și de a duce la bun sfârșit o sarcină. Teatrul deține o varietate de mijloace prin care și unii, și alții se pot dezvolta, mai ales în ceea ce îi provoacă.
Am avut ocazia de-a lungul timpului să observ evoluția, uneori spectaculoasă, a copiilor. Am avut un băiețel care atunci când era întrebat ceva începea să plângă, un alt băiețel refuza orice activitate nouă, o fetiță de 4 ani nu voia să vorbească.
Fiecare dintre ei a reușit să-și depășească blocajele, fetița vine de 5 ani la cursurile noastre, n-o mai poți opri din a se exprima și vrea să se facă actriță.
Băiețelul care plângea atunci când i te adresai acum este extrem de dezinhibat, chiar mi-a trimis mama lui un filmuleț cu el la serbare, era exact genul de filmuleț amuzant care circulă pe Facebook, cu el în mijloc distrându-se maxim și ceilalți copiii, care au o atitudine sobră și se concentrează să nu greșească ceva.
Copilul care refuza tot ce era nou a reușit să depășească blocajul pe care îl avea, s-a relaxat și a reușit ca la finalul cursului, atunci când a ajuns pe scenă, să se comporte natural, fără să simtă presiunea că este privit.
Eu aș recomanda oricui să încerce cursurile de actorie, indiferent de vârstă, este un loc în care trăiești experințe intese, te descoperi pe tine așa cum nu știai că poți fi și ai ocazia să te conectezi cu alte persoane, să simți energia care se creează în grup.
În ceea ce privește efecte pandemiei asupra copiilor, cred că încă nu putem să ne facem o idee clară. Copiii se adaptează de obicei mai ușor și mai repede la situații noi, dar nu știm încă cum îi va afecta pe termen lung.
Timpul prelungit petrecut în fața ecranelor, accesul nelimitat la device-uri și restricțiile privind relaționarea fizică cu siguranță i-au afectat și pe copii și pe adulți, dar mă străduiesc să privesc lucrurile optimist, cred că e important să ne dăm fiecare seama ce ne ajută să trecem cu bine peste perioadele dificile și să apelăm la ajutor. Și da, cursurile de teatru ajută.
Ce îndemn ai pentru părinți, în acest început de nou an școlar?
Îi admir foarte mult pe părinți, admir cât de mult se străduiesc să le ofere copiiilor totul: atenție, grijă, cursuri, experiențe, resurse și materiale educaționale, obiecte care îi bucură, vacanțe.
Părinții cu care interacționez sunt niște eroi, din punctul meu de vedere. Cel mai potrivit îndemn pe care îl pot avea pentru ei este să fie atenți și la nevoile lor, să investească și în ei, așa cum investesc în copii.
Ce înseamnă să fii adult se transmite de la părinți la copii fară cuvinte, preluând comportamente și cred toți părinții își doresc ca ai lor copii să se transforme în niște adulți fericiți. Cred că este oportun îndemnul, mai ales acum la începutul anului școlar, pentru că școala copiilor îi stresează adesea mai mult pe părinți decât pe copii.
”Aveți grijă de voi așa cum v-ați dori să aibă copiii voștri de ei când vor fi și ei adulți!”, asta aș vrea să le transmit.
Citește și:
