Dacă o ținem tot așa, putem să ajungem să practicăm acea ”medicină de război”, adică să acordăm șanse celui care are mai multe șanse. Problema gravă este că la un necesar foarte mare de oxigen scade presiunea și oxigenul nu mai intră în ventilatoare. Și cu toate astea, ”am avut o pacientă care mi-a spus că ea preferă să moară decât să se vaccineze, pentru că este doar o conspirație și ea nu știe ce i se inoculează cu acel vaccin”, ne-a relatat un medic de la ATI, care a dorit să își păstreze anonimatul.
Miercuri, România a înregistrat un nou record absolut al deceselor de Covid – 328 de morţi în 24 de ore- în timp ce peste 1.500 de persoane sunt la ATI.
Continuăm seria de mărturii ale medicilor care luptă în linia întâi a frontului deschis împotriva Covid 19 și vă prezentăm azi declarațiile unui medic de la ATI ajuns în pragul revoltei din cauza modului în care este gestionată pandemia în România.
”Ieri am avut senzația că vom ajunge să retrăim ”Colectiv”-ul (…) Eu nu cred că este o rușine în a spune ’Nu ne descurcăm, avem nevoie de ajutor’. Pentru că e în interesul oamenilor”, ne-a declarat medicul, care a ales protecția anonimatului pentru declarațiile pe care vi le prezentăm în continuare:
Cazuri mult mai severe, chiar și la copii
”Față de perioada precedentă, cazurile sunt foarte severe. Unele erau și înainte, dar acum sunt multe cazuri mai severe. Și, din nefericire, de data asta și copiii fac forme mult mai severe.
Pacienții vin în continuare în ultimă fază, după ce stau acasă foarte mult. Deja lucrurile se complică și, din cauza afectării pulmonare severe, nu prea mai răspund la nimic.
Am avut pacienți și de 40 de ani, dar am avut și de 34 de ani în primul val, însă, într-adevăr, aveau comorbidități. Cei care fac forme grave rareori sunt perfect sănătoși. Mai sunt și din aceștia, dar știți că există triada: Hipertensiv, Obez și Diabetic.
Acesta e adevărul: Varianta asta are un grad de transmisie mult mai mare. Are o susceptibilitate mult mai mare. Și, crescând procentul de infectați, cresc și formele severe ale celor infectați.
Iar afectarea după boală rămâne severă. Rămân ulterior și acele fibroze pulmonare. Noi am avut pacienți reinternați după Covid cu afectare pulmonară, fiind negativi de data asta, dar rămânând cu sechele pulmonare.
Și să știți că necesarul (consumul de oxigen, de materiale și toate celelalte) depășește cu mult capacitățile de funcționare a spitalelor.
Câți sunt vaccinați dintre cei cu forme grave de Covid?
Dintre cei peste 30 de pacienți câți erau luni în UPU, vaccinați erau doar doi - unul era cu 4 litri de oxigen, iar unul era puțin mai sever, dar și acela fără ventilație non invazivă sau să fie intubat (el având și alte patologii asociate).
Practic, procentul spune clar: Cei vaccinați nu fac forme severe de Covid.
Am avut și un pacient vaccinat în Reanimare, care a și murit. Era vaccinat, dar era și cu boală renală cronică și era în program de hemodializă. Familia oricum se pregătea de sfârșit, pentru că era, cum se spune, la finalul vieții…
Rareori am întâlnit un regret la cei nevaccinați ajunși la noi. Nici pe patul de spital ei nu cred că acest Covid este real. Dar de tratat trebuie tratați toți.
Am avut inclusiv o pacientă care mi-a spus că ea preferă să moară decât să se vaccineze, pentru că este doar o conspirație și ea nu știe ce i se inoculează cu acel vaccin ș.a.m.d.
Noi ne mai amintim că atunci când eram mici, la școală, ni se făcea vaccinul, dar nici nu erau întrebați părinții. Ni se spunea doar ”Mâine este vaccinarea”.
Acum, democrația este înțeleasă așa cum este înțeleasă….
Iar gradul de cultură medicală în România este așa cum este. Pacientul român nici măcar cultura igienii personale nu o are, ce să mai vorbim despre cultura medicală sau altceva.
Dacă o ținem tot așa, putem să ajungem să practicăm acea ”medicină de război”. Adică să acordăm șanse celui care are mai multe șanse…Sperăm să nu ajungem, totuși, acolo.
Noi nu am fost atât de colmatați încât să ajungem să îi triem. Dar indiferent de toate soluțiile terapeutice utilizate, nu mai ai ce să faci în cazul formelor foarte severe cu care vin. Nu mai ai ce să faci, ești depășit….
Blocăm operațiile pentru non-urgențe, dar cu ce consecințe?
E un subiect sensibil. Crescând numărul de pacienți Covid, personalul din ATI este dedicat foarte mult acestora. Este un volum de muncă foarte mare, este epuizant.
Dar orice chirurg, dacă consideră o intervenție urgență, are dreptul să o treacă așa și automat nu se poate contraindica.
Însă, de exemplu, să scoți un șurub pus la o placă în urmă cu un an nu reprezintă o urgență, dar poate exista un risc…
Totul rămâne la latitudinea chirurgului. Pentru că actul chirurgical în sine este decis de el. Dacă el consideră că este o urgență absolută, nu se poate contraindica de absolut nimeni.
Oxigenul, o problemă arzătoare în spitale
Marea problemă este că necesarul de oxigen a crescut extrem de mult și nu mai face față, pentru că într-un an și ceva instalațiile nu au fost modificate (și cred că în niciun spital din țară).
Din nefericire, la un necesar foarte mare, scade presiunea oxigenului și nu mai face față. Dacă presiunea scade sub un anumit nivel, nu va mai intra în ventilatoare și atunci va deveni o problemă nu numai pentru pacienții Covid, ci și pentru toți pacienții spitalului care au nevoie de oxigen.
Iar în urma necesarului de oxigen crescut, crește și concentrația de oxigen din mediu. Și dacă această concentrație depășește 21% cât e normal, există riscul ca orice scânteie sau ceva de acest gen să declanșeze un incendiu.
Eu nu cred că în anul care a trecut s-au făcut mari îmbunătățiri în spitale. Nici nu ai cum să creezi noi circuite, pentru că structura spitalelor nu îți permite. Toate sunt spitale vechi, nu ai cum să dărâmi pereți, să construiești alții, nu ai cum să schimbi toate țevile atâta timp cât ai pacienți în spital.
Deci, pe de o parte, chiar dacă s-ar dori modernizarea, atâta timp cât spitalele sunt pline, nu ai cum să o faci.
Noi avem pe sectoare un fel de dozimetre care arată concentrația de oxigen din încăpere și pe care suntem obligați să le ținem în saloanele de reanimare cu pacienți.
Mai există soluții?
Eu întotdeauna m-am gândit că ar trebui făcut ceva la nivel guvernamental, să spun așa.
Ieri am avut senzația că vom ajunge să retrăim ”Colectiv”-ul iar, în sensul că guvernanții spun ”Avem de toate, ne descurcăm”, iar noi nu avem de toate, evident.
Ok, consumabilele se termină, poți să le înlocuiești, dar medicamentele, Tocilizumab-ul ați văzut, se termină și aștepți până vin altele, fiindcă se termină la nivel național și aștepți un nou transport.
Pe de altă parte, infrastructura veche își spune cuvântul și automat expui spitalele în întregime unui risc.
Din nefericire, până la urmă, cei care dictează nu suntem noi, nu sunt nici pacienții, nu sunt nici jurnaliștii. Altcineva ia hotărârile, mai sus de noi.
De asta e important să știi când ești depășit, când poți să ceri ajutorul. Iar eu nu cred că este o rușine în a spune ’Nu ne descurcăm, avem nevoie de ajutor’. Pentru că e în interesul oamenilor.
Sigur, e important și să știi când să faci ceva, de exemplu, să mai construim spitale (spitalele acelea regionale…).
Recomandări pentru noi toți
Ce le recomandăm noi oamenilor este măcar să se testeze de la primele simptome. Să ia legătura cu medicul de familie.
Dacă vezi că îți curge nasul, nu strică să îți faci un test. Într-adevăr, au început să circule și alte virusuri, este sezonul toamnă-iarnă, poate apărea și gripa. Dar măcar excluzi acest virus.
Dacă de la primele semne iei atitudine, dacă intri în evidența medicului de familie sau te prezinți la camera de gardă (poate mai primești un sfat, știi ce să urmărești, vii mai devreme), poate ai o șansă mai mare decât dacă vii în ultimă fază”.
Află mai multe despre situația din spitale:
