Au fost bolnavi de Covid care puteau să fie mai bine, dar nu cu medicamente, ci din oxigen. Aceasta a fost terapia cea mai problematică în spitale, nu cea cu medicamente, dezvăluie prof. univ. dr. Gheorghe Andrei Dan, șeful Secției clinice de cardiologie și al Clinicii Medicale Colentina.
“Spitalele nu aveau surse de oxigen în mod corespunzător, nu aveau capacitatea de high flow, adică debit crescut. Pacientul îți venea, îl puneai pe debitul pe care puteai să îl dai, a doua zi pacientul avea nevoie de high flow și tu te uitai cum moare pentru că toate paturile de ATI erau pline”, arată prof. Gheorghe Andrei Dan.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, prof. Dan explică şi cauzele situației din spitale, ce efecte resimt medicii, dar și în ce fel a fost ratată prevenția.
Prof. Dan consideră că, în privința vaccinării, comunicarea a fost deficitară, mai ales pe subiectele cele mai sensibile: “Niciunul dintre cei care au dubii nu se îndoiește de vaccinul antipoliomielitic, care are o mulțime de reacții adverse. Dacă vaccinul ar fi supus aprobării astăzi, nu ar fi aprobat, în România în orice caz. Nu s-ar vaccina oamenii, am avea jumătate de populație paralizată cu aceasta gândire“.
Cum am ajuns în această situație tragică, cu spitale blocate și un număr imens de decese?
Am să fiu destul de tranșant. Dacă pentru bâlbâielile din 2020 exista o scuză, pandemia fiind ceva nou pentru mapamond, bâlbâielile recente sunt, după părerea mea, impardonabile.
Atitudinea de prevenție începând cu mai-iunie 2021 este o acuză directă și palpabilă la adresa tuturor factorilor cu drept decizional.
Prin prevenție înțelegeți vaccinare sau mai mult?
Prin prevenție înțeleg un mănunchi de măsuri medicale, educaționale și organizatorice.
Dacă mă întrebați ca medic, vă spun cu certitudine că s-ar fi putut evita foarte mult din ceea ce s-a întâmplat.
Cât de iresponsabil trebuie să fie cineva să declare la începutul lui iunie că pandemia a fost rezolvată? Deși era clar în iunie că aveam de-a face cu un virus mutant cu contagiozitate mai mare.
Cum să declari că nu te-ai ocupat de politica de vaccinare, pentru că nu ești specialist în marketing? Asta nu e o problemă de marketing, ci de politică statală.
Cum este posibil să treci în derizoriu experiența și îndemnurile altor țări și să prevaleze, din motive populiste, confortul de moment. Vă reamintesc relaxarea completă din luna iunie.
Când am văzut în vară la televizor imagini de pe litoral m-am îngrozit. Iar după aceea, când furtuna era deja în curte, noi organizăm o manifestare cu 5.000 de participanți, grămadă ciorchine, pentru că trebuia neapărat să dovedim ceva.
Nu sunt politician, nu sunt înregimentat în niciun partid politic și nici nu voi fi, dar ca un cetățean al acestei țări, ca un medic, ca un profesor cu cinci decenii aproape de activitate, ceea ce s-a întâmplat este revoltător.
Am avut senzația în luna iunie că factorii de răspundere și-au luat un fel de vacanță mare, deși știau din 2020 cum stăm cu paturile de terapie intensivă și că marea problemă în Covid este terapia intensivă, și doctorii de terapie intensivă.
Știau cum stăm cu dotarea cu surse de oxigen. Citeam că din lipsă de oxigen au vrut să recurgă la oxigen industrial pentru pacienții Covid, oxigen care este contaminat și nu poate fi folosit în medicină.
Nimeni nu avea pretenția să se rezolve în trei luni ce nu s-a rezolvat în 30 de ani, dar să fi fost cât de cât un interes. Se știa că vom avea nevoie de resurse materiale și farmacologice.
Foarte multe spitale, inclusiv spitalul în care lucrez, au ajuns în condiții aproape falimentare după prima aventură din 2020. S-a interesat cineva? A făcut cineva rezerve?
Ne-am pomenit în septembrie, octombrie, noiembrie că nu avem x și y. În schimb, aveam o mulțime de medicamente care nu au fost acreditate de nimeni.
Am intrat în septembrie relaxați, am avut senzația Mioriței, plata este un dezastru.
Culmea este că populismul a biruit și când era evidentă singura modalitate de scădere a mortalității: carantinarea și lockdown-ul.
Cu multe sute de ani în spate, Martin Luther spunea în fața pandemiei de ciumă, dacă nu mă înșel, că obligația lui ca preot este să ia toate măsurile să fie ferit de infecție și să ajute oamenii. Nu am avut senzația acestei atitudini tranșante din partea Bisericii Române.
Am simțit disperarea unui nenorocit care cere ajutorul unui surd.
De nenumărate ori am făcut observații, eu sau colegi de-ai mei, în magazine, în restaurante, în tren, să se respecte măsurile, să se poarte masca. Am fost admonestați de fiecare dată, agresiv.
Nu am avut senzația că opinia publică sprijină poziția noastră, adică să căutam răul și în noi toți.
Ați spus că nu ați avut ce vă trebuia în spital. Au fost oameni care ar fi avut o șansă în plus dacă ați fi avut medicamentele adecvate?
Finalmente răspunsul e da, dar n-am să mă leg strict de partea farmacologică. La acest moment, mijloacele medicamentoase de tratament în Covid sunt foarte reduse.
Sentimentul este îngrozitor când ești în fața bolnavului, care e într-un pat, izolat și spune “dați-mi ceva”, iar acel ceva fie nu există, fiindcă nu este atestat, fie se recurge la o manevră pe care eu am condamnat-o public - îi dai ceva ca să aibă impresia că i-ai dat ceva.
Numai că acel ceva care s-a dat în multe ocazii s-a dovedit fie placebo, fie medicament cu efect toxic, fără să aibă beneficiul scontat.
Da, au fost oameni care puteau să fie mai bine, dar nu cu medicamente, ci din oxigen.
A lipsit oxigenul?
Particularitatea îmbolnăvirilor din valul 4 au fost cazurile în general mai grave ajunse în spital. Și din cauza virulenței și contagiozității formei mutagene, dar și pentru că oamenii speriați, neîncrezători s-au prezentat tardiv la spital.
Acum am un pacient care a stat opt zile acasă, are 80% din plămân afectat. Evoluția clinică a acestei boli nu e paralelă cu leziunea. Plus că pacienții nu își măsoară saturația de oxigen sau nu o fac cum trebuie.
Poți să ai o saturație bună, 94, când stai în pat, iar când te duci până la toaletă constați că saturația a scăzut la 60%.
Deci saturația trebuie măsurată și la efort?
Da, multe trebuie indicate oamenilor, și asta este, după nepăsarea față de pandemie, a doua critică majoră pe care o fac și mi-o fac și mie în definitiv - educație.
Revin acum la problema oxigenului.
Pacienții erau aduși spre spitale care nu aveau capacitatea reală de rezolvare. Este o boală cu tropism în principal pulmonar și care necesită o îngrijire de specialitate pneumologică care presupune oxigen.
Spitalele nu aveau surse de oxigen în mod corespunzător, se discută doar la nivel de număr paturi de spital, număr de pacienți Covid.
Eram sunați de la centrul de comandă: aveți 5 paturi libere, avem 4 pacienți Covid. Doamne ferește! Nu sunt bucăți de sfeclă, sunt patru pacienți, fiecare cu problema lui.
În spitale, unele dintre paturi aveau oxigen, dar nu aveau capacitatea de high flow, adică debit crescut, și aici era problema.
Pacientul îți venea, îl puneai pe debitul pe care puteai să îl dai, să zicem 15 l, a doua zi pacientul avea nevoie de high flow și tu erai cu mâinile încrucișate și te uitai cum moare, pentru că toate paturile de ATI și secția de pneumologie erau pline.
Am bricolat, doamnă, cum nu vă închipuiți în perioada asta! Tot felul de idei, dublă sursă, măști care să fie mai etanșe, măști cu valvă, tot ce am putut. Nu se poate, medicina nu se împarte în medicină românească și medicină europeană, ci în bună și proastă.
Această idee a fetișizării numărului de paturi și bolnavi a fost o eroare fundamentală.
Și această eroare fundamentală a fost complicată de un alt concept: orice medic trebuie să trateze Covid, nu contează specialitatea. Eroare fundamentală!
Am auzit o afirmație care depășește orice limită a cinismului, cineva, un factor politic, a declarat la un moment dat: o să transformăm toate paturile de spital în paturi ATI.
Trebuie să fii nebun sau ignorant să nu înțelegi două lucruri: un pat ATI costă cât o secție de spital și nu patul vindecă bolnavul, ci doctorul de ATI.
S-a pierdut practic individualitatea pacientului și a cazului.
Doctorii au făcut tot ce au putut pentru a ieși din această situație și de aici enormul burnout, o epuizare cu anxietate, la care s-a ajuns. Nu putem sta cu brațele încrucișate, nepăsători, văzând cum se prăpădește un bolnav în fața noastră.
Mai mult decât atât, unele dispoziții către spitale veneau de la persoane care nu aveau nimic de-a face cu mediul spitalicesc. Tot respectul pentru latura lor administrativă sau pentru gestionarea problemei din ambulatoriu, dar spitalul este altceva, e o altă meserie.
Statisticile arată că majoritatea celor ajunși la intubare nu au scăpare. Asta ține cumva de infecțiile noastre intraspitalicești?
Cu siguranță suprainfecția este unul dintre factori.
Mai există ceva, am luat specialiști de înaltă calificare, cardiologi, chirurgi, i-am pus să se ocupe de un domeniu în care nu sunt experți.
În timpul ăsta, alți pacienți nu mai aveau acces la îngrijire medicală. Din februarie până în mai-iunie 2021 s-au publicat “n” articole care au arătat creșterea mortalității extraspitalicești și că o mare parte din mortalitatea din Covid au fost, de fapt, victimele colaterale ale lipsei de îngrijire.
Iar epuizarea de care vorbeam are mai multe componente, întâi presiunea sub care se lucrează, presiunea asta este dublată și de măsuri administrative, de exemplu, detașarea.
Un doctor care lucrează de ani de zile într-un spital poate înțelege, dar cu condiția ca ea să nu fie absurdă. De exemplu, doi colegi care lucrau într-o secție Covid de medicină internă au fost detașați în altă secție Covid de medicină internă.
Domnule doctor, ne apropiem de final și n-aș vrea să ratăm un subiect extrem de important și foarte controversat numai la noi, vaccinarea. Ce n-a mers?
În primul rând, n-a mers modul în care s-a discutat. Discuția a fost pasională. Trebuia făcută rațional.
Majoritatea studiilor arată că rata de vaccinare în straturile sociale de populație corespunde modului de educație. Nu cred că greșesc foarte mult să spun că ceea ce se întâmplă cu vaccinarea reprezintă încă o față a falimentului total al învățământului și educației românești.
Dar sunt și medici care au refuzat să se vaccineze.
Nu-i iert, doamnă, credeți-mă că nu-i iert deloc! Am încercat să mă duc după ceea ce să numește “attitude roots”, la rădăcinile atitudinii.
Sunt 4 atitudini generale:
- “Disgust”, pacientul care a avut experiență neplăcută cu vaccinul și atunci nu vrea să o mai repete.
- Non conformiștii - eu sunt mai cu moț, de ce să fiu ca toată lumea?
- Individualismul, foarte popular în America - de ce să îmi impună mie statul ce să fac, statul impune ceva rău.
- Atitudinea legată de tehnica numită în psihosociologie jujitsu, adică prinzi defectul și încerci să îl îndrepți.
Un studiu făcut pe 24 de țări a demonstrat că nu în atitudine era problema, ci că principala cauză era teoria conspirației.
Pentru teoria conspirației singura modalitate e să arați că nonvaccinismul este o conspirație și mai mare. Asta, prin educație: orchestra alcătuită de experți și factorul politic dirijează.
La noi, dirijorul orchestrei fie s-a considerat instrumentist și a vorbit atât cât știe să vorbească, fie a evadat, a lăsat orchestra fără niciun instrumentist sau solist.
Rezultatul? Partea adversă, favorizată din păcate de o parte din media, a fost extrem de prezentă și de vocală.
Doctorii erau o parte esențială pentru că ei finalmente sunt în contact cu pacientul. Din păcate, medicul din România și-a pierdut credibilitatea și a fost călcat în picioare, ceea ce nu e sănătos pentru societate.
De aceea, pacientul e rezistent la acest tip de educație și am avut discuții incredibile. Am avut internată o persoană educată, care a făcut o formă gravă. I-am spus: “domnule actor, acum sper că v-ați convins să vă vaccinați”. S-a uitat la mine și mi-a spus că nu, mai discutăm subiectul ăsta.
Te simți absolut stupid. Și sigur aveți dreptate, sunt de nescuzat colegi de-ai noștri, unii cadre didactice care și-au permis să-și exorcizeze păreri personale total nesusținute, pe media, și, evident, au găsit o undiță mai bună la populație decât ceilalți.
Noi știm numele persoanelor care au făcut apologia antivaccinismul și a conspirației din lumea medicală. E vreunul dintre ei virusolog? E vreunul dintre ei infecționist? E vreunul dintre ei epidemiolog? Nu.
Asta e o altă problemă, că ne pricepem la toate.
Subiecții educației sunt ezitanții, cei care într-adevăr au întrebări sunt nesiguri, sunt înfricoșați.
Întrebări care pleacă de la faptul că mor și persoane vaccinate, nu mai vorbesc de faptul că se îmbolnăvesc și persoane vaccinate.
Una dintre cele mai prestigioase reviste medicale de pe glob a publicat o listă de întrebări și a îndemnat cadrele medicale să discute cu pacienții toate problemele nevralgice: de ce a venit vaccinul repede, de ce mor și bolnavii vaccinați, imunitatea conferită de boală, imunitatea conferită de vaccin, accidentele în urma vaccinării etc
Da, sunt câteva întrebări care au fost evitate.
Foarte pe scurt:
- Da, boala conferă imunitate, de obicei formele mai severe conferă o imunitate de durată, poate chiar mai lungă decât vaccinul. Asta este realitatea științifică.
- Vaccinul protejează mai bine, mai ales pe vârstnici, unde imunitatea naturală e mai mică.
- Niciun vaccin nu asigură protecție imună 100%, scopul principal al vaccinului este să se evite boli grave.
Da, mor pacienți vaccinați, dar de un milion de ori mai puțini decât mor pacienții nevaccinați. Există reacții adverse ale vaccinului, dar dacă ne uităm la cifre, la câte sute de mii de vieți salvate, au fost câteva zeci de cazuri de miocardită cu Covid, câteva cazuri de tromboză severă cu vaccinul Astra Zeneca.
Niciunul dintre cei care au dubii nu se îndoiește de vaccinul antipoliomielitic, care are o mulțime de reacții adverse. Dacă vaccinul ar fi supus aprobării astăzi, nu ar fi aprobat, în România în orice caz. Nu s-ar vaccina oamenii, am avea jumătate de populație paralizată cu această gândire.
Oamenii nu mai sunt capabili să extrapoleze, teoria asta a conspirației i-a paralizat mental.
Îmi vine să opresc discuția având în față o imagine din spitalul meu: nu era niciun loc la un moment dat, un bătrân de 91 de ani stătea pe un scaun cu oxigenul la nas, cu o perfuzie pusă pe el, cu furculița băgată într-o farfurie de mâncare din care încerca să își pună ceva în gură.
În momentul acela m-a apucat revolta și îmi venea să spun: cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei?