Medicii care lucrează în linia întâi văd ce înseamnă Covid-19 și cât de grav se poate manifesta. Apar cazuri critice la oameni tineri, fără comorbidități și evoluează absolut dramatic. ”Este foarte greu pentru echipa de îngrijire să vadă evoluția negativă a unui astfel de caz, în condițiile în care puteai să previi asta cu un vaccin”, spune dr. Elena Copaciu, medic ATI la Institutul Matei Balș.
”68 de ani, singură, nevaccinată, cu simptome Covid de o săptămână, adusă de la sute de km distanță pentru internare, de doi preoți din parohia sa. Direct la critici!”, a scris dr. Elena Copaciu marți, în jurnalul său de „front pandemic”.
Continuăm seria de mărturii ale medicilor care luptă în spitale împotriva Covid 19 cu relatările, opiniile și recomandările medicului Elena Copaciu, unul dintre cei mai reputați medici primari ATI din România.
”Nu avem multe arme la îndemână contra acestui virus. Și, ca în orice act medical, intervenția cea mai sigură este prevenția”, subliniază Elena Copaciu într-un interviu acordat pentru cititorii Spotmedia.ro, pe care vă invităm să îl citiți în continuare:
Spot: Stimată doamnă, cu ce gânduri intrați dimineața în spital?
Cu aceleași gânduri mereu – să îți faci datoria.
Ai în minte mereu problemele pacienților, vrei să vezi ce s-a mai întâmplat peste noapte, cum au evoluat, și ce e de făcut.
Faci o ierarhizare a priorităților și a acțiunilor pe care le ai de făcut în ziua respectivă.
Spot: Vi se întâmplă să găsiți și câte un pat gol?
Din păcate, da...
Desigur, unii se vindecă.
După ce se eliberează un pat, există un protocol de igienizare. Dacă se eliberează două paturi, câte au rezervele, atunci se face igienizarea întregii rezerve. Se iau probe, de către serviciul epidemiologie, și numai după aceea readmit alți pacienți.
Spot: Vă pun o întrebare delicată, pe care am întâlnit-o pe rețelele de socializare: Cei care mor în spital mor singuri?
Din aprilie 2021 există un ordin de ministru (487) care reglementează vizitele la pacienții Covid.
Li se permite accesul unei persoane din familie, unei rude apropiate, echipată corespunzător și însoțită de cineva din echipa de îngrijire. Dacă doresc, pot să vină și cu preot.
Însă, la momentele finale nu se întâmplă să fie cineva apropiat lângă ei.
Spot: V-ați mai confruntat până acum cu o situație atât de dramatică – atât de mulți pacienți în stare foarte gravă, pe o perioadă atât de lungă de timp?
Categoric nu. Nu am mai trecut niciodată prin așa ceva.
Am lucrat 25 de ani în Reanimarea Spitalului Universitar din București, care este un spital de primă linie, cu politraume, cu urgențe mari obstreticale, neurochirurgicale, absolut de tot felul.
Dar o perioadă în care să trebuiască să tratăm pacienți cu insuficiență respiratorie severă cu particularitățile insuficienței respiratorii din toate formele mutante de Covid care au fost în fiecare val, la intensitatea aceasta și cu gravitatea aceasta, nu, nu am avut așa ceva.
Spot: Este un război în toată regula. Mai putem să ne apărăm?
Categoric. Nu avem multe arme la îndemână contra acestui virus. Și, ca în orice act medical, intervenția cea mai sigură este prevenția.
E mai bine să previi decât să tratezi o boală și asta e valabil cu atât mai mult pentru acest Covid-19.
Iar prevenția în materie de Covid presupune:
- Distanța
- Masca
- Dezinfectantul pentru mâini
- Vaccinul
Nu avem multe soluții. Noi suntem cu ochii pe toate echipele de cercetare, dar singura intervenție care s-a dovedit eficientă (nu 100%, dar eficientă) include aceste măsuri de prevenție, între care intră și vaccinul.
Spot: În discuțiile pe care le-am avut cu alți medici aceștia s-au arătat impresionați de scăderea vârstei pacienților în acest val 4. La dvs în spital sunt copii, aveți pacienți tineri?
Cazurile grave de Covid la copii nu se internează în Institutul Matei Balș, sunt alte spitale desemnate. S-au internat și la noi copii pozitivi, dar nu cu indicație de admitere în Terapie Intensivă.
Dar avem (și am mai avut) pacienți de 19 ani, de 25, de 28 de ani.
Și din grupele de vârstă 30-40 și 40-50 în acest val pandemic avem cu mult mai mulți pacienți decât în perioadele trecute.
Spot: Autoritățile spun că nu mai există paturi libere la ATI. Presupunând că ați avea la dispoziție un singur pat liber și doi pacienți – un bolnav cronic și un bolnav de Covid nevaccinat – cui i-ați oferi patul, adică șansa la vindecare?
Discriminarea nu se face pe criteriul vaccinat-nevaccinat. Există niște criterii în Ordinul 1500/2009 care reglementează funcționarea secțiilor ATI, criterii de triaj în caz de solicitări simultane și de locuri limitate. Se folosesc acele criterii de triaj.
În principiu, n-aș lăsa niciun pacient fără funcția vitală asistată.
Și nu rareori ni se întâmplă ca să asistăm temporar un pacient pe o secție de spital, el rămâne în grija medicului ATI și îl preluăm într-un spațiu de terapie critici sau de terapie intermediară cât de repede se poate.
Spot: Unii spun că dacă vaccinul ar fi sigur, atunci autoritățile ne-ar obliga să îl facem, dar din moment ce nu ne obligă, înseamnă că e ceva în neregulă cu el. E doar unul dintre argumentele care îi fac pe mulți români să nu se vaccineze. Ce părere aveți?
În general circulă multe aberații în spațiul public…
Nu există acoperire vaccinală 100%, asta ni s-a spus din start, dar vaccinul este sigur. Foarte multe cadre medicale l-au făcut. Sunt oameni care lucrează în linia întâi și care văd ce înseamnă boala și cât de grav se poate manifesta.
Și văd că este, dacă pot să spun așa, un ”random event” – apar cazuri critice la oameni tineri, fără comorbidități și evoluează absolut dramatic.
Este foarte greu pentru echipa de îngrijire să vadă evoluția negativă a unui astfel de caz, în condițiile în care puteai să previi asta cu un vaccin.
Spot: Și cu toate astea, am văzut cazul Spitalului Colentina, unde foarte multe cadre medicale nu vor să se vaccineze. La fel, multe cadre didactice refuză să se vaccineze, foarte mulți părinți refuză să își vaccineze copiii. Deci nu vorbim despre oameni inculți sau fără acces la informație. Cum să ne explicăm asta?
Situația este complexă și merită analizată de profesioniști.
Eu cred că e vorba despre cultura societății în acest domeniu.
Și, în primul rând, este vorba despre exemplul pe care l-au dat autoritățile.
În momentul în care s-au relaxat prematur toate restricțiile, știm bine, atunci oamenii au perceput că nu mai este nevoie nici de vaccin. Din momentul acela rata de vaccinare a scăzut dramatic. A fost un mesaj catastrofal, din punctul meu de vedere.
Deja la momentul acela mutația Delta începuse deja să circule în comunitate în România, mai ales în locurile aglomerate.
Și ce s-a întâmplat peste vară – vacanțe, întâlniri, nunți botezuri, festivaluri, diverse congrese …. toate au întețit transmiterea mutației Delta în comunitate și așa am ajuns la situația de acum. Noi o vedeam venind.
Din spital se vedea valul acesta venind, ca un tsunami.
Cât despre cei care nu cred în vaccin, după părerea mea, oamenii se și uită prea mult la anumite televiziuni unde se face propagandă (mai mult sau mai puțin dezinteresată) persiflării acestor măsuri.
Iar autoritățile n-au venit niciodată cu o replică fermă la astfel de zvonuri împrăștiate pe televiziuni care au audiență națională.
E greu să contracarezi așa ceva. Oamenii s-au obișnuit să se uite la televizor, să asculte ce spun niște oameni și oricine ajunge la un astfel de microfon capătă autoritate, chiar dacă nu o are din punct de vedere profesional.
Faptul că cineva vorbește la televizor la ore de vârf, apare, este mediatizat, îi creează un profil public care îi dă autoritate.
Iar oamenii care au promovat mesaje corecte au fost mult mai puțin mediatizați și mult mai puțin vizibili, din diverse motive.
Spot: Ce părere aveți despre acel ordin controversat semnat de Raed Arafat prin care se suspendă în spitalele de stat operațiile care nu sunt urgențe?
Este vorba, din nou, de o măsură luată în regim de ”Crede și nu cerceta”, fără să se explice, fără să se comunice.
Să știți că și din cauza unor măsuri comunicate în această manieră am ajuns unde am ajuns acum. Eu nu sunt de acord să se comunice în felul ăsta niște măsuri atât de grave și de radicale.
Rămâne la latitudinea medicului curant să stabilească dacă este o urgență. Dar eu am cunoștință de conflicte care au apărut deja între medici și manageri.
Și nu toate operațiile programate pot să aștepte prea mult.
Vă dau exemplul unui pacient care din cauza unei litiaze ureterale (o piatră în ureter) a făcut o infecție, a fost asimptomatic, iar acum este internat într-un spital Covid (...) Pietricica aia trebuie scoasă!
Află mai multe detalii despre caz:
Pe de altă parte, mai e și faptul că se întârzie cu avizarea circuitelor și a structurii Covid, de parcă în primăvară nu tot asta s-a făcut. Probabil că DSP are puțini oameni și până ajung în puzderia de spitale și unități medicale să facă avizarea, durează.
Spot:”În orice act medical, intervenția cea mai sigură este prevenția” ați spus mai devreme. Cât de mult a contat faptul că la noi ”comandantul operațiunii” a fost Raed Arafat, un profesionist în intervenții rapide, dar nu în prevenție, nicidecum în politici de sănătate publică?
Aici nu e vorba de o singură persoană. Este vorba despre faptul că ai nevoie de cei mai buni experți din țară, care pot, la nevoie, să se consulte cu experți la nivel internațional și să argumenteze deciziile, să comunice, așa cum fac multe comitete științifice în țări din Europa și din lumea civilizată.
Să ni se spună de ce s-a decis ceva, care a fost logica, care a fost disputa între experți prin care s-a ajuns la aceste concluzii.
În ziua de astăzi, când suntem atât de obișnuiți cu o comunicare atât de deschisă și pe scară planetară, nu poți să arunci niște decizii pe care să nu le explici.
Spot: În acest moment, unele state europene s-au relaxat deja, după au impus unele condiții drastice anumitor categorii (medici, profesori), în schimb autoritățile române au inversat lucrurile – întâi ne-am relaxat pe săturate, iar acum țipăm că statul a eșuat și situația e catastrofală. Cine e de vină?
”Statul eșuat” trebuia să fie consecvent ca să nu eșueze.
Trebuia să ia măsuri. Și trebuia să le respecte toată lumea.
Nu pui restricții cadrelor medicale sau cadrelor didactice în condițiile în care autorități la vârf încalcă astfel de restricții.
Organizezi un congres cu 5.000 de oameni, dar dai afară nuntașii de la o nuntă cu 200 de persoane?!
E doar un exemplu în care autoritățile ne-au dovedit că nu suntem toți pe același rang de importanță, din punct de vedere al regulilor.
Într-o societate democratică autoritățile sunt alese să stabilească reguli în favoarea electoratului, a celor care i-au votat și a întregii populații pe care o conduc. Reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte, nu numai unii, adică cei conduși…
Modelul conducătorilor care respectă reguli, care își respectă propria condiție și respectă și populația este cel de succes. Trebuie să ne fie clar că nu există altul.
Află mai multe despre situația din spitale:
