„Ce mă ține treaz noaptea – pentru că știu că există această problemă – este numărul mare de clădiri care ar putea cădea la cutremur”, spunea Ciprian Ciucu, la Digi 24, în octombrie 2025, în perioada de precampanie electorală pentru șefia Primăriei Capitalei.
Între timp, Ciucu a câștigat funcția de primar general. Odată cu ea, neliniștea declarată în campanie s-a transformat în responsabilitate executivă.
Dacă înainte vorbea despre ce îl îngrijorează, acum este la butoane. Iar de felul în care va gestiona aceste probleme va depinde, în bună măsură, capacitatea Bucureștiului de a face față următorului mare cutremur.
Pentru că, dincolo de declarații, istoria recentă arată că lucrările de consolidare au mers mult mai greu decât și-a imaginat orice primar general la început de mandat.
Ce înseamnă, concret, un cutremur mare
Un seism cu magnitudine peste 7 pe scara Richter nu înseamnă doar clădiri fisurate sau fațade căzute. Poate produce efecte la care, în mod normal, nici nu ne gândim.
Asociația Re:Rise a simulat aria de prăbușire a clădirilor încadrate în clasa de risc seismic ridicat. Iar rezultatul este tulburător: o suprafață afectată, la nivel de oraș, de până la 15 ori mai mare decât Parcul Cișmigiu.
Într-un astfel de scenariu, pericolul nu îi vizează doar pe cei care locuiesc în clădirile vulnerabile. Sunt expuși și cei care trec prin apropiere. Dărâmăturile pot lovi sau strivi oameni, dar pot și bloca străzi și căi de acces, împiedicând evacuarea celor prinși în interior sau intervenția echipajelor de salvare.
Pentru o imagine mai clară a acestor riscuri, platforma DupăCutremur.ro pe care o puteți accesa aici oferă o perspectivă vizuală care - mai ales pentru cei care nu sunt ingineri - spune uneori mai mult decât expertizele pline de cifre.
De ce lucrurile ar putea fi, de fapt, mai grave
Chiar și aceste simulări ar putea subestima problema. Motivul este simplu: Bucureștiul nu știe exact câte clădiri vulnerabile are.
Numărul imobilelor expertizate seismic este redus raportat la dimensiunea orașului.
Expertize clasice se fac doar vreo câteva zeci pe an. Așa că AMCCRS a pregătit documentele și a selectat 5 firme care să facă expertize vizuale rapide (EVR), după anumite criterii. Spre exemplu, dacă o clădire care are parter deschis și e construită înainte de 1940, ar putea fi mai vulnerabilă la cutremur.
Prin acest tip de evaluare, AMCCRS ar putea estima mai rapid care este numărul real al clădirilor vulnerabile la un cutremur major – un număr care, în prezent, rămâne necunoscut.
Oricât de îngrijorătoare ar fi concluzia acestor expertize, ar trebui să o aflăm, cât mai repede.
Nici jumătate dintre clădirile cu risc major nu sunt încă în atenția autorităților
Avem acum 2.794 de clădiri cu risc seismic. Din ele, 413 sunt încadrate în clasa de Risc Seismic I. Vorbim despre cele cu bulină roșie, care s-ar putea prăbuși parțial sau total, la cutremur.
Dintre cele 413 clădiri cu bulină, doar 179 se află, în prezent, în atenția AMCCRS, fie în faza de documentație, fie în căutare de finanțare sau deja în proceduri de achiziție sau șantier. Puțin peste 43%.
Este mai mult decât în urmă cu câțiva ani, când - după cum relatam pe larg aici - doar 27% dintre clădirile cu risc seismic erau în atenția AMCCRS. Totuși, cifrele arată că mai avem mult până să ne gândim la siguranță, în caz de cutremur, de vreme ce mai bine de jumătate dintre cele mai periculoase clădiri identificate în București nu sunt încă abordate.
Un sistem necesar, dar pornit cu stângul
Pentru a gestiona această problemă, în 2016, Primăria Municipiului București și Consiliul General au înființat Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS). Un an mai târziu, a fost creată Compania Municipală Consolidări SA.
Conceptul inițial era clar pe hârtie: AMCCRS urma să se ocupe de documentații, relația cu proprietarii și dirigenția de șantier, devenind beneficiarul instituțional al lucrărilor. Execuția efectivă trebuia să fie realizată de compania municipală sau, ulterior, de firme private.
În realitate, sistemul s-a blocat rapid. Până la finalul anului 2020, nici AMCCRS, nici Compania Municipală Consolidări nu reușiseră să ducă la bun sfârșit vreun proiect de consolidare.
Au urmat lipsa banilor, schimbarea primarilor, conflicte între instituții și procese în instanță. Relația dintre PMB, AMCCRS și compania municipală a devenit toxică. Șantierele au fost abandonate. Dar CM Consolidări SA le-a predat către AMCCRS cu întârzieri de 4-5 ani.
Trei primari, puține clădiri finalizate
Din clădirile începute în mandatul Gabrielei Firea, doar două au fost finalizate: un bloc cu 12 apartamente de pe Strada Spătarului 36 și o clădire mixtă de pe Strada Blănari 10.
Restul au traversat mandatele următorilor primari - Nicușor Dan și Stelian Bujduveanu - fără a fi duse la capăt.
Acele clădiri sunt acum în diverse stadii: reexpertizare, revizuire de documentație, licitații fără ofertanți sau promisiuni de finalizare care se întind până spre 2027–2029.
Iată detaliile:
| Clădire | Situația actuală | Întârziere acumulată până acum |
|---|---|---|
| Str. Spătarului 36 (11 ap.) | Finalizată și predată | — |
| Blănari 10 | Recepționată în martie 2025 | ~3–4 ani |
| Blănari 6–8 (2 clădiri) | Licitație fără ofertanți; posibilă preluare de CM Trustul de Clădiri Metropolitane | ~4 ani |
| Blănari 2 | Licitație relansată de AMCCRS | ~4 ani |
| Calea Victoriei 22–24 (monument) | Doar fațada executată; documentații refăcute | ~4 ani |
| Bd. Mihail Kogălniceanu 30 (37 ap.) | Reexpertizare; lucrări estimate din 2027 | ~5 ani |
| Str. Franceză 30 (clădire mare PMB) | 95% realizată; reexpertizare ISU | ~4 ani |
| Pictor Șt. Luchian 12C | Lucrări în curs; finanțare PNRRCS | ~5 ani |
| Știrbei Vodă 20 (6 etaje) | Finalizare estimată în 2026 | ~5 ani |
| Vânătorii 17 (17 ap.) | Finalizare estimată în 2026 | ~5 ani |
Concluzia: 8 dintre cele 10 clădiri începute în mandatul Gabrielei Firea au acumulat, până acum, întârzieri de 4–5 ani, iar unele vor ajunge să fie finalizate, poate, la aproape un deceniu de la evacuarea locatarilor.
Toate aceste șantiere sunt, acum, responsabilitatea administrației Ciucu.
De ce și-au pierdut oamenii încrederea
Pentru mulți bucureșteni, procesul de consolidare a devenit sinonim cu ani de așteptare și promisiuni încălcate.
Un exemplu grăitor este clădirea de pe strada Ion Câmpineanu nr. 9.
În 2010, 12 familii au fost evacuate în locuințe de necesitate pentru ca imobilul să fie consolidat. Șaisprezece ani mai târziu, nu s-au întors acasă.
Abia acum, potrivit AMCCRS, se reface documentația tehnico-economică. Urmează aprobări, apoi o nouă licitație și abia apoi lucrările. Este genul de caz care explică de ce mulți proprietari privesc cu suspiciune orice discuție despre consolidare.
Dar lucrurile se pot schimba în bine, pe măsură ce AMCCRS finalizează de consolidat clădiri. Fie că e vorba despre spațiile sale, cum e Bărăției 50, fie că sunt blocuri de locuințe, ca Spătarului 36, fie spații mixte, cum e clădirea de pe Blănari 10, în care un etaj e al unei firme, unul al PMB și unul e apartamentul unor persoane fizice.
Soluțiile „mai puțin invazive”, o posibilă ieșire din blocaj
Una dintre marile piedici în consolidare este mutarea oamenilor din propriile locuințe. Problema devine aproape imposibil de gestionat în blocuri foarte mari, precum cele de pe strada Gării de Nord 6–8, cu peste 500 de apartamente.
Pentru astfel de clădiri, AMCCRS propune o soluție alternativă: izolarea seismică la nivelul parterului. Pe scurt, clădirea este decuplată de mișcarea solului, iar energia seismică este preluată și disipată de un sistem de izolatori și amortizori, astfel încât etajele superioare să nu mai fie supuse forțelor distructive.
Este o tehnologie folosită în alte țări, mai ales pentru clădiri mari, dar rămâne de văzut dacă va putea fi aplicată pe scară largă în București. Succesul ei depinde de condiții, în fiecare clădire, potrivit inginerilor consultați de SpotMedia.ro.
Printre avantajele ei se numără faptul că locatarii nu mai trebuie evacuați și mutați în locuințe de necesitate. Pentru proprietarii care locuiesc în bloc e un deranj în minus. Iar celor care închiriază apartamentele, consolidarea nu le mai afectează veniturile lunare.
Ce urmează
Când spunea că nu doarme noaptea din cauza clădirilor care ar putea cădea la cutremur, Ciprian Ciucu vorbea ca un candidat la funcția de primar general. Acum va trebui să acționeze ca administrator.
Sistemul de consolidare este încă greoi. E plin moșteniri toxice, iar blocajele ar putea apărea, în continuare, la tot pasul. Există semne evidente de progres. Dar și amânări care parcă nu se mai termină.
La solicitarea SpotMedia.ro, AMCCRS a transmis că i se pare vital:
- să se facă evaluările vizuale rapide (EVR)
- PMB și primăriile de sector să-și împartă zonele de intervenție
- să se întâlnească toți avizatorii, proiectanții și beneficiarii, lunar, la Colegiul Prefectural, ca să rezolve problemele proiectelor
- să se realizeze un consorțiu care să întocmească documentații, cum ar fi certificate de urbanism și autorizații de construire, pe care primarii doar să le aprobe.
- proiectele de consolidare să fie împărțite între PMB și primăriile de sector (care să contribuie și cu locuințe de necesitate).
Rămâne să vedem câte dintre aceste soluții va susține Ciprian Ciucu.
Un lucru știm sigur: următorul mare cutremur nu va ține cont nici de legi imperfecte, nici de blocaje administrative, nici de lipsa de bani, nici de promisiuni electorale. Va conta doar câte clădiri au fost consolidate bine și la timp.