În timp ce majoritatea adulților au nevoie de șapte până la nouă ore de somn pe noapte, există persoane care pot funcționa normal chiar și după doar câteva ore de odihnă.
Este vorba despre o categorie rară de oameni care au, în mod natural, nevoie de mai puțin somn, datorită unor particularități genetice, scrie BBC. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de somn natural de scurtă durată (natural short sleep – FNSS). Aceste persoane pot dormi doar patru până la șase ore pe noapte, fără să manifeste efectele obișnuite ale privării de somn.
Unele cercetări sugerează că variantele genetice asociate cu FNSS ar putea avea și un efect protector asupra memoriei.
Un experiment relevant a fost realizat în 2014, când o echipă internațională de cercetători a studiat o pereche de gemeni dizigoți, dintre care unul purta o mutație asociată cu somnul de scurtă durată, iar celălalt nu. Oamenii de știință au constatat că geamănul purtător al mutației dormea în mod obișnuit cu aproximativ o oră mai puțin decât fratele său. În plus, după ce ambii au fost ținuți treji timp de 38 de ore consecutive, geamănul cu mutația a avut cu aproximativ 40% mai puține momente de scădere a performanței decât fratele său.
De asemenea, deși dormea mai puțin, geamănul purtător al mutației avea aproape aceeași durată a somnului non-REM ca fratele său. Această etapă include și somnul profund, ceea ce ar putea explica de ce reușea să obțină beneficii similare dintr-un interval mai scurt de odihnă.
Cercetătorii speră că studiul genelor care influențează durata somnului va contribui, în viitor, la dezvoltarea unor medicamente pentru tratarea tulburărilor de somn sau care să le permită anumitor persoane să funcționeze cu mai puține ore de odihnă.
Pentru aceasta, oamenii de știință trebuie să înțeleagă cum îi protejează anumite mutații pe cei care dorm puțin, astfel încât eventualele tratamente să nu provoace efecte secundare grave. Se estimează că factorii genetici explică între 30% și 65% din diferențele privind durata somnului.
Totuși, predispoziția genetică de a dormi puțin nu este neapărat benefică. Unele variante genetice asociate cu un somn mai scurt au fost corelate cu un risc mai mare de insomnie, oboseală, ADHD, simptome depresive și diabet de tip 2.
Pe de altă parte, un studiu realizat pe 343 de femei cu tulburare bipolară a arătat că participantele cu o predispoziție genetică mai mare de a dormi puțin aveau un risc de două ori mai mic de psihoză postpartum. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a înțelege aceste legături.
Iluzia că ne descurcăm bine cu puțin somn
Nu toți cei care cred că se descurcă bine cu puține ore de somn își evaluează corect starea. Un studiu a arătat că adulții limitați la patru sau șase ore de somn pe noapte obțineau rezultate tot mai slabe la testele cognitive, deși, după două săptămâni, se considerau doar ușor somnoroși.
Cu alte cuvinte, capacitățile lor se deteriorau progresiv, fără ca ei să conștientizeze pe deplin acest lucru.
Deși unele persoane sunt mai rezistente la privarea de somn, cercetătorii spun că nu este suficient să ne bazăm pe numărul de ore dormite sau pe felul în care ne simțim a doua zi.
Studiile genetice ar putea ajuta la identificarea celor care tolerează în mod natural somnul redus și la diferențierea lor de persoanele care se simt bine, dar ale căror capacități sunt totuși afectate.
C.S.
