Dacă nu eram suficient de speriați de microplastice, un nou studiu a descoperit că acestea afectează inclusiv oasele, degradându-le și împiedicându-le să genereze țesut nou. Găsite anterior în plămâni, ficat, rinichi și chiar placentă, microplasticele cresc inclusiv incidența unor boli precum osteoporoză, au descoperit oamenii de știință.
Această cercetare se alătură unui număr tot mai mare de studii care analizează efectele poluării cu microplastice asupra organismului uman.
Deși deja s-a stabilit că microplasticele sunt practic peste tot, de la creier și fluxul sanguin până la diverse fluide corporale, impactul lor real asupra sănătății rămâne neclar. Rezultatele actuale vin în completarea unor studii anterioare, care au descoperit microplastice chiar și în măduva osoasă sau organele genitale ale bărbaților.
Unele cercetări au sugerat că microplasticele ar putea contribui și la creșterea cazurilor de afecțiuni mintale, precum depresia și demența. Un studiu recent a arătat că șoarecii expuși intenționat la aceste particule au dezvoltat simptome similare bolii Alzheimer.
Alte cercetări au demonstrat că ”microplasticele afectează viabilitatea celulară, accelerează îmbătrânirea celulelor și modifică procesul de diferențiere celulară, în timp ce favorizează inflamația”, a explicat Rodrigo Bueno de Oliveira, coordonatorul Laboratorului pentru Studiul Mineralelor și Oaselor din cadrul Universității de Stat din Campinas, Brazilia, unul dintre autorii prezentului studiu.
Noua cercetare e practic o analiză a nu mai puțin de 60 de studii efectuate pe culturi celulare și animale, care explorau efectele microplasticelor. Pe baza acestor date, analiza a arătat că particulele pot stimula formarea unor celule numite osteoclaste, responsabile de degradarea țesutului osos vechi pentru a-i face loc celui nou.
Însă, combinată cu alte efecte negative asupra sănătății celulare, în special reducerea numărului de globule albe și perturbarea microbiotei intestinale, această stimulare excesivă dezechilibrează ciclul natural al regenerării osoase, scrie Futurism.
Osteoclastele ajung astfel să distrugă mai mult țesut decât organismul poate să refacă, ceea ce duce la slăbirea oaselor, deformări și fracturi. Mai grav, potrivit cercetătorilor, poate chiar împiedica dezvoltarea normală a scheletului, se arată într-un raport publicat de jurnalul Osteoporosis International.
”În acest studiu, efectele adverse observate au culminat, îngrijorător, cu întreruperea creșterii scheletului la animalele testate”, a precizat Oliveira.